ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în baza art. 403 C. proc. pen. au fost respinse ca

inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuientul P.R.. A fost

obligat revizuientul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că revizuientul P.R. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 568/F din 12 iulie 2010, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală.

Prin

această sentință, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de inculpatul P.R., din art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1)

și (2) din aceeași lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din aceeași lege.

În

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.R. la 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat

la 3 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 205 din 17 februarie

2004 pronunțată de Tribunalul București rămasă definitivă prin decizia penală

6742 din 14 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus

executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, inculpatul având de executat, în final, 14 ani închisoare și 6

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplic.

art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenția inculpatului de la 09 mai 2003 până

la 07 iulie 2003 și de la 29 aprilie 2009 până la 12 iulie 2010.

Sentința

penală menționată a rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1304 din 01

aprilie 2011 a Î.C.C.J, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de

către revizuient.

Prima

instanță a mai reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de

retractare, având drept scop îndreptarea erorilor judiciare vizând hotărârile

judecătorești definitive, care conțin grave erori de fapt; or, petentul P.R. a

invocat ca motive ale cererilor de revizuire faptul că, în mod greșit, instanța

de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu și că nu a

beneficiat de circumstanțe atenuante, motive care însă exced cazurilor de

revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,revizuientul P.R., care a

criticat soluția instanței pentru motive denetemeinicie.

În

dezvoltarea motivelor de apel, revizuientul a reiterat împrejurările de fapt ce

au constituit motive de revizuire, solicitând admiterea cererii sale și

rejudecarea cauzei.

Prin

decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a

penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.R.,

împotriva sentinței penale nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, apreciindu-se criticile nefondate.

Împotriva

acestei decizii, condamnatul revizuient a declarat recurs,în termen legal,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând

recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel,

cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art.

394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor,

un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al

completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de

cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu

se pot concilia.

În

cauză, motivele invocate de condamnat - greșita schimbare a încadrării juridice

dată faptei și omisiunea reținerii de circumstanțe atenuante, cu consecința

reducerii pedepsei -, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a

revizuirii, deoarece aspectele invocate, ce țin de fondul cauzei, nu se

regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, astfel

că, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de condamnatul P.R., având în vedere și Decizia nr. LX din 24

septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un

recurs în interesul legii.

Pentru

aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul

revizuientului -condamnat.

În

baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent

condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.R. împotriva deciziei

penale nr. 8/A din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a

penală.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2012.