ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4277/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52/ P din 16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 4914/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.N., la o pedeapsă de 6 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de: - 6 ani și 2 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin încheierea nr. 62 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 95/2005, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 5 septembrie 2005, până la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 284 1 C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.R.N. la plângerea prealabilă a părții vătămate M.L. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei în favoarea părții civile M.I.M. cu titlu de despăgubiri civile și s-a constatat că părțile vătămate B.A.N. și M.L. nu au formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În noaptea de 18 august 2005, inculpatul B.R.N., însoțit de numiții C.S., G.F.N. și T.C. au consumat împreună băuturi alcoolice, în timp ce se afla pe strada Garofiței din orașul Ștei. În continuare, aflați cu toții sub influența alcoolului, din motive minore s-au luat la ceartă cu partea vătămată B.A.N., aplicându-i câteva palme și lovituri cu piciorul, după care trei dintre ei l-au abandonat plecând spre casă.

Inculpatul B.R.N. și-a continuat însă activitatea infracțională fugind după partea vătămată pentru a o prinde, punându-i piedică în momentul în care a ajuns-o din urmă. Profitând de faptul că partea vătămată B.A.N. era căzut la pământ, inculpatul s-a urcat peste acesta, a început să-l lovească cu pumnii în cap și în zona toracelui, iar apoi l-a buzunărit, sustrăgându-i toți banii pe care acesta îi avea asupra sa, respectiv 600.000 lei. Partea vătămată B.A.N. nu a formulat pretenții civile în cauză, precizând că suma de 600.000 lei i-a fost restituită în cursul urmăririi penale. În aceeași noapte, de 18 august 2005, după comiterea faptei mai sus arătate, inculpatul a tăiat cu un cuțit, luat din bucătăria mamei sale, anvelopa și camera de la roata stângă spate a autoturismului Dacia, aparținând părții vătămate M.I.M., autoturism care se afla parcat pe str. Garofiței din orașul Ștei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500.000 lei. Cu câteva zile înaintea datelor faptelor mai sus menționate, respectiv în data de 5 august 2005, inculpatul, aflându-se pe str. Independenței din orașul Ștei, l-a amenințat cu un cuțit pe numitul M.L., care a formulat plângere la organele de poliție. Inculpatul B.R.N. sesizând posibilitatea de a fi depistat de organele de poliție, a aruncat cuțitul în grădina numitei F.S., loc în care a fost găsit, ridicat de organele de poliție și predat mamei inculpatului B.L.A. Partea vătămată M.L. nu a formulat pretenții civile în cauză. Împotriva cestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.R.N., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., reținută în sarcina sa, iar pentru comiterea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., și port ilegal de armă prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda penală. În motivare, a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea furtului de bani, declarațiile părții vătămate cu privire la suma de bani pe care a avut-o asupra sa fiind contradictorii. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 87/ A din 9 mai 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B.R.N.

împotriva sentinței penale nr. 52/2006 a Tribunalului Bihor. Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a apelantului și a fost dedusă prevenția pentru acesta la zi. Pentru a dispune astfel, instanța de apel, în esență, că probele administrate în cauză (analizate în considerentele deciziei) conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., soluția de condamnare a acestuia fiind corectă. Totodată, s-a reținut că pedepsele aplicate au fost judicios individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.R.N. Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe, în raport circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, respectiv a recunoscut comiterea infracțiunilor, este tânăr și este de acord că acopere prejudiciile cauzate. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Recursul formulat nu este fondat hotărârile formulate în cauză, fiind legale și temeinice.

Înalta Curte constată că în cauză, pe baza probelor administrate a fost stabilită corect situația de fapt, anterior menționată, care a fost încadrată corespunzător și în drept. S-a stabilit astfel că recurentul inculpat a săvârșit cu vinovăție infracțiunile de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și cea de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, infracțiuni pentru care a și fost condamnat. Înalta Curte constată că pedepsele aplicate recurentului inculpat, au fost individualizate corect, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și dozarea pedepselor au fost avute în vedere, în cazul fiecărei infracțiuni comise, gradul de pericol social, concret al faptelor, care rezultă din natura infracțiunilor, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit de inculpat, cât și din rezultatele socialmente periculoase produse. La individualizarea pedepselor au fost avute și circumstanțele personale ale recurentului care este recunoscut cu antecedente penale, este tânăr. De asemenea, a fost avută în vedere și atitudinea procesuală a recurentului inculpat care, în pofida probelor care demonstrau vinovăția sa, a negat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În raport de circumstanțele reale și personale reținute, au fost aplicate inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pe fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

Înalta Curte constată că la pedeapsa rezultantă aplicată a fost aplicat și un spor în raport de multitudinea faptelor comise și de perseverența infracțională a inculpatului), corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului să scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constatând că recursul formulat nu este fondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 9 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2005 la 4 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2006.