ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3060/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 27/ P din 5 februarie 2009,

Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P.A.Z., fiul lui A. și E., din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 42 C. pen. în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art.

42 C. pen.

În baza art. 215 alin. (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a),

c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.A.Z. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și

c) C. pen. și interzicerea drepturilor prevederilor de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din

Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare urmând

să se execute în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplic. art.

71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor prev

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu

de pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

și art. 71

alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

de mai sus, precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.

l-a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe

durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate,

la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a fi controlate mijloacele lor de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului N.G.C.,

fiul lui C. și S., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

215 alin. (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C.

pen. cu aplic. art. 74 C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul N.G.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 86

4

C. proc.

pen. cu referire la art. 83 C. proc. pen., a revocat beneficiul suspendării

executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiași

inculpat prin sentinta penala nr. 292 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei

Oradea, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 743 din 08

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, pedeapsă pe care inculpatul N.G.C. o va

executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art.

346 C. proc. pen. i-a obligat pe inculpații P.A.Z. și N.G., în solidar, ambii

în solidar cu SC F.I. SRL Oradea, prin lichidator cabinet individual de

insolvență B.M., la despăgubiri civile în sumă de 213.022,68 lei în favoarea

părții civile SC D. SRL Cluj-Napoca, respectiv în sumă de 100.912 lei în

favoarea părții civile SC A.D. SRL București și a respins restul pretențiilor

formulate de această din urmă parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

dispus confiscarea filelor CEC (fila 58 dosar urmărire penală); (fila 62 dosar

urmărire penală); (fila 192 dosar urmărire penală); (fila 194 dosar urmărire

penală), (fila 237 dosar urmărire penală).

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990,

republicată, corelat cu art. 21 lit. g) din aceeași lege a dispus comunicarea

prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului Bihor, în termen de 15

zile de la data rămânerii definitive.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

obligat pe fiecare inculpat la câte 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la data de 08 august 2007, au

fost trimiși în judecată inculpații P.A.Z. pentru comiterea infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41

și 42 C. pen. și a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 84 alin. (1) pct.

3 din Legea nr. 59/1934 și N.G.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 și 42 C.

pen.

În sarcina acestora s-a reținut că,

în perioada iunie-iulie 2005, au achiziționat marfă de la reprezentanții SC D. SRL

Cluj-Napoca și SC A.D. SRL București, pe care au achitat-o cu file CEC care nu

au fost onorate la plată datorită lipsei totale de disponibil în cont, marfa

astfel obținută fiind vândută imediat de către inculpați sub prețul de

achiziție, fără ca banii astfel obținuți să-i folosească pentru alimentarea

contului.

În sarcina inculpatului P.A.Z. s-a

mai reținut că, în data de 28 iunie 2005, a emis fila CEC pentru garantarea

unui împrumut, fără a o completa cu elementele esențiale prevăzute de lege.

Audiat fiind (fila 47 din dosar),

inculpatul N.G.C. nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că nu avea

control asupra banilor prin prisma funcției pe care o deținea și nu cunoștea

dacă există sau nu disponibil în contul societății SC F. SRL Oradea. Inculpatul

nu a contestat că s-a prezentat la SC D. Cluj pentru a ridica marfa, cunoștea

însă că această marfă trebuie predată mai apoi la SC E. SRL București pentru a compensa o datorie pe care SC F. o avea față de această societate. Inculpatul le-a

predat fila CEC care face obiectul cauzei reprezentanților SC D. SRL Cluj, însă

că această filă CEC avea deja inserate toate datele de către administratorul

societății, respectiv inculpatul P.A.Z., purtând semnătura lui, mai puțin suma pe

care recunoaște că a completat-o el. Cu privire la cea de-a doua faptă comisă

în dauna SC A.D. SRL București, inculpatul a recunoscut că a ridicat marfa

luând legătura cu un agent de la firma din București, pe nume A., iar ulterior

ridicării mărfii coinculpatul P.A. a discutat cu reprezentantul firmei

bucureștene cerând păsuire pentru a plăti. De altfel, între societăți se

obișnuia ca înainte de depunerea filei CEC să se discute cu reprezentanții

societăților comerciale și să li se explice că fila CEC este doar o garanție,

plata urmând a se face ulterior la 30 de zile.

Audiat fiind (fila 63,64 din dosar),

inculpatul P.A.Z. a recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în actul de

sesizare, cu precizarea însă că acestea nu îmbracă caracterul unei infracțiuni,

în condițiile în care, la rândul său, firma pe care o reprezenta a livrat carne

diverșilor furnizori care însă nu au efectuat plățile la termen. În ce privește

fapta reținută la pct. 2 din rechizitoriu, inculpatul a recunoscut că a

împrumut bani de la numita T.A., pe care a garantat-o cu acea filă CEC semnată

și ștampilată, fără a fi inserate alte date în conținutul acestei file, în

special suma de bani. Profitând de situația în care a ajuns firma inculpatului,

numita T.A. a înțeles să-și valorifice creanța, depunând acea filă la bancă.

Din coroborarea întregului material

probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpatul P.A.Z. este asociat unic

și administrator al SC F. SRL Oradea, începând cu data de 20 decembrie 2001,

iar în cadrul acestei societăți inculpatul N.G.C. a fost angajat în calitate de

director cu contract individual de muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2002.

La data de 28 noiembrie 2002 cei doi

inculpați s-au asociat, constituind o nouă societate, respectiv SC F.I. SRL

Oradea, în cadrul căreia inculpatul P.A.Z. deținea și calitatea de

administrator (filele 23-26 dosar). Inculpatul P.A.Z., în calitatea sa de

administrator al celor două societăți, era singurul care avea dreptul de

semnătură depus la bancă, fiind de altfel și singurul care putea emite file CEC

în reprezentarea celor două societăți comerciale.

La data de 29 iunie 2005, cei doi

inculpați au achiziționat marfă, respectiv produse din carne, de la SC D. SRL Cluj-Napoca, în valoare de 19.670,11 lei, conform facturii fiscale din 29 iunie 2005,

iar în data de 22 iulie 2005 inculpatul N.G.C. s-a prezentat personal la SC D. SRL Cluj Napoca, de unde a achiziționat marfă în valoare de 193.352,57 lei, conform

facturii fiscale din 26 iulie 2005 - f. 46-56.

Pentru plata celor două facturi,

inculpatul P.A.Z. a emis filele CEC scadentă la data de 30 iulie 2005 (SC F. SRL

Oradea) și seria scadentă la data de 22 august 2005 (SC F.I. SRL Oradea) - f. 58

și 62. De remarcat este faptul că, deși între cele două societăți comerciale se

desfășurau activități comerciale de mai bine de 1 an, în data de 22 iulie 2005,

inculpatul N.G.C. s-a deplasat personal la SC D. SRL Cluj-Napoca, achiziționând marfă, respectiv produse din carne, în calitate de 18.000 kg, în condițiile în care până la acea dată transportul produselor cumpărate se făcea de către

șoferul societății de la SC F. Oradea, iar cantitatea de marfă nu depășea 3.000 kg la o tranzacție.

În aceeași zi, marfa achiziționată

de către cei doi inculpați a fost transportată cu un camion închiriat, la SC E. SRL București, societate care a vândut întreaga cantitate de marfă cumpărată de la SC D.

SRL Cluj-Napoca, la un preț cu aproximativ 10% mai mic decât cel de achiziție,

conform facturii fiscale din 22 iulie 2005 - f. 66-68. În realitate, această

operațiune de vânzare a fost o compensare cu societatea din București, întrucât

cei doi inculpați au achiziționat marfă de la SC E. SRL București în valoare de

371.718,82 lei, pentru plata căreia au fost emise 5 file CEC care au fost

refuzate la dată, datorită lipsei totale de disponibil în cont - f. 94-99. În

urma acestor tranzacții, SC F. SRL Oradea a intrat în incidență bancară,

nemaiputând emite file CEC în perioada 14 iulie 2005 - 30 august 2006, f. 120-131.

La data scadenței, reprezentanții SC

D. SRL Cluj-Napoca au introdus la plată cele 2 file CEC, acestea fiind refuzate

datorită faptului că SC F. SRL Oradea era în interdicție bancară de la o dată

ulterioară emiterii filei, iar SC Frigalex Impex SRL Oradea nu avea disponibil

necesar în cont - f. 59 și 63. La data emiterii filei CEC având ca trăgător pe

SC F. SRL Oradea, inculpatul N.G.C. l-a asigurat pe reprezentantul SC D. SRL

Cluj-Napoca că nu vor exista probleme în momentul introducerii acesteia la

plată.

Partea vătămată SC D. SRL Cluj-Napoca

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 213.022,68 lei.

La data de 16 iunie 2005, SC A.D. SRL

București a livrat cantitatea de 24 tone carne de pui către SC F. SRL Oradea,

în valoare totală de 151.368 lei, conform facturii fiscale din 16 iunie 2006 -

f. 186-190.

Pentru plata acestei facturi,

inculpatul P.A.Z., singurul care avea drept de semnătură depus în bancă, a emis

3 file CEC în valoare de 50.456 lei fiecare - f. 192 și 194.

Marfa achiziționată a fost vândută

de către SC F. SRL Oradea către SC R.C. SRL Craiova și SC C. SRL București,

constatându-se că prețul de vânzare a fost cu 1,3 lei mai mic decât cel de

achiziție, respectiv marfa a fost achiziționată cu 5,3 lei/kg și apoi vândută

cu 4 lei/kg, conform facturilor fiscale emise către cele 2 societăți - f. 200-202.

Cele două societăți comerciale au achitat contravaloarea produselor cumpărate

prin ordine de plată, conform extraselor de cont.

La scadență, respectiv 16 iunie 2005;

11.0.2005 lei și 14 iulie 2005 cele 3 file CEC au fost introduse la plată, dar

a fost decontată doar prima, deoarece celelalte două file au fost refuzate pe

motivul că SC F. SRL Oradea nu avea disponibil în cont - f. 193 și 195.

La data de 11 iulie 2005, data la

care cea de-a doua filă CEC a fost depusă la bancă pentru decontare, dar încă

nu se comunicase refuzul, inculpatul N.G.C. a luat legătura cu reprezentantul

părții vătămate SC A.D. SRL București și a mai achiziționat 3 tone de carne,

fără însă a-i comunica faptul că pentru plata filei CEC nu există disponibilul

necesar în cont.

Fiind verificat registrul de casă al

SC F. SRL Oradea pe luna iunie 2005, a rezultat faptul că inculpatul P.A.Z. a ridicat

din casieria societății suma de 149.900 lei, reprezentând restituire creditare

societate, iar în luna iulie 2005 a ridicat suma de 23.800 lei, fără însă a-și

lua măsuri pentru provizionarea contului în vederea onorării la plată a filelor

CEC emis. Tot din registrele de casă s-a constatat că societatea avea încasări

însemnate de la SC R.C. Craiova și SC C. SRL București, societăți la care cei

doi inculpați au vândut marfa achiziționată cu file CEC de la SC A.D. SRL București - f. 168-176.

Partea vătămată SC A.D. SRL

București s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 100.912 lei.

Ulterior, în fața instanței de judecată, și-a precizat constituirea de parte

civilă la suma de 121.796,50 lei, diferența față de suma inițială reprezentând

acea cantitate de 3 tone marfă furnizată societății inculpaților, ulterior

remiterii celor 3 file CEC și în timp ce cea de a doua filă CEC era depusă la

bancă spre decontare.

Numita T.A., la data de 28 iunie 2005,

a acordat cu titlu de împrumut inculpatului P.A.Z. suma de 11.800 euro, fiind încheiat

între părți un contract de împrumut autentificat de notar, cu obligația

debitorului de restituirea sumei în termen de 3 luni de la încheierea acestuia.

Împrumutul a fost garantat de către numitul P.A.Z. cu fila CEC, filă doar

semnată și ștampilată, fără să fie menționată data și locul emiterii acesteia,

respectiv suma - f. 223 și 237.

Datorită faptului că inculpatul nu

și-a achitat împrumutul, la data de 04 ianuarie 2007, martora T.A. a completat

fila CEC și a introdus-o la plată, operațiunea fiind refuzată de către banca

trasă datorită disponibilului în cont, iar fila CEC a fost anulată - f. 236.

Pe parcursul urmăririi penale și a

cercetării judecătorești, inculpații nu au contestat starea de fapt, dar au arătat

că vinovăția aparține celuilalt, însă din confruntarea acestora a rezultat că

între ei a existat colaborare în desfășurarea relațiilor comerciale cu părțile

vătămate, fapt confirmat și de către martorii angajați la SC F. SRL Oradea,

respectiv D.F.A. și Z.F. - fila 177-181.

Martorul D.F.A. (filele 177-178, 180,

respectiv la instanță fila 143), conducător auto la SC F. SRL confirmă

împrejurarea că, încă din cursul lunii mai 2005, au început să apară

dificultăți financiare, în sensul că nu s-au mai putut efectua plăți. Din cele

cunoscute de martor, aceste dificultăți financiare au pornit de la refuzul unei

bănci de a acorda firmei inculpaților continuarea unei linii de credit început

anterior. Această bancă deschisese inițial o linie de credit, inculpatul N.G. instituind

deja o ipotecă asupra imobilului său. Banca a cerut o nouă garanței

coasociatului P.A., care însă nu mai avea nici un imobil disponibil. Martorul

precizează că ambii asociați, atât P.A. cât și N.G., cunoscând dificultățile

financiare din acel moment au hotărât să contacteze reprezentanții SC D. SRL Cluj

pentru a se aproviziona cu o cantitate apreciabilă de marfă, respectiv 20 tone

carne. Prin această operațiune comercială, în opinia martorului, inculpații

încercau să salveze firma de la un colaps financiar. Potrivit depoziției aceluiași

martor, acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul N.G. pentru ridicarea

mărfii, inculpatul P.A. fiind cel care a completat fila CEC și a predat-o

coinculpatului N.G., pentru ca acesta la rândul său să o remită

reprezentanților SC D.C. SRL. Martorul mai face precizarea că atât el personal

cât și cei doi inculpați avea cunoștință că în luna iunie 2005 SC F. SRL a

intrat în incidență bancară. Marfa s-a vândut sub preț, în opinia martorului,

în condițiile în care inculpații aveau nevoie de bani lichizi, fiind introdus

la bancă un CEC de la o firmă din București, iar în cont nu existau bani

suficienți.

Martorul Z.F. (filele 179 u.p.,

respectiv 109 instanță) a declarat că a fost trimis de circa 3 ori de către

inculpați la SC D. SRL Cluj pentru a aduce marfă la SC F. SRL Oradea, însă în calitatea sa de șofer nu cunoaște amănunte privind înțelegerile

dintre inculpați și reprezentanții firmei furnizoare. Declară doar că a predat

reprezentanților firmei furnizoare filele CEC completate și ștampilate de către

inculpatul P.A.

Martorul A.I. (filele 230 u.p.,

respectiv fila 144 instanță) a precizat că, în calitatea sa de agent comercial la SC A. SRL București, obișnuia să fie contactat de către persoane reprezentante ale firmei

inculpaților, pentru a le livra sferturi de pui. Atunci când s-a pus însă

problema operațiunii comerciale din prezenta cauză, având ca obiect o cantitate

foarte mare de marfă, aproximativ 3 TIR-uri, șeful său, în concret G.R.M. este

cel care a discutat aspectele legate de modalitatea de plată. În această

situație, martorul a fost contactat de către șeful său, care după ce i-a

confirmat că marfa este la încărcat, l-a trimis să ridice cele 3 file CEC.

Martorul a ridicat filele în cauză după ce le-a verificat, predându-le ulterior

șefului său G.R.M.

Depoziția martorului G.R.M. (filele

185-186 u.p.) a fost citită de instanță în conformitate cu dispozițiile art. 327alin.

(3) C. proc. pen., fiind imposibilă audierea acestuia, întrucât este plecat în

străinătate. Din depoziția acestui martor reiese că toate înțelegerile privind

livrarea mărfii către SC F. SRL Oradea, modul de plată, s-au efectuat prin

inculpatul N.G. care avea calitatea de director comercial. Probleme cu această

societate comercială nu a existat până la data de 16 mai 2005. Cu acea ocazie

însă s-a livrat o cantitate apreciabilă de marfă, respectiv 24 tone, această

factură fiind acoperită cu trei file CEC cu valori egale, respectiv 50.456 lei fiecare.

Prima filă CEC a fost introdusă la plată la data scadenței, fiind decontată pe

data de 12 iulie 2005. Înainte de a fi introdusă a doua filă CEC la plată,

așadar fără a se primi încă refuzul la plată, inculpatul N.G. l-a contactat

telefonic pe martor solicitându-i să-i livreze încă 3 tone pulpe pui deoarece

avea de livrat la un client o cantitate totală de 20 tone și îi lipseau doar

aceste trei tone. Martorul a fost de acord și a trimis o mașină care era deja

încărcată cu marfă. După livrarea acestei mici cantități, s-a emis o factură

fiscală în valoare de 20.884,50 lei, iar pentru încasarea filei CEC a fost trimis

agentul de vânzări A.I. Acesta din urmă nu a reușit să ia legătura cu N.G.,

care era plecat din localitate. În continuare a fost introdusă în bancă cea

de-a doua filă CEC în sumă de 50.456 lei, refuzată la plată pe lipsă de

disponibil. În acest context, martorul G.R.M. l-a contactat telefonic pe N.G. care

a recunoscut că a avut o problemă financiară, făcându-l însă răspunzător pe

administratorul societății coinculpatul P.A. Deși i s-a promis martorului că

marfa va fi achitată în cel mai scurt timp, acest lucru nu s-a realizat.

Martora T.A. (filele 234-235 u.p.,

respectiv 108 instanță) a declarat că i-a acordat cu titlu de împrumut

inculpatului P.A. suma de 11.800 euro în condițiile în care erau cunoștințe vechi,

iar în cursul anului 1987 inculpatul a ajutat-o să-și găsească un loc de muncă.

Împrumutul a fost autentificat la data de 28 iunie 2005, inculpatul garantând

acest împrumut cu o filă CEC pe care nu s-a trecut locul și data emiterii și

nici suma, pentru că pe de o parte martora avea încredere în inculpat, iar pe

de altă parte la scadență, după 3 luni, urma să fie restituit împrumutul

potrivit cursului de schimb între euro și forint. După aproximativ 3 luni,

inculpatul i-a cerut să mai aștepte întrucât are niște probleme financiare,

însă în final martora, la 04 ianuarie 2007, a introdus fila CEC în bancă, fiind

refuzată din lipsa disponibilului.

Deși inculpații au invocat în

apărarea lor faptul că nu au urmărit prejudicierea firmelor de la care s-au

aprovizionat, esențial de reținut în cauză este faptul că, de fiecare dată,

cantitățile de marfă au fost vândute la un preț cu aproximativ 10% mai mic

decât cel de achiziție, societățile cumpărătoare efectuând plățile de îndată,

fără ca inculpații să alimenteze contul cu sumele astfel obținute.

Fapta inculpatului P.A.Z., astfel

cum a fost descrisă și dovedită mai sus, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prin emitere de CEC-uri, cu consecințe deosebit de

grave în formă continuată și întrucât constituie o formă specială de

înșelăciune, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei prin

înlăturarea alin. (1), reținut în actul de sesizare al instanței.

Fapta aceluiași inculpat, astfel cum

a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

emitere a unei file CEC fără completarea datelor esențiale, prevăzută și

pedepsită de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

La individualizarea judiciară a

pedepsei, prima instanța a avut în vedere faptele și pericolul social al

faptelor, valoarea prejudiciul cauzat, nerecuperat până în prezent, atitudinea

sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale, sens în care a

reținut incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C.

pen. Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea

de libertate a inculpatului, prima instanța, în baza art. 86

1

C.

pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Fapta inculpatului N.G.C., astfel

cum a fost descrisă și dovedită mai sus, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la înșelăciune prin emitere de CEC-uri cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată și întrucât constituie o

formă specială de înșelăciune, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei

prin înlăturarea alin. (1) reținut în actul de sesizare al instanței, faptă

pentru care l-a condamnat pe inculpat.

Întrucât prezenta faptă a fost

comisă în cadrul unui termen de încercare stabilit anterior, prima instanță în

baza art. 86

4

C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. proc. pen. a revocat

beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentinta penala nr. 292 din 28

februarie 2002 a Judecătoriei Oradea, modificată și rămasă definitivă prin

Decizia penala nr. 743 din 08 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, pedeapsă

pe care inculpatul urmează a o executa alături de pedeapsa aplicată în cauză

prin privare de libertate.

La individualizarea judiciară a

pedepsei, prima instanță a avut în vedere faptele și pericolul social al

faptelor, valoarea prejudiciul cauzat, nerecuperat până în prezent, iar ca

circumstanțe atenuante a reținut atât conduita procesuală a inculpatului cât și

împrejurările în care fapta din prezenta cauză a fost comisă, respectiv

demersurile făcute de inculpat pentru a salva firma de la colaps financiar în

vederea obținerii unui credit, fapt care însă nu s-a mai putut realiza (a se

vedea declarația martorului D.F.).

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

prima instanță a apreciat că se justifică acordarea în totalitate a

despăgubirilor solicitate de partea civilă SC D. Cluj Napoca în sumă totală de

213022,68 lei. În ceea ce privește însă pretențiile părții civile SC A.D. SRL prima

instanță a apreciat că se justifică doar acordarea parțială a prejudiciului

solicitat în sumă de 100.912 lei. Partea civilă a adăugat acestui prejudiciu

inițial și suma de 20.884,50 lei, reprezentând prețul neîncasat pentru o

cantitate de 20 tone remisă firmei inculpaților, ulterior predării celor 3 file

CEC. Pentru plata acestei din urmă cantități, inculpații nu au remis vreo filă

CEC care să facă obiectul prezentei cauze și, ca atare, această sumă nu se

constituie într-un prejudiciu cauzat firmei distribuitoare prin emiterea celor

3 file CEC care fac obiectul cauzei.

B. Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul N.G.C.

Parchetul a susținut, în esență, că

instanța a aplicat inculpatului P.A.Z. o pedeapsă în alte limite decât cele

prevăzute de lege. Astfel, cu ocazia reținerii circumstanțelor atenuante prev.

de art. 74 lit. a) și c) C. pen., prima instanță a aplicat

inculpatului o pedeapsa de 3 ani închisoare, cu încălcarea dispozițiilor art. 76

alin. (2) C. pen. Or, în speță, inculpatul P.A. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă

pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani; în această situație, prima instanță

nu putea să aplice o pedeapsa cu închisoarea mai mica de o treime din minimul

special de 10 ani, adică o pedeapsa mai mica de 3 ani și 4 luni închisoare. În

raport de dispozițiile legale susmenționate, aplicarea unei pedepse de 3 ani

închisoare este nelegală, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea unei

pedepse între limitele legale prevăzute de lege, precum și aplicarea unui spor

de pedeapsă, ținând seama de stările de agravare existente, respectiv concursul

de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului și forma continuată. Totodată, s-a

apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se

justifică, întrucât în raport de gradul de pericol social concret al faptelor

comise și de persoana acestuia, scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în

art. 52 C. pen., poate sa fie atins numai prin aplicarea unei pedepse cu

executarea în regim privativ de libertate. S-a considerat că instanța de fond trebuia

să aibă în vedere următoarele aspecte: atitudinea inculpatului în comiterea

faptelor, valoarea prejudiciului cauzat de peste 2 miliarde lei, declarațiile

acestuia care relevă că inculpatul nici măcar nu a considerat că prin acțiunea

sa ilicita ar comite vreo infracțiune, pe parcursul cercetărilor a încercat sa

convingă organele de cercetare că singurul vinovat de comiterea faptelor ar fi

coinculpatul N.G., că nu a depus diligente pentru a încerca să repare

prejudiciul cauzat, iar în faza de urmărire penală a declarat că mai este cercetat

pentru fapte similare în alte dosare penale (fila 271-dosar up), deși a fost

citat de mai multe ori, acesta s-a prezentat în fata instanței o singura dată. Astfel,

instanța de fond a dat o eficienta exagerată circumstanțelor atenuante reținute

în sarcina inculpatului, fără a mai tine seama de concursul de infracțiuni, de

forma continuată a infracțiunilor, care constituie cauze legale de agravare.

În privința pedepsei de 3 ani

închisoare aplicate și inculpatul N.G., aceasta este nelegală din aceleași

motive cu cele arătate mai sus, respectiv greșita aplicare a prevederilor art. 76

alin. (2) C. pen., instanța dispunând aplicarea unei pedepse în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul apelant N.G.C. a solicitat

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu a participat într-un nici un mod la comiterea faptei și că nu

a știut că nu erau bani disponibili în cont, aflând despre această împrejurare

mult mai târziu, cu ocazia întrunirii cu conducerea societății și societățile

furnizoare și cu care s-au înțeles cu privire la amânarea plății mărfii.

Prin Decizia penală

nr. 10/ A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale

susmenționate care a fost desființată în sensul că s-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.A.Z., în pedepsele componente;

s-a majorat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu referire la art. 74 lit. a),

c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o

durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au contopit pedepsele de mai sus

cu pedeapsa de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a,

b), c) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), c), C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, înlăturându-se

dispozițiile art. 86

1

, 71 alin. (5) C. pen.; 86

3

C. pen.,

86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

S-a reținut în favoarea inculpatului

N.G.C., prevederile dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen., majorându-se pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat la 3 ani 6 luni închisoare.

S-a respins apelul inculpatului P.A.Z.,

menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că h

otărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru că i-a fost aplicată

inculpatului P.A.Z. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, cu ocazia reținerii

circumstanțelor atenuante prev. de art 74 lit. a) și c) C. pen., prima

instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu încălcarea

dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., neputând aplica o pedeapsa cu

închisoarea mai mica de o treime din minimul special de 10 ani, adică o

pedeapsa mai mică de 3 ani și 4 luni închisoare. Totodată, instanța de apel a

apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se

justifică, întrucât în raport de gradul de pericol social concret al faptelor

comise și de persoana inculpatului, scopul pedepsei, astfel cum este

reglementat în art. 52 C. pen., poate să fie atins numai prin aplicarea unei

pedepse cu executarea în regim privativ de libertate.

De asemenea, instanța de apel a reținut

că pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C. este nelegală, din aceleași motive cu

cele arătate mai sus, respectiv greșita aplicare a prevederilor art. 76 alin.

(2) C. pen., precum și neindicarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpatului N.G.C. (indicând numai prevederile art. 74 C. pen.).

Apelul inculpatului N.G.C. a fost

respins ca neîntemeiat, întrucât în mod corect a fost condamnat, fapta sa așa

cum a fost descrisă și dovedită întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prin emiterea de CEC-uri cu

consecințe deosebit de grave în formă continuată. S-a demonstrat prin

probatoriul administrat vinovăția inculpatului iar cererea sa de achitare nu a

putut fi primită, întrucât toate probele administrate administrate și în fața

primei instanțe - confruntarea efectuată între inculpați, precum și martorii

audiați în fața instanței și în cursul urmăririi penale - conduc la concluzia

participației penale a acestuia în forma reținută de prima instanță.

C. Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul P.A.Z., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei, în raport de lipsa antecedentelor penale,

vârsta de 58 de ani și împrejurarea că nu a intenționat nici un moment să prejudicieze

partenerii de afaceri ci doar să depășească deficitul financiar, solicitând menținerea

soluții instanței de fond.

Împotriva aceleiași decizii a

declarat recurs și inculpatul N.G.C., criticând-o prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu a participat la inducerea în eroare a părților vătămate,

neștiind că nu există disponibil în cont deoarece doar coinculpatul P. avea

drept de semnătură în bancă. În subsidiar, a considerat că pedeapsa de 3 ani și

6 luni aplicată de instanța de apel este excesivă, solicitând reducerea

acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

invocate, prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

a probelor, cu consecința nelegalei condamnări a inculpatului N.G.C., este nefondată,

din modul de săvârșire a faptelor rezultând rezoluția infracțională a

inculpatului. Astfel, din probele administrate în cauză, în special declarația

martorului D.F.A., conducător auto la SC F. SRL, reiese că încă din cursul

lunii mai 2005 au început să apară dificultăți financiare, în sensul că nu s-au

mai putut efectua plăți, împrejurare în care ambii asociați, atât P.A. cât și N.G.,

cunoscând dificultățile financiare din acel moment, au hotărât să contacteze

reprezentanții SC D.C. SRL pentru a se aproviziona cu o cantitate apreciabilă

de marfă, respectiv 20 tone carne. Potrivit depoziției acestui martor, s-a

deplasat împreună cu inculpatul N.G. pentru ridicarea mărfii, inculpatul P.A. fiind

cel care a completat fila CEC și a predat-o coinculpatului N.G., pentru ca

acesta la rândul său să o remită reprezentanților SC D.C. SRL. Martorul a mai

arătat că atât el personal cât și cei doi inculpați aveau cunoștință despre

faptul că în luna iunie 2005 SC F. SRL a intrat în incidență bancară iar marfa

s-a vândut sub preț, în condițiile în care inculpații aveau nevoie de bani

lichizi, fiind introdus la bancă un CEC de la o firmă din București, iar în

cont nu existau bani suficienți.

Relevant pentru a evidenția

participația inculpatului N.G.C. la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este

și faptul că, în data de 22 iulie 2005, acesta s-a prezentat personal la SC D. SRL Cluj Napoca, de unde a achiziționat marfă în valoare de 193.352,57 lei, conform

facturii fiscale din 26 iulie 2005, în condițiile în care, până la acea dată,

transportul produselor cumpărate pe perioada de cca. 1 an cât s-au derulat

activitățile între cele două societăți comerciale, se făcea de către șoferul

societății de la SC F. Oradea care și remitea fila CEC.

Eventualele dificultăți cu care s-ar

fi confruntat societatea inculpaților nu pot constitui un motiv de a înșela

alte societăți, prin achiziționarea unor mărfuri de la acestea, fără intenția

de a le plăti, pentru a-și compensa datoriile către alți parteneri de afaceri.

Rezultă, așadar, că apărările inculpatului potrivit cărora a

acționat fără intenția de a induce în eroare, specifică infracțiunii de înșelăciune

sau că nu a știut că nu există disponibil în cont, nu este susținută de

mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei.

- inculpat N.G.C., de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond,

majorată în apel la 3 ani și 6 luni închisoare, Înalta Curte constată că

aceasta este nejustificată, în raport de împrejurarea că limita minimă până la

care se poate coborî pedeapsa ca efect al circumstanțelor atenuante este de 3

ani și 4 luni închisoare, iar inculpatul a comis fapta în formă continuată și

în stare de recidivă postcondamnatorie.

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 15 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursului inculpatului P.A.Z. este

întemeiat întrucât, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (de la 6 luni la 1 ani)

și data comiterii faptei - 28 iunie 2005 - la data de 28 decembrie 2009 s-a

împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale, de 4 ani și 6

luni, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. e) și art.

124 C. pen.

Ca urmare, pentru această

infracțiune, Înalta Curte, va dispune încetarea procesului penal în baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art.

122 lit. e) și 124 C. pen., constatând intervenită prescripția specială a

răspunderii penale.

recurentului-inculpat P.A.Z., solicitarea acestuia de a se menține soluția instanței

de fond în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, este

nefondată.

Astfel, chiar dacă pedeapsa aplicată

inculpatului este mai mică de 4 ani, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei

pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se justifică, în raport de gradul de

pericol social concret al faptelor comise - determinat de forma continuată în

care a comis faptele și de valoarea prejudiciului - precum și de persoana

inculpatului - a cărui atitudine procesuală a fost în sensul de a induce

organelor de cercetare că singurul vinovat de comiterea faptelor ar fi

coinculpatul N.G.; nu a depus diligente pentru repararea prejudiciului cauzat; mai

este cercetat pentru fapte similare în alte dosare penale.

În aceste condiții, Înalta Curte constată

că aprecierea instanței de apel, în sensul că scopul pedepsei, astfel cum este

reglementat în art. 52 C. pen., poate să fie atins numai prin aplicarea unei

pedepse cu executarea în regim privativ de libertate, este corectă, nefiind

justificată schimbarea acestei modalități într-una neprivativă de libertate.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul

că nu există și alte motive de casare care să fie luate în considerare din

oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpatul P.A.Z. împotriva Deciziei penale nr. 10/ A din

25 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, pe care o va casa în parte, împreună cu sentința penală nr. 27/ P din 5

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, numai cu privire

la inculpatul P.A.Z. și numai în ceea ce privește omisiunea constatării

intervenirii termenului de prescripție specială pentru infracțiunea prev. de art.

84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, conform dispozitivului prezentei

decizii.

Totodată, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva

aceleiași decizii, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl

va obliga pe acest recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.A.Z. împotriva Deciziei

penale nr. 10/ A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 27/

P din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, numai cu

privire la inculpatul P.A.Z., și numai în ceea ce privește omisiunea

constatării intervenirii termenului de prescripție specială pentru infracțiunea

prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interziceii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen., în pedepsele componente:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art.

42 C. pen. cu referire la art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen. și 3

ani pedeapsa complementară a interziceii exercitării drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C.

pen. comb. cu art. 122 lit. e) și art. 124 C. pen., dispune încetarea

procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din

Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției speciale în cauză.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, inculpatul

P.A.Z. urmând a executa în regim de detenție pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4)

și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu referire la art.

74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.C.

împotriva aceleiași decizii.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului

P.A.Z. în sumă de 150 lei se va suporta din fondul M.J.

Obligă recurentul N.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.