ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4910/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bihor Oradea a condamnat pe inculpatul M.J. în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 pedepse de 4 ani închisoare și o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A mai condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută la pct. 8 din rechizitoriu, din art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) și aplicând art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat în baza acestor texte, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată referitoare la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2263 din 10 iulie 1998 a Judecătoriei Oradea, rămânând un rest neexecutat de pedeapsă de 828 de zile, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final urmând să execute 6 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părțile civile, astfel: 10.000.000 lei către M.L., 1.000.000 lei către N.M.G., 300.000 lei către L.V.H., 1.500.000 lei către B.E., 2.430.000 lei către P.F., 500.000 lei către P.I., 5.500.000 lei către B.M. și 500.000 lei către S.A. Instanța de fond a reținut comiterea a 7 fapte de tâlhărie în perioada 10 august 2001 – 19 martie 2002, pentru care a aplicat art. 13 C. pen. Pentru fapta descrisă la pct. 8 din rechizitor, săvârșită la data de 13 august 2002, ulterior apariției Legii nr. 169/2002 (publicată în M.Of., nr. 261/18.04.2002), instanța a schimbat încadrarea juridică, potrivit noii legi, în art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe, vizând reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr. 124/A din 29 mai 2003. Curtea de apel a apreciat că pedeapsa rezultantă a fost bine individualizată, reținându-se în favoarea inculpatului recidivist și circumstanțe atenuante judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Recursul este nefondat, pentru argumentele ce urmează: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că ambele instanțe (de fond și de apel) au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de textul menționat, respectiv gravitatea faptelor de tâlhărie săvârșite de inculpat, multitudinea acestora, pericolul pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului, infractor recidivist, precum și împrejurările care atenuează răspunderea penală, aplicându-i inculpatului și prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., precum și prevederile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Este justificată, de asemenea si aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, conform art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul săvârșind mai multe infracțiuni aflate în concurs, pedeapsa rezultantă fiind, astfel, corect individualizată.

Ca urmare, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 124/A din 29 mai 2003 a Curții de Apel Oradea. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.