ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din 12

mai 2003 a Tribunalului Bihor, în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul

i.g.

la

o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2), raportat

la art. 215 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen., a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.

266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, în infracțiunea prevăzută de art.

214 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținut inculpatul în starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata arestului preventiv a acestuia de la 13 februarie

2002 până la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC A.I. SRL Vadu Crișului să plătească părții civile SC P. SA

Suplacu de Barcău suma de 2.318.120.000 lei, actualizată conform indicelui de

inflație de la 11 noiembrie 2000, până la plata efectivă, precum și dobânda

legală la această sumă, cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat că partea vătămată SC

A.I. SRL Vadu Crișului nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat în favoarea statului de la inculpat, suma de 2.046.304.000 lei.

În baza art. 445 C. proc. pen., a

fost declarată falsă comanda nr. 4496 din 8 noiembrie 2001 a SC P. SA Roman

către Rafinăria Suplacul de Barcău, fiind anulată, iar în baza art. 118 lit. b)

C. pen., a fost confiscată.

Au fost menținute măsurile

asiguratorii luate asupra bunurilor inculpatului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.000.000 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin actul adițional autentificat

sub nr. 1344 din 17 august 2001, M.R.V. a cesionat inculpatului I.G. întregul

aport la capitalul social al SC A. SRL Vadu Crișului pentru suma de 3.586.500.000

lei, din care a achitat suma de 1.586.500.000 lei în numerar, urmând ca

diferența de 2.000.000.000 lei să fie achitată până în 20 noiembrie 2001,

inculpatul dobândind astfel calitatea de asociat unic și administrator al

societății.

Aflând de un proces-verbal de

compensare între SC P. SA Roman și S.N.P. P. București, care a indicat drept

furnizor Rafinăria SC P. SA Suplacu de Barcău, pentru produse petroliere în

valoare de 4,5 miliarde lei, inculpatul s-a prezentat la SC P. SA Roman,

oferindu-se să preia creanța în valoare de 4,5 miliarde lei, urmând să ridice

de la rafinărie păcură, iar după vânzare să vireze banii în contul SC P. SA, în

acest sens a fost încheiat între SC P. SA Roman și SC A. SRL Vadu Crișului

contractul nr. 1716 din 19 octombrie 2001 prin care SC P. SA Roman s-a obligat

să pună la dispoziția SC A.I. SRL creanțe în valoare de numai 2 miliarde lei

față de S.N.F. P., iar societatea inculpatului s-a obligat la plata prețului

până la 22 noiembrie 2001. Pentru a garanta plata prețului, inculpatul a

ipotecat bunul conform contractului de garanție imobiliară și a lăsat un cec.

Pentru executarea contractului SC P.

SA Roman a emis comanda nr. 4488 din 19 octombrie 2001 către SC P. SA Suplacul

de Barcău, pentru cantitatea de 450 tone de păcură, urmând ca păcura să fie

livrată la SC A.I. SRL.

La 24 octombrie 2001, inculpatul

I.G. s-a prezentat cu această comandă la SC P. SA Suplacul de Barcău, comanda

fiind onorată pentru 440,400 tone păcură, prețul fiind de 4.000 lei/kg, iar

valoarea totală de 2.096.304.000 lei.

Inculpatul a vândut păcura către SC

G.C.I. SRL și SC M.C. SRL Arad, însă sub prețul de cumpărare, respectiv cu

3.398 lei/kg și 3613,446 lei/kg, fără a plăti vreun leu către SC P. SA Roman.

Din suma încasată, inculpatul a

declarat că a plătit mai multe datorii, comisioane și cheltuieli pe care nu le

poate justifica.

La data de 9 noiembrie 2001,

inculpatul s-a prezentat din nou la SC P. SA Suplacul de Barcău, înmânând

martorului V.I.D. comanda nr. 4496 din 8 noiembrie 2001, emisă de SC P. SA

Roman, pentru cantitatea de 550 tone păcură, comandă ce a fost onorată, deși

așa cum s-a dovedit din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 14900

din 7 februarie 2002, este falsă, semnăturile de la pozițiile director

achiziții, director economic și șef departament, nefiind executate de cei în

cauză, iar impresiunea de ștampilă de la poziția director economic, nu a fost

executată cu ștampilele SC P. SA Roman.

Inculpatul a prezentat comanda

martorului V.I.D. care, așa cum s-a mai arătat, a onorat-o, dirijând cantitatea

de 478 tone de păcură către SC D.L. SRL Oradea, totodată a emis factură fiscală

către SC P. SA Roman, pentru valoarea totală de 2.318.120.000 lei.

Susținerea inculpatului că nu a

știut că acea comandă este falsă și că nu a prezentat-o personal la SC P. SA

Suplacu de Barcău este infirmată de declarația martorului V.I.D., care arată că

inculpatul s-a prezentat cu o a doua comandă la SC P. SA Suplacu de Barcău,

într-o vineri după-amiază, în jurul orelor 15,00 – 16,00, spunându-i că nu știe

cu exactitate unde o va livra. Ulterior, inculpatul a sunat din nou pe martor,

propunându-i să se întâlnească în Marghita, unde într-un local au discutat

despre livrarea mărfii. Potrivit declarației acestui martor „inculpatul dorea

să fie sigur că va exista marfă suficientă pentru a putea fi livrată” și că

inculpatul urma să-l sune pentru a-i spune unde se livrează marfa. Această

întâlnire este confirmată și de declarația martorului A.F.D. și este

recunoscută și de către inculpat.

În ceea ce privește declarația

martorului A.F.D., instanța a apreciat că ora la care acesta a fost sunat de

inculpat pentru a-l duce la Marghita este 16,00 – 17,00, așa cum a declarat în

faza de urmărire penală și nu l-a luat de la gară la ora 16,00 așa cum a arătat

în fața instanței, declarația din faza de urmărire penală fiind cea care se

coroborează cu declarația martorului V.I.D.

Pe de altă parte, martorul M.G. a

declarat în faza de urmărire penală, că inculpatul i-a spus că a rezolvat cu o

a doua tranșă de păcură și că a închis compensarea cu SC P. SA Suplacu de

Barcău, iar singurul care a avut de câștigat de pe urma comenzii false a fost

inculpatul.

Pentru considerentele mai

sus-arătate, instanța a înlăturat susținerea inculpatului că nu a știut că cea

de a doua comandă este falsă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, în termen, inculpatul, solicitând în principal, achitarea sa de

sub învinuirea comiterii infracțiunilor menționate, întrucât nu sunt întrunite

toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții și

uz de fals, iar infracțiunea de gestiune frauduloasă nu există, în subsidiar

solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru

astfel de infracțiuni, ținând cont de sinceritatea acestuia și lipsa

antecedentelor penale.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel în termen și partea civilă SC P. SA Suplacu de Barcău, apel

nemotivat până la data soluționării cauzei.

Curtea de Apel Oradea prin decizia

penală nr. 144/ A din 26 aprilie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul

I.G. împotriva sentinței penale nr. 126 din 12 mai 2003, pronunțată de

Tribunalul Bihor, pe care o desființează în parte, în sensul că:

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la suma de 2.046.304.000 lei.

Respinge, ca nefondat, apelul

declarat de partea civilă SC P. SA, cu sediul în Balc, str. Primăverii nr. 46/

A, jud. Bihor, pe care o obligă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare în apel.

Menține restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Deduce din pedeapsă arestul

preventiv până la 26 iunie 2003.

Împotriva acestei hotărâri, în

termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivele invocate în

apel, în sensul achitării sale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

toate faptele ce i se rețin în sarcină, fie, să i se reducă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Examinându-se hotărârea atacată față de criticile

aduse, dar și din oficiu și în raport de probatoriul administrat, se constată

că acesta a fost corect evaluat, situația de fapt reținută, fiind în acord cu

activitatea infracțională efectiv desfășurată de recurent și care evidențiază

fără dubiu vinovăția penală a acestuia.

De asemeni și încadrarea juridică

este cea legală.

Toate aceste date, demonstrează că

sunt întrunite toate elementele constitutive, ale infracțiunilor pentru care a

fost judecat și condamnat recurentul și nu poate a fi primită ca justificată,

nici în fapt și nici în drept, prima critică, ce vizează achitarea sa, aceasta

neavând suport probator.

Apoi, verificându-se cuantumul

pedepselor aplicate, precum și rezultanta de 10 ani închisoare, se constată că

acestea, reprezintă limita minimă a textelor de incriminare și în plus

sancțiunea penală finală, nu cuprinde nici un spor cum ar fi fost posibil și

legal dar, nu obligatoriu.

Toate aceste considerente, precum și

întinderea deosebit de mare a pagubei produse, nu justifică reducerea pedepsei

prin acordarea și de circumstanțe atenuante și care judicios nu au fost

recunoscute.

În consecință, recursul declarat în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca

nefondat.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 144/ A din 26 iunie

2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 februarie 2002 la 16 aprilie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2004.