ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3484/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 329 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Bihor, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.D.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate în ce privește cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 513/2002 a Judecătoriei Beiuș, definitivă prin decizia penală nr. 78/A/2003 a Tribunalului Bihor. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse de câte 3 ani închisoare sus arătate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni, rezultând pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni durata cuprinsă între 3 septembrie 2002 și 4 aprilie 2003, când inculpatul a fost pus în libertate cu un rest de pedeapsă neexecutat 943 zile, rest pe care s-a dispus ca inculpatul să îl execute alăturat pedepsei de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 23 august 2004 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din 23 august 2004 la 29 septembrie 2004. În baza art. 14 – art. 346 C. proc. pen., corelate cu art. 998 – art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar în favoarea părții civile N.F., la plata sumei de 300 Euro, cu titlu de despăgubiri. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului, de la inculpatul C.D.M. a sumei de 6 Euro și 52 de Euro-cenți, în monede, aflate la dosarul cauzei. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 21 august 2004, partea vătămată N.F. s-a aflat în gara C.F.R. Oradea unde, în cursul dimineții, trebuia să se întâlnească cu o persoană, împreună cu care urma să se deplaseze în Italia, prin Vama Borș.

În vederea acestei deplasări, partea vătămată avea asupra sa o sumă consistentă de bani, respectiv 3.000 Euro și mai multe bunuri. În jurul orei 1,00, partea vătămată N.F. a fost abordat de inculpata G.N., care, aflând în cadrul discuțiilor purtate cu partea vătămată în intenția acesteia de a pleca în străinătate, s-a oferit să o conducă la o persoană care locuiește în apropierea gării și efectuează în mod frecvent curse în Italia. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatei și a părăsit gara împreună cu aceasta, lăsându-se condusă până în apropierea unui imobil aflat pe str. Republicii, respectiv sediul fostului B.C., unde a fost deposedată de inculpatul C.D., concubinul inculpatei, care s-a apropiat prin spate, de ochelarii de vedere pe care îi purta, partea vătămată având o miopie accentuată de 6 dioptrii.

Profitând de starea părții vătămate care, fără ochelari, nu mai putea distinge clar ce se întâmpla în jurul său, inculpatul C.D.M. i-a scos acestuia din buzunar, în mod forțat portofelul în care se afla suma de 3.000 Euro, în bancnote și monede, telefonul mobil și 10 pachete de țigări Pall Mall. După deposedarea părții vătămate de aceste bunuri, cei doi inculpați au fugit, iar partea vătămată a anunțat organele de poliție. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații C.D.M. și G.N., solicitând desființarea sentinței, în principal în sensul achitării lor, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu au comis fapta ce le-a fost reținută în sarcină iar în subsidiar, reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Inculpatul C.D.M., în susținerea apelului său, a arătat că la data comiterii infracțiunii nu era în Oradea, ci la domiciliul mamei sale, iar inculpata G.N. a arătat că ea nu a comis infracțiunea de care este acuzată și că declarațiile părți civile sunt contradictorii. Cu privire la latura subsidiară, inculpata G.N. a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, arătând că este mamă a unui copil nou născut. Prin decizia penală nr. 60/ A din 21 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.D.M., desființându-se în parte sentința apelată numai în ceea ce privește confiscarea specială a sumei de 6 Euro și 52 Euro-cenți de la acest inculpat, măsură pe care a înlăturat-o, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate precum și starea de arest a inculpatului.

Totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.N. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul C.D. a reiterat motivele de apel, solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, nu sunt probe certe care să dovedească vinovăția sa iar, pe de altă parte, la momentul săvârșirii faptei se afla la domiciliul mamei sale în orașul Salonta, deci nu se putea afla la locul faptei. În subsidiar, față de circumstanțele sale personale, a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră foarte aspră în raport de fapta reținută în sarcina sa.

Inculpata G.N., deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru precizarea motivelor de recurs, apărătorul din oficiu susținând motivul de recurs ce vizează reducerea pedepsei, în raport de datele personale ale inculpatei, ce are în îngrijire un copil nou născut. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate. 1. În ceea ce privește recursul inculpatului C.D.M., se constată că din actele și lucrările dosarului reiese că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, susținerile acestuia, în sensul că nu a săvârșit fapta, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în cauză, în principal cele ale martorului G.Șt., ce i-a observat pe peronul Stației CF Oradea, în noaptea de 21 august 2004, pe cei doi inculpați, pe care îi cunoștea, pe inculpată chiar a văzut-o stând de vorbă cu partea vătămată iar aceasta din urmă i-a cerut ajutorul la scurt timp, spunându-i că a fost tâlhărit de persoana de sex feminin, cu care discutase anterior, precum și de o altă persoană de sex masculin, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate N.F., aceasta indicând-o, fără dubiu, pe inculpată cu prilejul recunoașterii din grup. Aceste aspecte se coroborează cu împrejurarea că inculpații frecventau zona unde s-a săvârșit fapta, precum și cu faptul că, la percheziția corporală, a fost găsită asupra inculpatului suma în valută în cupiura indicată de partea vătămată.

Pe de altă parte, prin probele propuse în apărare, inculpatul nu a reușit să demonstreze că, la momentul săvârșirii faptei, s-a aflat într-un alt loc, respectiv la domiciliul mamei sale L.M. din orașul Salonta, declarațiile acesteia din urmă precum și ale fiului său C.M.D., fratele inculpatului, fiind apreciate ca subiective și înlăturate motivat. Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia, precum și vinovăția inculpaților.

2. Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților de instanța de fond, menținute în apel, nu este întemeiată, deoarece, prin cuantumul stabilit, aceasta răspunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod. O reducere a pedepsei aplicate inculpatului C.D.M., stabilită, de altfel, în cuantumul minim prevăzut de lege, nu se justifică în raport de gravitatea faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, precum și de conduita anterioară săvârșirii faptei, acesta fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, pentru care a beneficiat de grațierea condiționată, situație în care, în mod corect, s-a dispus revocarea acesteia și executarea restului de pedeapsă alături de pedeapsa actuală.

Nici solicitarea recurentei – inculpate G.N., de a i se reduce cuantumul pedepsei, nu este întemeiată, aceasta beneficiind deja de clemență din partea instanței de fond care a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constând în lipsa antecedentelor penale, cu consecința reducerii aproape la jumătate a minimului special prevăzut de lege, deși inculpata a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare care nu justifica acesta reducere. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de inculpați, ca nefondate, constatând că nu există dubii în sensul că aceștia se fac vinovați de comiterea faptei reținute în sarcina lor iar, pe de altă parte, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi pentru inculpatul C.D.M., iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenții – inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.M. și G.N. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 21 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D.M., timpul arestării preventive de la 23 august 2004 la 31 mai 2006. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 220 RON cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2006.