ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403 C. proc. pen. au fost respinse ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuientul P.R.. A fost obligat revizuientul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că revizuientul P.R. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 568/F din 12 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Prin această sentință, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul P.R., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din aceeași lege. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R. la 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 205 din 17 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București rămasă definitivă prin decizia penală 6742 din 14 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat, în final, 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenția inculpatului de la 09 mai 2003 până la 07 iulie 2003 și de la 29 aprilie 2009 până la 12 iulie 2010. Sentința penală menționată a rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1304 din 01 aprilie 2011 a Î.C.C.J, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de către revizuient.

Prima instanță a mai reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea erorilor judiciare vizând hotărârile judecătorești definitive, care conțin grave erori de fapt; or, petentul P.R. a invocat ca motive ale cererilor de revizuire faptul că, în mod greșit, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și că nu a beneficiat de circumstanțe atenuante, motive care însă exced cazurilor de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,revizuientul P.R., care a criticat soluția instanței pentru motive denetemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, revizuientul a reiterat împrejurările de fapt ce au constituit motive de revizuire, solicitând admiterea cererii sale și rejudecarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.R., împotriva sentinței penale nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, apreciindu-se criticile nefondate. Împotriva acestei decizii, condamnatul revizuient a declarat recurs,în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, motivele invocate de condamnat - greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei și omisiunea reținerii de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei -, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate, ce țin de fondul cauzei, nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.R., având în vedere și Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuientului -condamnat. În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.R. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012.