ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
în baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 520 din 7 august
2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.
403 C. proc. pen., a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a
Sentinței penale nr. 309 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I
penală, definitivă prin Decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuentul G.M.Ș.,
cu obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța
această sentință, Tribunalul, analizând cererea de revizuire, sub aspectul
admisibilității în principiu, conform art. 403 C. proc. pen. a reținut
următoarele:
Prin Sentința penală
nr. 309 din 12 aprilie 2010, pronunțată de către Tribunalul București, secția I
penală, în Dosarul nr. 40908/3/2009, modificată prin Decizia penală nr. 513/R
din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor
comise de inculpatul G.M. în infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art.
211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a), b), c) C. pen.
și de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit.
d), e) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; în baza art. 26 rap. la art. 211 alin. (1),
alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M.Ș. la 17 ani
închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.
pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. d),
e) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Din conținutul
cererii de revizuire și al declarației revizuentului, luată potrivit
dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a reținut că motivul pentru
care se solicită revizuirea hotărârii de condamnare este greșita apreciere a
materialului probator aflat la dosarul cauzei, învederându-se faptul că
inculpatul R.F. este cel care a comis infracțiunea de tâlhărie imputată
revizuentului, aspect pe care persoana condamnată R.F. este dispusă să-l
recunoască, iar martorul G.M., martor esențial în acuzare era bolnav psihic, a
primit bani pentru a depune mărturie în cauză, iar când a conștientizat
consecințele mărturiei sale a încercat să revină asupra acesteia însă după o
perioadă scurtă de timp s-a sinucis.
Cererea a fost
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul a arătat
că, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate
fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute
de instanță la data judecării cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret
a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se
cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se
cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul
ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în
legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) două sau mai multe hotărâri
judecătorești nu se pot concilia.
Pe de altă parte,
potrivit art. 403 C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de
revizuire dacă este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele
strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente
pentru admiterea în principiu.
Tribunalul a reținut,
însă, că reaprecierea materialului probator nu se poate realiza în calea
extraordinară de atac a revizuirii, aceasta având ca finalitate anularea unei
hotărâri definitive ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări
necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator aflat la dosarul
cauzei și nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute
de instanțe în momentul judecării cauzei.
Revizuirea poate fi
cerută numai în măsura în care ar fi invocate fapte sau împrejurări noi, ce nu
au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, inexistente în materialul
probator aflat la dosar, fapte probatorii de natură a conduce potrivit
dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. la netemeinicia hotărârii de
condamnare a petentului. În acest sens, s-a constatat că solicitarea petentului
cu privire la reaprecierea materialului probator pe motiv de greșită
administrare a probelor atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății,
ține de fondul cauzei care a fost deja avut în vedere atât de instanța de fond,
cât și de instanțele superioare la soluționarea căilor de atac. Într-adevăr,
deși în faza urmăririi penale, revizuentul a recunoscut comiterea celor două
infracțiuni imputate, în cursul judecății atitudinea procesuală constantă a
acestuia a fost una de negare a comiterii faptelor deduse judecății. De
asemenea, aspectele vizând starea de sănătate psihică precară a martorului G.M.
și susținerea privind dobândirea unor foloase patrimoniale în urma depunerii
mărturiei, în cauză, au fost învederate instanței de apel în cuprinsul
memoriului și ulterior instanței de recurs în cuprinsul memoriului aflat la
fila X.
Față de aceste
considerente, Tribunalul a constatat că aspectele învederate de condamnat în
cuprinsul cererii de revizuire, analizate coroborat cu întregul material
administrat în cauză fie nu sunt elemente noi, fie nu pot conduce la
pronunțarea unei soluții contrare celei reținute în dispozitivul sentinței a
cărei revizuire se solicită și, în consecință, motivele invocate de acesta nu
se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ în disp.
art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinței
Tribunalului, conform art. 407 teza I C. proc. pen., a declarat apel în
termenul legal (la data de 14 august 2012 - data comunicării), revizuentul
G.M.Ș.
În susținerile orale,
revizuentul a arătat că dovezile existente la dosar, respectiv, declarațiile
părților vătămate dovedesc că fapta nu a fost săvârșită de el, impunându-se
achitarea sa conform art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art.
10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală
nr. 226/A din data de 31 august 2012, Curtea de Apel București, în temeiul art.
379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul
declarat de apelantul-revizuent G.M.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 520 din 7
august 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Pentru a decide
astfel, Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile
prevăzute de art. 397, art. 398, art. 399 C. proc. pen.
Referitor la cazul
invocat, respectiv art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în acord cu
instanța de fond, instanța de apel a apreciat, că cererea de revizuire nu este
admisibilă, deși, s-a constatat că, într-adevăr G.M. a avut calitatea de martor
în acel dosar, fiind audiat la urmărirea penală, întrucât condamnarea
apelantului din speță nu s-a datorat declarațiilor acestui martor, ci pe baza
coroborării tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarații parte
vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martori,
expertize tehnico-științifice etc.
Concluzionând, Curtea
a constatat că ceea ce se urmărește în fapt este doar o prelungire a
probatoriului, ceea ce este inamisibil, pe această cale.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs revizuentul condamnat G.M.Ș., solicitând casarea
ambelor hotărâri și rejudecând, admiterea cererii de revizuire astfel cum a
fost formulată. Recursul nu este fondat.
Examinând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate
dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. respectiv revizuirea se poate cere,
când "s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauze?"
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale
definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin.
(1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Verificând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate motivele invocate de
recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut
condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art.
211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a), b), c) C. pen.
În acord cu
instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de
revizuentul condamnat, referitor la nevinovăția sa, nu se încadrează în
dispozițiile art. 394 C. proc. pen., iar prin calea de atac extraordinară
promovată revizuentul tinde, de fapt, să obțină o reevaluare a probațiunii,
pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța
de fond și de control judiciar, fapt nepermis de legiuitor, întrucât s-ar
încălca astfel autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul
revizuent G.M.Ș.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., condamnatul G.M.Ș. va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să
fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.M.Ș. împotriva Deciziei
penale nr. 226/A din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I
penală.
Obligă recurentul
revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 4 decembrie 2012.
Procesat de GGC - AA