ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4910/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 44 din 17

februarie 2003, Tribunalul Bihor Oradea a condamnat pe inculpatul M.J. în baza

art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74

și art. 76 C. pen., la 5 pedepse de 4 ani închisoare și o pedeapsă de 4 ani și

6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A mai condamnat pe

același inculpat la 4 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. e) cu

aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută la pct. 8 din rechizitoriu, din

art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit.

a) și aplicând art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat în baza

acestor texte, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 și

art. 34 C. pen., a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată referitoare la pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2263 din 10 iulie 1998 a

Judecătoriei Oradea, rămânând un rest neexecutat de pedeapsă de 828 de zile,

rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză de 4 ani și

6 luni închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final urmând să execute 6

ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească despăgubiri civile către părțile civile, astfel:

10.000.000 lei către M.L., 1.000.000 lei către N.M.G., 300.000 lei către

L.V.H., 1.500.000 lei către B.E., 2.430.000 lei către P.F., 500.000 lei către

P.I., 5.500.000 lei către B.M. și 500.000 lei către S.A.

Instanța de fond a reținut comiterea

a 7 fapte de tâlhărie în perioada 10 august 2001 – 19 martie 2002, pentru care

a aplicat art. 13 C. pen. Pentru fapta descrisă la pct. 8 din rechizitor,

săvârșită la data de 13 august 2002, ulterior apariției Legii nr. 169/2002

(publicată în M.Of., nr. 261/18.04.2002), instanța a schimbat încadrarea

juridică, potrivit noii legi, în art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe, vizând reducerea pedepsei, a fost respins, ca

nefondat, de Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 124/A din 29 mai

2003.

Curtea de apel a apreciat că

pedeapsa rezultantă a fost bine individualizată, reținându-se în favoarea

inculpatului recidivist și circumstanțe atenuante judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul.

Recursul este nefondat, pentru

argumentele ce urmează:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că ambele instanțe

(de fond și de apel) au avut în vedere toate criteriile generale de

individualizare a pedepselor, prevăzute de textul menționat, respectiv

gravitatea faptelor de tâlhărie săvârșite de inculpat, multitudinea acestora,

pericolul pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului, infractor

recidivist, precum și împrejurările care atenuează răspunderea penală,

aplicându-i inculpatului și prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., precum și

prevederile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai

favorabile. Este justificată, de asemenea si aplicarea sporului de pedeapsă de

2 ani închisoare, conform art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul săvârșind mai

multe infracțiuni aflate în concurs, pedeapsa rezultantă fiind, astfel, corect

individualizată.

Ca urmare, Curtea va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.500.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de câte 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 124/A din 29 mai 2003

a Curții de Apel Oradea.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.