ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 4 noiembrie 2002

Tribunalul Bihor a condamnat (alături de alt inculpat) pe inculpatul H.A. la o

pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., art. 209 alin.

(3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen.,

pedepsele au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată

liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

în baza sentinței penale nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, fiind contopit

restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, 512 zile

cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 4 ani, sporită cu 6 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 4 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe

durata executării pedepselor principale, drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată

acestuia durata reținerii de 24 ore din 13 iunie 2002 și a arestului preventiv

din 14 iunie 2002 și până la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în

fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 8 iunie 2002 cei doi

inculpați au pătruns în incinta S.C. C. S.A. Oradea, unde, prin urcare pe o

scară metalică și folosirea unui bonfaier, au tăiat cablul de forță (de la o

instalație de uscat nisipul) pe o lungime de aproximativ 100 metri. Sârma de

cupru cuprinsă în acest cablu a fost tăiată în bucăți mai mici și predată a

doua zi la un punct de colectare de materiale neferoase situat în Oradea.

Dar fiind faptul că instalația de uscat nisipul a S.C.

.C. S.A. Oradea era în stare de funcțiune, tăierea și sustragerea cablului de

către cei doi inculpați a perturbat grav buna desfășurare a procesului de

producție, fapt ce a cauzat părții civile un prejudiciu de 95.000.000 lei.

Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel

inculpații, solicitând desființarea acesteia, rejudecarea cauzei și reducerea

la minimum a pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia

penală nr. 243/A din 12 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelurile

declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul

H.A., solicitând printr-un prim motiv să se constate faptul că restul de

pedeapsă de 512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani și 2

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 348 din 28 februarie 2001 a

Judecătoriei Oradea și nu din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, astfel cum greșit s-a

reținut prin hotărârile

Prin al doilea motiv de recurs, inculpatul solicită

reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport de

împrejurarea, că a recunoscut și regretat sincer fapta comisă.

Recursul declarat este fondat în cele ce urmează.

Astfel, instanțele trebuiau să rețină că, restul de

pedeapsă de 512 zile închisoare rămas neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani

și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 348 din 28 februarie

2001 a Judecătoriei Oradea și nu din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, sens în care

se va admite recursul declarat de inculpat.

Cererea de reducere a pedepsei aplicate nu poate fi

primită în raport atât de pericolul social al faptelor comise, precum și de

împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie,

aspecte în raport de care numai pedeapsa în cuantumul aplicat este în măsură să

ducă, potrivit art. 52 C. pen., la reeducarea inculpatului cât și la prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

inculpatul H.A. împotriva deciziei nr. 243 din 12 decembrie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 212 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la

mențiunile referitoare la revocarea liberării condiționate.

Constată că restul de pedeapsă de

512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani și 2 luni

închisoare aplicată prin sentința nr. 348 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei

Oradea și nu din sancțiunea penală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2002, la

zi.

Onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2003.