ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 27

ianuarie 2003, Tribunalul Bihor, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76

lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.V.C. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 2

iunie 2002 până la 27 ianuarie 2003.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

T.C.E.

la o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului Bihor, pedeapsă ce s-a

dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată în această cauză, inculpatul

urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 5 ianuarie 2000

și din 4 iunie 2002 până la 27 ianuarie 2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpaților.

S-a constatat că prejudiciul a fost

recuperat.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpatul C.V.C., a briceagului, corp delict.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații la plata sumei de 3.000.000 lei fiecare, cheltuieli

judiciare.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în noaptea de 1 iulie 2002, cei doi inculpați au

consumat băuturi alcoolice în barul SC V. SRL, ocupând loc, la aceeași masă, cu

tinerele K.G.M. și C.A., iar după ce acestea au părăsit localul, le-au urmărit

cu un taximetru condus de martorul B.D.I. La o intersecție, le-au ajuns din

urmă, obligându-le, prin amenințare, să urce în autoturism, ceea ce au și

făcut, ocupând loc pe bancheta din spate, alături de inculpatul C.V.C., în timp

ce coinculpatul T.C. s-a așezat pe bancheta din dreapta șoferului.

După ce mașina a pornit C.V.C., prin amenințare cu

un briceag, a determinat-o pe K.G.M. să-i dea toți banii ce-i avea asupra sa,

ceea ce s-a și întâmplat, aceasta remițându-i suma de 1.300.000 lei.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia nr. 111/ A din 22 mai 2003 a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 16 din 27

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o, în sensul că

s-a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art.

76 lit. b) C. pen., reținute în favoarea inculpaților C.V. și T.C.E. și, drept

consecință au fost majorare pedepsele aplicate acestora la câte 7 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost respinse apelurile declarate

de cei doi inculpați, ca nefondate.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Au fost obligați apelanții la câte

2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a dedus, din pedeapsă, arestul

preventiv până la 22 mai 2003.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpații au declarate recurs, solicitând casarea acesteia și, după

rejudecare, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care au fost condamnați nu

există, în speță, fiind vorba de un împrumut care le-a fost dat de către partea

vătămată.

În subsidiar, au solicitat reducerea

pedepselor, pe care le consideră prea severe.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

În faza de urmărire penală,

inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, detaliind modul

de comitere a acesteia, relatări care se coroborează atât cu declarațiile

părții vătămate cum și cu ale martorei C.A.

Revenirile acestora în fața instanței

de judecată nu sunt justificate în nici un fel, apărând astfel ca fiind

nesincere și date de circumstanță.

În acest sens sunt și declarațiile

victimei și ale martorei, care, au recunoscut cuțitul cu care inculpatul C.V.O.

a amenințat-o pe partea vătămată pentru ca aceasta să-i dea banii.

În instanță victima și-a schimbat

declarația, în sensul că deși recunoaște că a fost forțată să urce în

autoturism, iar când inculpatul C.V.O. i-a cerut banii avea un cuțit în mână,

nu s-a considerat amenințată, iar banii i-a dat cu împrumut. Această declarație

este în contradicție cu toate probele administrate în faza de urmărire penală.

Relatarea victimei K.D. apare ca

nesinceră și în raport de declarația martorei C.A. Aceasta, recunoaște, în fața

instanței că faptele s-au petrecut astfel cum au fost reținute de organele de

cercetare, dar inițial, când a ajuns la judecată și-a schimbat depoziția „de

frică” ulterior primind, pentru această revenire, suma de 500.000 lei de la

tatăl inculpatului C.V.C., sumă care crede că a primit-o și victima pentru

același serviciu adus inculpatului.

Cât privește declarația șoferului de

taxi B.D.I., care, nu a sesizat ce s-a întâmplat în mașină, auzind doar că au

vorbit despre bani, în mașină fiind muzică, se constată că aceasta nu are relevanță.

Este posibil datorită muzicii martorul să nu fi auzit în totalitate, cele

discutate de părți, fapta consumându-se rapid, sau probabil nu a vrut să se

implice, având în vedere profesia ce o exercita.

Cel de al doilea motiv de recurs al

inculpaților privind reducerea pedepselor aplicate nu poate de asemenea, fi

primit, în raport de pericolul social al faptei, modul de săvârșire al

acesteia, precum și de persoana recurenților, care, au dat dovadă de

rea-credință, îngreunând cercetarea judecătorească.

Astfel fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, cu

obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații

C.V.C. și T.C.E. împotriva deciziei nr. 111 din 22 mai 2003 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive pentru C.V.C. de la 2 iunie 2002 și

pentru T.C.E. de la 5 ianuarie 2000 și de la 4 iunie 2002 la zi.

Obligă pe fiecare recurent să

plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include

și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.