ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4277/2006

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/ P din

16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 4914/2005, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.N.,

la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991, republicată, a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat

un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de:

- 6 ani și 2 luni închisoare cu

aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin încheierea nr. 62

din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de

arestare preventivă nr. 95/2005, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 5 septembrie 2005,

până la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 284

1

C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.R.N. la

plângerea prealabilă a părții vătămate M.L. sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei în

favoarea părții civile M.I.M. cu titlu de despăgubiri civile și s-a constatat

că părțile vătămate B.A.N. și M.L. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de 18 august 2005,

inculpatul B.R.N., însoțit de numiții C.S., G.F.N. și T.C. au consumat împreună

băuturi alcoolice, în timp ce se afla pe strada Garofiței din orașul Ștei. În

continuare, aflați cu toții sub influența alcoolului, din motive minore s-au

luat la ceartă cu partea vătămată B.A.N., aplicându-i câteva palme și lovituri

cu piciorul, după care trei dintre ei l-au abandonat plecând spre casă. Inculpatul

B.R.N. și-a continuat însă activitatea infracțională fugind după partea

vătămată pentru a o prinde, punându-i piedică în momentul în care a ajuns-o din

urmă. Profitând de faptul că partea vătămată B.A.N. era căzut la pământ,

inculpatul s-a urcat peste acesta, a început să-l lovească cu pumnii în cap și

în zona toracelui, iar apoi l-a buzunărit, sustrăgându-i toți banii pe care

acesta îi avea asupra sa, respectiv 600.000 lei.

Partea vătămată B.A.N. nu a formulat

pretenții civile în cauză, precizând că suma de 600.000 lei i-a fost restituită

în cursul urmăririi penale.

În aceeași noapte, de 18 august

2005, după comiterea faptei mai sus arătate, inculpatul a tăiat cu un cuțit,

luat din bucătăria mamei sale, anvelopa și camera de la roata stângă spate a

autoturismului Dacia, aparținând părții vătămate M.I.M., autoturism care se

afla parcat pe str. Garofiței din orașul Ștei.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 1.500.000 lei.

Cu câteva zile înaintea datelor

faptelor mai sus menționate, respectiv în data de 5 august 2005, inculpatul,

aflându-se pe str. Independenței din orașul Ștei, l-a amenințat cu un cuțit pe

numitul M.L., care a formulat plângere la organele de poliție.

Inculpatul B.R.N. sesizând

posibilitatea de a fi depistat de organele de poliție, a aruncat cuțitul în

grădina numitei F.S., loc în care a fost găsit, ridicat de organele de poliție

și predat mamei inculpatului B.L.A.

Partea vătămată M.L. nu a formulat

pretenții civile în cauză.

Împotriva cestei hotărâri, în termen

legal, a declarat apel inculpatul B.R.N., solicitând admiterea acestuia,

desființarea hotărârii atacate și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., reținută în

sarcina sa, iar pentru comiterea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) C. pen., și port ilegal de armă prevăzută de art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) a solicitat aplicarea unei pedepse cu

amenda penală. În motivare, a arătat că din probele administrate în cauză nu

rezultă comiterea furtului de bani, declarațiile părții vătămate cu privire la

suma de bani pe care a avut-o asupra sa fiind contradictorii.

Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin decizia penală nr. 87/ A din 9 mai 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva sentinței penale nr. 52/2006 a Tribunalului

Bihor.

Apelantul inculpat a fost obligat să

plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 160

b

C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a apelantului și a fost dedusă

prevenția pentru acesta la zi.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel, în esență, că probele administrate în cauză (analizate în considerentele

deciziei) conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., soluția de condamnare a acestuia

fiind corectă.

Totodată, s-a reținut că pedepsele

aplicate au fost judicios individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul B.R.N.

Prin motivele de recurs, inculpatul

a criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe, în

raport circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale,

respectiv a recunoscut comiterea infracțiunilor, este tânăr și este de acord că

acopere prejudiciile cauzate.

În drept, inculpatul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Recursul formulat nu este fondat

hotărârile formulate în cauză, fiind legale și temeinice.

Înalta Curte constată că în cauză,

pe baza probelor administrate a fost stabilită corect situația de fapt,

anterior menționată, care a fost încadrată corespunzător și în drept.

S-a stabilit astfel că recurentul

inculpat a săvârșit cu vinovăție infracțiunile de tâlhărie, prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.

pen. și cea de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991, infracțiuni pentru care a și fost condamnat.

Înalta Curte constată că pedepsele

aplicate recurentului inculpat, au fost individualizate corect, în raport de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și dozarea

pedepselor au fost avute în vedere, în cazul fiecărei infracțiuni comise,

gradul de pericol social, concret al faptelor, care rezultă din natura

infracțiunilor, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul

urmărit de inculpat, cât și din rezultatele socialmente periculoase produse.

La individualizarea pedepselor au

fost avute și circumstanțele personale ale recurentului care este recunoscut cu

antecedente penale, este tânăr.

De asemenea, a fost avută în vedere

și atitudinea procesuală a recurentului inculpat care, în pofida probelor care

demonstrau vinovăția sa, a negat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În raport de circumstanțele reale și

personale reținute, au fost aplicate inculpatului pedepse orientate spre

minimul  special prevăzut de lege pe fiecare din infracțiunile reținute în

sarcina acestuia.

Înalta Curte constată că la pedeapsa

rezultantă aplicată a fost aplicat și un spor în raport de multitudinea

faptelor comise și de perseverența infracțională a inculpatului), corespunde

atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului să scop,

educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte constatând că recursul formulat nu este fondat, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.N.

împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 9 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 5 septembrie 2005 la 4 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2006.