ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3553/2012

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 472/F din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de petentul S.F., ca tardivă, cu obligarea acestuia la 700 RON

cheltuieli judiciare statului.

Instanța de fond a reținut că prin cererea

formulată, petentul S.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 848 din 06

octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 29392.01/3/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916 din 11 mai 2011

a Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.

În motivarea cererii, petentul a susținut

că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen. și

Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. A arătat petentul că deși a recunoscut

pe întreg parcursul procesului penal faptele de care era acuzat nu a beneficiat

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 848 din 06

octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 29392.01/3/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916 din 11 mai 2011

a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.F. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și

art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului o pedeapsa

complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepselor

principale aplicate.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata

pedepselor pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la 29 aprilie 2010 la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest a celor 2 inculpați.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea drogurilor procurate de

la inculpat și ramase în urma analizelor de laborator, cu excepția contraprobelor,

respectiv:

- cantitatea de 1,56 gr heroină rămasă

în urma analizelor de laborator și depusă la I.G.P.R. DCJSEO cu dovada din 11

mai 2010;

- cantitatea de 0,26 gr heroină rămasă

în urma analizelor de laborator și depusă la I.G.P.R. DCJSEO cu dovada din 11

mai 2010;

- precum și a sumelor de bani obținute

de cei doi inculpați prin vânzarea drogurilor și anume: 50 RON de la inculpatul

S.F. și 200 RON de la inculpatul C.V.

În temeiul disp. art. 191 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la 5.250 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare ocazionate de desfășurarea fazei

de urmărire penală, astfel cum se precizează în rechizitoriu.

Prin cerere de revizuire, petentul a solicitat

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., ca urmare a Deciziei Curții Constituționale

nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M.O. nr. 853/07.12.2012, temeiul cererii

fiind art. 408

1

C. proc. pen.

Potrivit alin. final al acestui text, cererile

de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen. pot fi

formulate în termenul limită de 3 luni de la data publicării în M. Of. a deciziei

relevante, or în acest caz cererea de revizuire a fost formulată la data de 30

martie 2012, așadar după expirarea termenului prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

revizuientul S.F., solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de

revizuire, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire

ca fiind tardiv introdusă, menționând că inculpatul fiind în stare de detenție nu

a avut acces la aceste informații, apreciind că cererea a fost introdusă în termenul

legal.

Prin decizia penală nr. 224/A din 17 iulie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins,

ca nefondat, apelul formulat de revizuientul S.F. împotriva sentinței penale

nr. 472 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

I-

a penală.

A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli

judiciare statului, din care 100 RON onorariu avocat oficiu se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Analizând apelul în raport cu motivele

invocate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele

de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc.

pen., text pe care și-a întemiat petentul revizuent cerere prevede că hotărârile

definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție

de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză

s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții

din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile

menționate în sesizare.

Cererea de revizuire se introduce la instanța

care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.

Cererea de revizuire se poate face în termen

de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea

I,

a deciziei Curții Constituționale.

S-a arătat că în cauză, petentul a solicitat

aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 ce a fost publicată

în M. Of. nr. 853/07.12.2012.

Cum de la data publicării au trecut mai

mult de trei luni, Curtea de Apel a constatat că în mod legal prima instanță a respins

ca tardiv formulată cererea petentului revizuent S.F.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs revizuientul S.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire întrucât nu a cunoscut despre

termenul în care putea formula cererea de revizuire, fiind arestat. Recursul declarat

nu este fondat.

Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului

București, revizuientul S.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 848

din 06 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 29392.01/3/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1916

din 11 mai 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat

la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)

C. pen.

Cererea de revizuire a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen. și Decizia nr. 1470/2011 a Curții

Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., arătând că deși a recunoscut pe întreg parcursul

procesului penal faptele de care era acuzat nu a beneficiat de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 408

2

C. proc. pen., cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la data

publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin.

(1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului

și nulitatea actului făcut peste termen.

Întrucât revizuientul a formulat cererea

de revizuire abia la data de 7 decembrie 2012, deci peste termenul legal de 3 luni

de la publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, în

mod corect, cererea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Având în vedere considerentele menționate,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar

recursul declarat de revizuient este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul S.F. împotriva deciziei penale nr. 224/A din 17 iulie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi, 1 noiembrie

2012.