ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3808/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 238 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I. și s-a dispus obligarea acestuia la 200 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 390 din 24 noiembrie 1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la o pedeapsa de 20 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 268/A din 15 iunie 1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală -, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 390/1998 a Tribunalului București, s-a desființat în parte sentința și rejudecând în fond, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. pentru care l-a condamnat la o pedeapsă de 25 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 234 din 25 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 268/1999 a Curții de Apel București, s-a casat decizia penală și sentința și rejudecând în fond, instanța de recurs a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., faptă pentru care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 23 ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar acest caz constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Astfel, revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire, instanța de fond a arătat că expresia fapte sau împrejurări semnifică orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare. De asemenea, este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.

Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (spre exemplu, propunerea unor martori noi). Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată, indiferent dacă acestea au fost cunoscute de părți înainte sau în timpul judecării cauzei. Analizând motivele invocate de revizuent în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a reținut că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută și a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, Tribunalul a constatat că petentul a solicitat pe calea revizuirii reinterpretarea probatoriului administrat de instanța de fond și administrarea de probe constând în reaudierea unor martori, procedeu inadmisibil în această cale extraordinară de atac, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 303 din 14 ianuarie 2005. Constatând că motivele de revizuire invocate în prezenta cauză nu se circumscriu nici celorlalte cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I.. Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, condamnatul-revizuent B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În motivarea orală a apelului condamnatul-revizuient, prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că are probe noi, care nu au fost cunoscute instanței care a dispus condamnarea sa și care dacă ar fi fost administrate ar fi dovedit nevinovăția sa. În memoriul depus la dosar la termenul de judecată din 10 iunie 2011, condamnatul-revizuent B.I. a arătat că incidentul dintre el și victimă a fost văzut de un martor care nu a fost audiat până la acest moment. Prin Decizia penală nr. 184 din 10 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8588/3/2011 (1847/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, așa cum a arătat instanța de fond, motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc.

pen. Astfel, cererea de revizuire adresată parchetului s-a întemeiat pe omisiunea audierii de către instanța de fond a unui martor și pe omisiunea efectuării actelor de cercetare penală în sensul solicitat de revizuient; or prelungirea probațiunii efectuată ulterior judecării cauzei în fond și apoi în căile ordinare de atac nu constituie o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor cu prilejul soluționării cauzei, așa cum cere art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Mai mult, martorul indicat de revizuentul condamnat, numitul B.S. (fratele condamnatului) a fost audiat în fața instanței de fond. Totodată, revizuientul-condamnat a solicitat prin memoriul depus la dosar redozarea pedepsei, susținând că nu a lovit victima cu vreun obiect contondent, ci doar cu pumnii și picioarele.

Individualizarea judiciară a pedepsei este însă atributul instanțelor care au soluționat fondul cauzei, neputând fi invocat ca motiv de revizuire a hotărârii. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul-condamnat B.I. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin audierea a încă unui martor, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ultimul cuvânt, revizuientul a arătat că este bolnav și că victima a intrat fără drept în locuința sa. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuient care în drept se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi - cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiționată în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Așa cum au reținut și instanța de fond și cea de apel, este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.

Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului deja administrat în cauză. Solicitarea recurentului revizuent de audiere a unui nou martor nu se circumscrie noțiunii de fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanța care a soluționat cauza și la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., text de lege invocat de către condamnat în cererea de revizuire formulată. De asemenea, starea de boală invocată de recurent în ultimul cuvânt, în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc.

pen. În consecință, reținând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, recursul formulat de revizuientul B.I. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 10 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 octombrie 2011.