ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3808/2011

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 238 din 24

noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I. și s-a dispus

obligarea acestuia la 200 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 390 din 24 noiembrie 1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

în baza art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului B.I. la o pedeapsa de 20 ani închisoare.

Prin Decizia penală

nr. 268/A din 15 iunie 1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală -,

s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva

Sentinței penale nr. 390/1998 a Tribunalului București, s-a desființat în parte

sentința și rejudecând în fond, instanța a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I. în infracțiunea

prevăzută de art. 174 - 176 lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.

pen. pentru care l-a condamnat la o pedeapsă de 25 ani închisoare.

Prin Decizia penală

nr. 234 din 25 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a

admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

Deciziei penale nr. 268/1999 a Curții de Apel București, s-a casat decizia

penală și sentința și rejudecând în fond, instanța de recurs a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului în

infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 23

ani închisoare.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar acest caz constituie motiv de

revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Astfel, revizuirea

întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu

condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar

faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la prima

condiție a acestui caz de revizuire, instanța de fond a arătat că expresia

fapte sau împrejurări semnifică orice întâmplare, situație, stare care, în mod

autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei

hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare. De asemenea,

este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele

probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în

cauză. Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de

lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (spre

exemplu, propunerea unor martori noi). Descoperirea faptelor sau împrejurărilor

noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată,

indiferent dacă acestea au fost cunoscute de părți înainte sau în timpul

judecării cauzei.

Analizând motivele

invocate de revizuent în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

Tribunalul a reținut că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în

care revizuirea poate fi cerută și a concluzionat că nu sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, Tribunalul a

constatat că petentul a solicitat pe calea revizuirii reinterpretarea

probatoriului administrat de instanța de fond și administrarea de probe

constând în reaudierea unor martori, procedeu inadmisibil în această cale

extraordinară de atac, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 303 din 14 ianuarie 2005.

Constatând că

motivele de revizuire invocate în prezenta cauză nu se circumscriu nici celorlalte

cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 403

alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de condamnatul B.I..

Împotriva sentinței a

declarat apel, în termen legal, condamnatul-revizuent B.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea

hotărârii instanței de fond și admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În motivarea orală a

apelului condamnatul-revizuient, prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat

că are probe noi, care nu au fost cunoscute instanței care a dispus condamnarea

sa și care dacă ar fi fost administrate ar fi dovedit nevinovăția sa.

În memoriul depus la

dosar la termenul de judecată din 10 iunie 2011, condamnatul-revizuent B.I. a

arătat că incidentul dintre el și victimă a fost văzut de un martor care nu a

fost audiat până la acest moment.

Prin Decizia penală

nr. 184 din 10 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8588/3/2011 (1847/2011),

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul

declarat de revizuent.

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că, așa cum a arătat instanța de fond,

motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu cazurilor expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, cererea de

revizuire adresată parchetului s-a întemeiat pe omisiunea audierii de către

instanța de fond a unui martor și pe omisiunea efectuării actelor de cercetare

penală în sensul solicitat de revizuient; or prelungirea probațiunii efectuată

ulterior judecării cauzei în fond și apoi în căile ordinare de atac nu

constituie o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor cu prilejul soluționării

cauzei, așa cum cere art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Mai mult,

martorul indicat de revizuentul condamnat, numitul B.S. (fratele condamnatului)

a fost audiat în fața instanței de fond.

Totodată,

revizuientul-condamnat a solicitat prin memoriul depus la dosar redozarea

pedepsei, susținând că nu a lovit victima cu vreun obiect contondent, ci doar

cu pumnii și picioarele. Individualizarea judiciară a pedepsei este însă

atributul instanțelor care au soluționat fondul cauzei, neputând fi invocat ca

motiv de revizuire a hotărârii.

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuientul-condamnat B.I. care, prin apărătorul desemnat din

oficiu, a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin

audierea a încă unui martor, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ultimul cuvânt, revizuientul a arătat că

este bolnav și că victima a intrat fără drept în locuința sa.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuient care în drept se

circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

17

2

C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Revizuirea întemeiată

pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi - cazul prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată în sensul că trebuie să fie

vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau

de condamnare.

Așa cum au reținut și

instanța de fond și cea de apel, este necesar ca să fie noi faptele sau

împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care

acestea pot fi administrate în cauză. Nu pot fi considerate fapte sau

împrejurări noi în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în

completarea dovezilor administrate, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să

se obțină o prelungire a probatoriului deja administrat în cauză. Solicitarea

recurentului revizuent de audiere a unui nou martor nu se circumscrie noțiunii

de fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanța care a soluționat cauza și

la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., text de lege

invocat de către condamnat în cererea de revizuire formulată.

De asemenea, starea

de boală invocată de recurent în ultimul cuvânt, în susținerea cererii de

revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ

prevăzute în art. 394 C. proc. pen.

În consecință,

reținând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, recursul formulat de

revizuientul B.I. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi

obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuientul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 10

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 octombrie 2011.