ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3797/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 202/F din 21

martie 2012, pronunțată de Tribunalul București

- secția a II-a penală, în baza art. 403 alin. (3) C.

proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulata de revizuentul M.F.

de revizuire a sentinței penale nr. 865 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul București - secția I penala, în dosarul nr. 40312/3/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București - secția a II-a penala sub nr. 6898/3/2012, la data de

07 martie 2012, petentul condamnat M.F. a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 865 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală

în dosarul nr. 40312/3/2010, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2293 din

07 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție.

În motivarea cererii, revizuentul a

arătat că nu a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., deși a avut o conduita sinceră, recunoscând toate acuzațiile ce i

s-au adus. S-a susținut că prin decizia penală nr. 1470 din 08 noiembrie 2012

publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011 au fost declarate

neconstituționale dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. în măsura în

care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor

juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub

legea nouă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În consecință, întrucât nu a

beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, revizuentul a solicitat

să-i fie aplicate dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Analizând

actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut că revizuentul M.F. a fost

condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri, prin sentința penală nr. 865 din 15 noiembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. 40312/3/2010,

rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2293 din 07 iunie 2011 a înaltei

Curți de Casație si Justiție.

Tribunalul a

apreciat că cererea formulată de revizuent este inadmisibilă, întrucât sentința

penală prin care acesta a fost condamnat a rămas definitivă înainte de

pronunțarea deciziei Curții constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011,

ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel revizuentul condamnat M.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul neaplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., pe calea cererii de revizuire formulate.

Prin decizia penală nr. 140 din 10 mai

2012 a Curții de Apel București

-

secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul

condamnat M.F. împotriva sentinței penale nr. 202/F din 21 martie 2012

pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în dosarul nr. 6898/3/2012.

A fost obligat revizuentul la plata

sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu

avocat oficiu urmând a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Din verificarea actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea de apel a constatat că în mod corect prima instanță a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.F., sentința

penală nr. 865 din 15 noiembrie 2010 rămânând definitivă înainte de intrarea în

vigoare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., prin Legea nr. 202/2010.

De asemenea, s-a constatat că

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la judecata în

cadrul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile numai fondului cauzei, nefiind

incidente după pronunțarea unei hotărâri definitive, cum de altfel s-a statuat

prin decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curții Constituționale.

Prin urmare, s-a apreciat că

susținerea apărării în sensul revizuirii sentinței penale nr. 865 din 15

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, intrată

în puterea lucrului judecat, este nefondată, avându-se în vedere totodată și

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., privitoare la cazurile de revizuire.

Împotriva

deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul

condamnat M.F.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea orală a recursului,

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent a arătat că fapta

s-a petrecut în anul 2010, iar dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

sunt aplicabile începând cu data de 8 noiembrie 2011, în final lăsând soluția

la aprecierea instanței.

Examinând recursul declarat în cauză,

respectiv actele și lucrările din dosar, înalta Curte constată că acesta nu

este întemeiat pentru considerentele care urmează.

Revizuentul condamnat M.F., în temeiul

dispozițiilor art. 408

2

C. proc. pen., a formulat cerere de

revizuire a sentinței penale nr. 865/F din 15 noiembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul București - secția I penală, rămasă definitivă la data de 7 iunie

2011, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în

baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

și art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art.

80 C. pen.

În motivarea cererii, revizuentul

condamnat a arătat că nu a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., deși a recunoscut toate acuzațiile, făcând trimitere la

decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2012 publicată în M. Of. nr. 853 din 02

decembrie 2011 prin au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai

favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și

care continuă să fie judecate sub legea nouă până la rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare.

Potrivit dispozițiilor art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care

Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi

supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția

legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat

care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate

în sesizare".

Din dispozițiile citate, rezultă

faptul că pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă este

necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:

- în cauza în care s-a pronunțat

hotărârea a cărei revizuire se solicită să se fi invocat o excepție de

neconstituționalitate, art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen. făcând

trimitere clară la cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată și

s-a pronunțat;

- dispozițiile criticate să fi fost

declarate neconstituționale;

- soluția dată în cauză să se fi

întemeiat pe dispozițiile declarate neconstituționale sau pe alte dispoziții

legate în mod necesar și evident de acestea.

În speța de față, în mod corect

instanța de fond a constatat că sentința penală prin care revizuentul a fost

condamnat a rămas definitivă înainte de pronunțarea deciziei Curții

Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, ceea ce face inaplicabile

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, deși a

intervenit decizia Curții Constituționale nr. 1470 din data de 08 noiembrie 2011,

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României: „.De la

data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor", aceeași prevedere fiind reluată și în art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Având în vedere caracterul său

constituțional, principiul neretroactivității este aplicabil nu numai

legiuitorului, ci, în egală măsură și autorităților cu rol de interpretare și

aplicare a legii.

Așadar, principiul neretroactivității

guvernează și efectele deciziilor Curții Constituționale, cu atât mai mult cu

cât ele privesc nemijlocit legitimitatea constituțională a legii. De altfel, în

același sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a

statuat că: „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii (erga

omnes) și nu limitate doar la părțile din procesul în cadrul căruia a fost

ridicată excepția (inter partes) și au putere numai pentru viitor. Efectele

juridice produse de dispozițiile legale anterior constatării

neconstituționalității lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării

legilor în timp." (Decizia nr. 1106 din 22 septembrie 2010).

În prezenta

cauză se constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă

la data de 07 iunie 2011, așadar înainte de momentul publicării deciziei Curții

Constituționale, iar pe de altă parte, excepția de neconstituționalitate

invocată nu avea legătură cu cauza.

Față de cele

expuse, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, în mod corect cererea

de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În lumina

acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte

motive de casare a hotărârilor atacate, înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuentul M.F.,

ca nefondat.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul M.F. împotriva deciziei penale nr. 140 din 10 mai 2012

a Curții de Apel București - secția I penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012.