ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 221 din 22 martie

2012, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, s-a respins ca

inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 408

2

C. proc. pen.,

cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat R.S. și a fost obligat

acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a

reținut că motivul de revizuire invocat de petent nu face parte din cele

prevăzute de art. 408 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuentul R.S., acesta solicitând aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen.

Examinându-se sentința apelată în limitele și în

conformitate cu dispozițiile art. 371, 372 și 378 C. proc. pen. Curtea de apel

București a constatat că apelul este nefondat.

S-a reținut că din

actele dosarului rezultă că apelantul R.S. a fost condamnat prin Sentința

penală nr. 863 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

l penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1979 din 13 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 C.

pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârile

definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o

excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția

pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată

neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar

și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare".

Din dispozițiile

citate, rezultă faptul că pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie

admisibilă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: - în cauza în

care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat o

excepție de neconstituționalitate, art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen.

făcând trimitere clară la cauzele în care Curtea Constituțională a fost

sesizată și s-a pronunțat; - dispozițiile criticate să fi fost declarate

neconstituționale; - soluția dată în cauză să se fi întemeiat pe dispozițiile

declarate neconstituționale sau pe alte dispoziții legate în mod necesar și

evident de acestea.

Pentru o mai bună

înțelegere a condițiilor menționate mai sus, Tribunalul a apreciat necesar să

precizeze contextul în care dispozițiile citate au fost introduse în C. proc.

pen. Astfel, art. 408

2

C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr.

177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C.

proc. pen. Prin această lege a fost abrogat alin. (5) din art. 29 din Legea nr.

47/1992 care prevedea suspendarea soluționării unei cauze în care se invocase

excepția de neconstituționalitate pe perioada soluționării acesteia de către

Curtea Constituțională. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

408

2

C. proc. pen. apare, astfel, ca un remediu, aplicabil, evident,

doar celor care au invocat o excepție de neconstituționalitate, pentru nesuspendarea

soluționării cauzei prevăzută de fostul art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992.

Într-adevăr, prin

Decizia nr. 1470/2011, publicată în M. Of. nr. . 853/02.12.2011, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a

constatat că dispozițiile art. 320

1

din C. proc. pen. sunt

neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai

favorabile, în cuprinsul motivării deciziei Curții Constituționale arătându-se

că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în

măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor

situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie

judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare.

Din analiza actelor

Dosarului nr. 5783/3/2010 al Tribunalului București, secția I penală, în care

s-a pronunțat Sentința penală nr. 863 din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului

București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1979 din 13 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constatat că

deși această cauză vizează o situație tranzitorie, totuși, pe parcursul

soluționării sale, nu a fost invocată niciodată o excepție de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

nefiind astfel îndeplinită prima condiție menționată mai sus.

Mai mult, petentul și

apărătorii săi nu au solicitat la nici un moment aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., astfel încât să se poată afirma că hotărârea pronunțată în cauză

s-a bazat pe dispozițiile declarate neconstituționale, remarcându-se și faptul

că atitudinea sinceră a petentului a fost valorificată prin reținerea

circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., mai favorabilă

acestuia decât o eventuală reținere a art. 320

1

C. proc. pen. în

concluzie, în prezenta cauză s-a reținut că nu sunt îndeplinite două dintre

condițiile enumerate anterior, așa cum în mod corect a reținut instanța de

fond.

Prin Decizia penală

nr. 146 din 16 mai 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de revizuentul R.S. împotriva Sentinței penale nr.

221 din data de 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în Dosarul penal nr. 6372/3/2012.

Împotriva Deciziei

penale nr. 146 din 16 mai 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a

declarat recurs revizuentul R.S. criticând-o pentru nelegalitate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 6372/3/2012. Examinând decizia

penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de

către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri

conforme cu realitatea și cu prevederile legale privind revizuirea în cazul

deciziilor Curții Constituționale.

Din aceleași

dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea

hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe

cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea, în cauza de față, privește exclusiv

hotărârile determinate de art. 408

2

C. proc. pen. și numai pentru

cazurile prevăzute de acest text de lege, singurul apt a provoca o reexaminare

în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din

analiza textului legal mai sus-enunțat, se impune concluzia condiționării

examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în

condițiile legii.

În cauză revizuentul

R.S. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe

fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată

și formulată în susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu

al recurentului susținând că deși a beneficiat de aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., aceste dispoziții nu au fot reținute în favoarea sa.

Înalta Curte constată

că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au

apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă și

respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat și că prin motivele invocate

de revizuent nu sunt întrunite două din cazurile de revizuire reglementate de

art. 408

2

C. proc. pen., așa cum corect au reținut ambele instanțe.

Pentru aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de de

revizuentul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 16 mai 2012 a Curții de

Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul R.S. împotriva Deciziei penale nr.

146 din 16 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA