ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 520 din 7 august 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen., a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 309 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuentul G.M.Ș., cu obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 403 C. proc.

pen. a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 309 din 12 aprilie 2010, pronunțată de către Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 40908/3/2009, modificată prin Decizia penală nr. 513/R din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul G.M. în infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. și de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; în baza art. 26 rap.

la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M.Ș. la 17 ani închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Din conținutul cererii de revizuire și al declarației revizuentului, luată potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a reținut că motivul pentru care se solicită revizuirea hotărârii de condamnare este greșita apreciere a materialului probator aflat la dosarul cauzei, învederându-se faptul că inculpatul R.F.

este cel care a comis infracțiunea de tâlhărie imputată revizuentului, aspect pe care persoana condamnată R.F. este dispusă să-l recunoască, iar martorul G.M., martor esențial în acuzare era bolnav psihic, a primit bani pentru a depune mărturie în cauză, iar când a conștientizat consecințele mărturiei sale a încercat să revină asupra acesteia însă după o perioadă scurtă de timp s-a sinucis. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Tribunalul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia. Pe de altă parte, potrivit art. 403 C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de revizuire dacă este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Tribunalul a reținut, însă, că reaprecierea materialului probator nu se poate realiza în calea extraordinară de atac a revizuirii, aceasta având ca finalitate anularea unei hotărâri definitive ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator aflat la dosarul cauzei și nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute de instanțe în momentul judecării cauzei. Revizuirea poate fi cerută numai în măsura în care ar fi invocate fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, inexistente în materialul probator aflat la dosar, fapte probatorii de natură a conduce potrivit dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc.

pen. la netemeinicia hotărârii de condamnare a petentului. În acest sens, s-a constatat că solicitarea petentului cu privire la reaprecierea materialului probator pe motiv de greșită administrare a probelor atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, ține de fondul cauzei care a fost deja avut în vedere atât de instanța de fond, cât și de instanțele superioare la soluționarea căilor de atac. Într-adevăr, deși în faza urmăririi penale, revizuentul a recunoscut comiterea celor două infracțiuni imputate, în cursul judecății atitudinea procesuală constantă a acestuia a fost una de negare a comiterii faptelor deduse judecății. De asemenea, aspectele vizând starea de sănătate psihică precară a martorului G.M.

și susținerea privind dobândirea unor foloase patrimoniale în urma depunerii mărturiei, în cauză, au fost învederate instanței de apel în cuprinsul memoriului și ulterior instanței de recurs în cuprinsul memoriului aflat la fila X. Față de aceste considerente, Tribunalul a constatat că aspectele învederate de condamnat în cuprinsul cererii de revizuire, analizate coroborat cu întregul material administrat în cauză fie nu sunt elemente noi, fie nu pot conduce la pronunțarea unei soluții contrare celei reținute în dispozitivul sentinței a cărei revizuire se solicită și, în consecință, motivele invocate de acesta nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ în disp. art. 394 C. proc.

pen. Împotriva sentinței Tribunalului, conform art. 407 teza I C. proc. pen., a declarat apel în termenul legal (la data de 14 august 2012 - data comunicării), revizuentul G.M.Ș. În susținerile orale, revizuentul a arătat că dovezile existente la dosar, respectiv, declarațiile părților vătămate dovedesc că fapta nu a fost săvârșită de el, impunându-se achitarea sa conform art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 226/A din data de 31 august 2012, Curtea de Apel București, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent G.M.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 520 din 7 august 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 397, art. 398, art. 399 C. proc. pen. Referitor la cazul invocat, respectiv art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în acord cu instanța de fond, instanța de apel a apreciat, că cererea de revizuire nu este admisibilă, deși, s-a constatat că, într-adevăr G.M. a avut calitatea de martor în acel dosar, fiind audiat la urmărirea penală, întrucât condamnarea apelantului din speță nu s-a datorat declarațiilor acestui martor, ci pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarații parte vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martori, expertize tehnico-științifice etc. Concluzionând, Curtea a constatat că ceea ce se urmărește în fapt este doar o prelungire a probatoriului, ceea ce este inamisibil, pe această cale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat G.M.Ș., solicitând casarea ambelor hotărâri și rejudecând, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. respectiv revizuirea se poate cere, când "s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauze?" Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap.

la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b), c) C. pen. În acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuentul condamnat, referitor la nevinovăția sa, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., iar prin calea de atac extraordinară promovată revizuentul tinde, de fapt, să obțină o reevaluare a probațiunii, pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond și de control judiciar, fapt nepermis de legiuitor, întrucât s-ar încălca astfel autoritatea de lucru judecat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent G.M.Ș.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul G.M.Ș. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.M.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA