ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 523/ F din 07 august 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Il-a penală, în dosarul nr. 26990/3/2012, în baza art. 403 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 47/ F din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 343 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuentul P.M., ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de către Tribunalul București, secția a Il-a penală, în dosarul nr. 2188/3/2009, modificată prin decizia penala nr. 107 din 13 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 343 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus, în baza art. 194 alin. (l) C. pen., raportat la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 condamnarea inculpatului P.M. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.; în baza art. 65 C. pen. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul P.M. a solicitat, în esență, reaprecierea materialului probator, învederând faptul că în mod eronat s-a reținut că revizuentul condamnat ar fi șantajat partea vătămată P.F., zis „B.”, solicitându-i să plătească numitului l.P.A. despăgubirile datorate agresiunii la care acesta a fost supus în Grecia, în realitate, P.F. fiind cel care i-a pus viața în pericol numitului l. P.A. în Grecia. În raport de motivele invocate și având în vedere dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., Tribunalul a reținut că reaprecierea materialului probator nu se poate realiza în calea extraordinară de atac a revizuirii, aceasta având ca finalitate anularea unei hotărâri definitive ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator aflat la dosarul cauzei și nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute de instanțe în momentul judecării cauzei. În acest sens, a constatat că aspectele vizând actele de violența fizică exercitate de numitul P.F. împotriva numitului l.P.A. au fost cunoscute instanțelor legal investite cu soluționarea cauzei, ele fiind relevate atât de revizuentul P.M. cât și de inculpatul I.P.A.

În concluzie, Tribunalul a constatat că aspectele învederate de petent în cuprinsul cererii de revizuire, analizate coroborat cu întregul material administrat în cauză nu sunt elemente noi, necunoscute instanțelor legal învestite cu soluționarea fondului sau a căilor de atac promovate în cauză și nici nu pot conduce la pronunțarea unei soluții contrare celei reținute în dispozitivul sentinței a cărei revizuire se solicită și, în consecință, motivele invocate de petent nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres si limitativ de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul P.M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, formulate în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., întrucât au apărut fapte noi care nu au fost cunoscute de instanță, la judecarea cauzei. Prin decizia penală nr. 279/ A din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul formulat de revizuientul condamnat P.M., ca nefondat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (l) C. proc. pen. Curtea a apreciat că, în speță, aspectele învederate de revizuent, respectiv actele de violența fizică exercitate de numitul P.F.

împotriva numitului I.P.A., nu reprezintă „elemente noi”, în înțelesul textului de lege mai sus menționat, necunoscute instanțelor legal învestite cu soluționarea fondului sau a căilor de atac promovate în cauză și nici nu pot conduce la pronunțarea unei soluții contrare, ci vizează o reapreciere a materialului probator, solicitându-se astfel o prelungire a probatoriului, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii. Împotriva deciziei penale nr. 279/ A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs revizuentul condamnat P.M., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și ne/egalitate. În ședința publică de la termenul de judecată din 4 februarie 2013, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul condamnat P.M.

a declarat că înțelege să își retragă recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 279/ A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 26990/3/2012 (2707/2012). Având în vedere manifestarea de voință a revizuientului condamnat în sensul retragerii cererii de recurs și constatând îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 385 4 alin. (2) coroborat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de revizuientul condamnat P.M. împotriva deciziei penale nr. 279/ A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 26990/3/2012 (2707/2012). Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuientul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul condamnat P.M. împotriva deciziei penale nr. 279/ A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.