ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 27 ianuarie 2003, Tribunalul Bihor, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.V.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 2 iunie 2002 până la 27 ianuarie 2003. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.C.E.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului Bihor, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată în această cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 5 ianuarie 2000 și din 4 iunie 2002 până la 27 ianuarie 2003. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților. S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul C.V.C., a briceagului, corp delict. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 3.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare. S-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 1 iulie 2002, cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice în barul SC V. SRL, ocupând loc, la aceeași masă, cu tinerele K.G.M. și C.A., iar după ce acestea au părăsit localul, le-au urmărit cu un taximetru condus de martorul B.D.I. La o intersecție, le-au ajuns din urmă, obligându-le, prin amenințare, să urce în autoturism, ceea ce au și făcut, ocupând loc pe bancheta din spate, alături de inculpatul C.V.C., în timp ce coinculpatul T.C.

s-a așezat pe bancheta din dreapta șoferului. După ce mașina a pornit C.V.C., prin amenințare cu un briceag, a determinat-o pe K.G.M. să-i dea toți banii ce-i avea asupra sa, ceea ce s-a și întâmplat, aceasta remițându-i suma de 1.300.000 lei. Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia nr. 111/ A din 22 mai 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 16 din 27 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o, în sensul că s-a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., reținute în favoarea inculpaților C.V. și T.C.E. și, drept consecință au fost majorare pedepsele aplicate acestora la câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost respinse apelurile declarate de cei doi inculpați, ca nefondate. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Au fost obligați apelanții la câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. S-a dedus, din pedeapsă, arestul preventiv până la 22 mai 2003. Împotriva ultimei hotărâri, inculpații au declarate recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care au fost condamnați nu există, în speță, fiind vorba de un împrumut care le-a fost dat de către partea vătămată. În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor, pe care le consideră prea severe.

Recursurile declarate nu sunt fondate. În faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, detaliind modul de comitere a acesteia, relatări care se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate cum și cu ale martorei C.A. Revenirile acestora în fața instanței de judecată nu sunt justificate în nici un fel, apărând astfel ca fiind nesincere și date de circumstanță. În acest sens sunt și declarațiile victimei și ale martorei, care, au recunoscut cuțitul cu care inculpatul C.V.O. a amenințat-o pe partea vătămată pentru ca aceasta să-i dea banii. În instanță victima și-a schimbat declarația, în sensul că deși recunoaște că a fost forțată să urce în autoturism, iar când inculpatul C.V.O.

i-a cerut banii avea un cuțit în mână, nu s-a considerat amenințată, iar banii i-a dat cu împrumut. Această declarație este în contradicție cu toate probele administrate în faza de urmărire penală. Relatarea victimei K.D. apare ca nesinceră și în raport de declarația martorei C.A. Aceasta, recunoaște, în fața instanței că faptele s-au petrecut astfel cum au fost reținute de organele de cercetare, dar inițial, când a ajuns la judecată și-a schimbat depoziția „de frică” ulterior primind, pentru această revenire, suma de 500.000 lei de la tatăl inculpatului C.V.C., sumă care crede că a primit-o și victima pentru același serviciu adus inculpatului. Cât privește declarația șoferului de taxi B.D.I., care, nu a sesizat ce s-a întâmplat în mașină, auzind doar că au vorbit despre bani, în mașină fiind muzică, se constată că aceasta nu are relevanță.

Este posibil datorită muzicii martorul să nu fi auzit în totalitate, cele discutate de părți, fapta consumându-se rapid, sau probabil nu a vrut să se implice, având în vedere profesia ce o exercita. Cel de al doilea motiv de recurs al inculpaților privind reducerea pedepselor aplicate nu poate de asemenea, fi primit, în raport de pericolul social al faptei, modul de săvârșire al acesteia, precum și de persoana recurenților, care, au dat dovadă de rea-credință, îngreunând cercetarea judecătorească. Astfel fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații C.V.C. și T.C.E. împotriva deciziei nr. 111 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive pentru C.V.C. de la 2 iunie 2002 și pentru T.C.E. de la 5 ianuarie 2000 și de la 4 iunie 2002 la zi. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.