ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3572/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă

cererea formulată de condamnatul B.P.N. privind revizuirea sentinței penale nr.

815 din 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 24909/3/2010 de Tribunalul

București, secția II penală, revizuientul fiind obligat să plătească suma de 50

RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin

sentința penală nr. 815 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția II penală, B.P.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă

(pentru săvârșirea în concurs a infr. prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000) de 11 ani

închisoare.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus arestarea preventivă de la 22 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II și lit. b) C. pen.

Sentința penală nr.

1469 din 26 octombrie 2007 a fost modificată prin decizia penală nr. 293/A din 03

decembrie 2008 a Curții de Apel București în sensul că a fost admis apelul formulat

de Parchet, desființând în parte sentința penală și în fond, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art.

37

lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 5 ani închisoare,

urmare a reținerii

disp. art. 74

alin. (2) -

art. 76 lit. a) din C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., după executarea pedepsei principale.

Sentința a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 2358 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul a constatat

că, în motivarea cererii sale, petentul a criticat modul în care instanțele de fond

și de control judiciar au administrat și interpretat probele, solicitând administrarea

probei cu martori pe situația de fapt, acest lucru însemnând a se prelungi probatoriul

administrat la judecarea cauzei pe tot parcursul procesului penal, ceea ce nu este

posibil, motivele invocate de petent neregăsindu-se între cauzele de revizuire menționate

în mod expres și limitativ în lege.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuientul B.P.N., considerând că sunt date pentru admiterea în

principiu a cererii de revizuire, fiind incident cazul prev. de art. 394 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 100/A din 28 martie 2012, a respins

ca nefondat apelul declarat de revizuientul B.P.N. împotriva sentinței penale

nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A obligat apelantul la

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu de 200

RON se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut în esență că motivele invocate de revizuient nu se încadrează

în cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs revizuientul B.P.N. reiterând motivele formulate în fața instanței

de apel.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este reglementată

ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,

datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea

unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată revizuirea are

rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de

fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare în

sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare

a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale,

pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează

revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României,

potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot

exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Împrejurarea că în cererea

de revizuire se solicită administrarea unor probe (audierea unor martori) nu poate

determina admiterea acestei cereri întrucât pe calea extraordinară a revizuirii

nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja

cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, iar pe de altă parte, o eventuală

greșită apreciere a probelor nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le

are în vedere art. 394 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate în căile

ordinare de atac.

Este de menționat că revizuientul

nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului că

martorul N.M. ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu

cauza a cărei revizuire se cere așa cum prevăd dispozițiile art. 395 C. proc. pen.

Cum în speță, motivele

de revizuire invocate de recurentul revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 100/A din

28 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie

2012.