ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2059/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126 din 12 mai 2003 a Tribunalului Bihor, în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul i.g. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 291 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, în infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținut inculpatul în starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv a acestuia de la 13 februarie 2002 până la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.I. SRL Vadu Crișului să plătească părții civile SC P. SA Suplacu de Barcău suma de 2.318.120.000 lei, actualizată conform indicelui de inflație de la 11 noiembrie 2000, până la plata efectivă, precum și dobânda legală la această sumă, cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat că partea vătămată SC A.I. SRL Vadu Crișului nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în favoarea statului de la inculpat, suma de 2.046.304.000 lei. În baza art. 445 C. proc. pen., a fost declarată falsă comanda nr. 4496 din 8 noiembrie 2001 a SC P. SA Roman către Rafinăria Suplacul de Barcău, fiind anulată, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată. Au fost menținute măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor inculpatului. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin actul adițional autentificat sub nr. 1344 din 17 august 2001, M.R.V.

a cesionat inculpatului I.G. întregul aport la capitalul social al SC A. SRL Vadu Crișului pentru suma de 3.586.500.000 lei, din care a achitat suma de 1.586.500.000 lei în numerar, urmând ca diferența de 2.000.000.000 lei să fie achitată până în 20 noiembrie 2001, inculpatul dobândind astfel calitatea de asociat unic și administrator al societății. Aflând de un proces-verbal de compensare între SC P. SA Roman și S.N.P. P. București, care a indicat drept furnizor Rafinăria SC P. SA Suplacu de Barcău, pentru produse petroliere în valoare de 4,5 miliarde lei, inculpatul s-a prezentat la SC P. SA Roman, oferindu-se să preia creanța în valoare de 4,5 miliarde lei, urmând să ridice de la rafinărie păcură, iar după vânzare să vireze banii în contul SC P. SA, în acest sens a fost încheiat între SC P. SA Roman și SC A. SRL Vadu Crișului contractul nr. 1716 din 19 octombrie 2001 prin care SC P. SA Roman s-a obligat să pună la dispoziția SC A.I.

SRL creanțe în valoare de numai 2 miliarde lei față de S.N.F. P., iar societatea inculpatului s-a obligat la plata prețului până la 22 noiembrie 2001. Pentru a garanta plata prețului, inculpatul a ipotecat bunul conform contractului de garanție imobiliară și a lăsat un cec. Pentru executarea contractului SC P. SA Roman a emis comanda nr. 4488 din 19 octombrie 2001 către SC P. SA Suplacul de Barcău, pentru cantitatea de 450 tone de păcură, urmând ca păcura să fie livrată la SC A.I. SRL. La 24 octombrie 2001, inculpatul I.G. s-a prezentat cu această comandă la SC P. SA Suplacul de Barcău, comanda fiind onorată pentru 440,400 tone păcură, prețul fiind de 4.000 lei/kg, iar valoarea totală de 2.096.304.000 lei.

Inculpatul a vândut păcura către SC G.C.I. SRL și SC M.C. SRL Arad, însă sub prețul de cumpărare, respectiv cu 3.398 lei/kg și 3613,446 lei/kg, fără a plăti vreun leu către SC P. SA Roman. Din suma încasată, inculpatul a declarat că a plătit mai multe datorii, comisioane și cheltuieli pe care nu le poate justifica. La data de 9 noiembrie 2001, inculpatul s-a prezentat din nou la SC P. SA Suplacul de Barcău, înmânând martorului V.I.D. comanda nr. 4496 din 8 noiembrie 2001, emisă de SC P. SA Roman, pentru cantitatea de 550 tone păcură, comandă ce a fost onorată, deși așa cum s-a dovedit din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 14900 din 7 februarie 2002, este falsă, semnăturile de la pozițiile director achiziții, director economic și șef departament, nefiind executate de cei în cauză, iar impresiunea de ștampilă de la poziția director economic, nu a fost executată cu ștampilele SC P. SA Roman.

Inculpatul a prezentat comanda martorului V.I.D. care, așa cum s-a mai arătat, a onorat-o, dirijând cantitatea de 478 tone de păcură către SC D.L. SRL Oradea, totodată a emis factură fiscală către SC P. SA Roman, pentru valoarea totală de 2.318.120.000 lei. Susținerea inculpatului că nu a știut că acea comandă este falsă și că nu a prezentat-o personal la SC P. SA Suplacu de Barcău este infirmată de declarația martorului V.I.D., care arată că inculpatul s-a prezentat cu o a doua comandă la SC P. SA Suplacu de Barcău, într-o vineri după-amiază, în jurul orelor 15,00 – 16,00, spunându-i că nu știe cu exactitate unde o va livra. Ulterior, inculpatul a sunat din nou pe martor, propunându-i să se întâlnească în Marghita, unde într-un local au discutat despre livrarea mărfii.

Potrivit declarației acestui martor „inculpatul dorea să fie sigur că va exista marfă suficientă pentru a putea fi livrată” și că inculpatul urma să-l sune pentru a-i spune unde se livrează marfa. Această întâlnire este confirmată și de declarația martorului A.F.D. și este recunoscută și de către inculpat. În ceea ce privește declarația martorului A.F.D., instanța a apreciat că ora la care acesta a fost sunat de inculpat pentru a-l duce la Marghita este 16,00 – 17,00, așa cum a declarat în faza de urmărire penală și nu l-a luat de la gară la ora 16,00 așa cum a arătat în fața instanței, declarația din faza de urmărire penală fiind cea care se coroborează cu declarația martorului V.I.D. Pe de altă parte, martorul M.G.

a declarat în faza de urmărire penală, că inculpatul i-a spus că a rezolvat cu o a doua tranșă de păcură și că a închis compensarea cu SC P. SA Suplacu de Barcău, iar singurul care a avut de câștigat de pe urma comenzii false a fost inculpatul. Pentru considerentele mai sus-arătate, instanța a înlăturat susținerea inculpatului că nu a știut că cea de a doua comandă este falsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul, solicitând în principal, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunilor menționate, întrucât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții și uz de fals, iar infracțiunea de gestiune frauduloasă nu există, în subsidiar solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru astfel de infracțiuni, ținând cont de sinceritatea acestuia și lipsa antecedentelor penale.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel în termen și partea civilă SC P. SA Suplacu de Barcău, apel nemotivat până la data soluționării cauzei. Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 144/ A din 26 aprilie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva sentinței penale nr. 126 din 12 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în parte, în sensul că: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la suma de 2.046.304.000 lei. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC P. SA, cu sediul în Balc, str. Primăverii nr. 46/ A, jud. Bihor, pe care o obligă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în apel.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 26 iunie 2003. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivele invocate în apel, în sensul achitării sale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate faptele ce i se rețin în sarcină, fie, să i se reducă pedeapsa. Recursul este nefondat. Examinându-se hotărârea atacată față de criticile aduse, dar și din oficiu și în raport de probatoriul administrat, se constată că acesta a fost corect evaluat, situația de fapt reținută, fiind în acord cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de recurent și care evidențiază fără dubiu vinovăția penală a acestuia.

De asemeni și încadrarea juridică este cea legală. Toate aceste date, demonstrează că sunt întrunite toate elementele constitutive, ale infracțiunilor pentru care a fost judecat și condamnat recurentul și nu poate a fi primită ca justificată, nici în fapt și nici în drept, prima critică, ce vizează achitarea sa, aceasta neavând suport probator. Apoi, verificându-se cuantumul pedepselor aplicate, precum și rezultanta de 10 ani închisoare, se constată că acestea, reprezintă limita minimă a textelor de incriminare și în plus sancțiunea penală finală, nu cuprinde nici un spor cum ar fi fost posibil și legal dar, nu obligatoriu. Toate aceste considerente, precum și întinderea deosebit de mare a pagubei produse, nu justifică reducerea pedepsei prin acordarea și de circumstanțe atenuante și care judicios nu au fost recunoscute.

În consecință, recursul declarat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 144/ A din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 februarie 2002 la 16 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.