ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4143/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Bihor au fost condamnați inculpații: G.S., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani închisoare și în baza art. 276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 alin. (1) și (3) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, stabilindu-se ca inculpatul, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute 4 ani închisoare, și L.M., în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare, și în baza art. 276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 alin. (1) și (3) C. pen., la 4 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. S-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 22 august 2002 la zi. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) și art. 276 C. pen. S-a constatat că acest inculpat a fost arestat preventiv de la 22 august 2002, la 24 februarie 2003. Potrivit art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpații G.S. și L.M. au fost obligați în solidar să plătească părții civile Compania Națională de Căi Ferate C.F.R.

SA, Zona Telecomunicații Cluj, suma de 21.457.505 lei, cu titlu de despăgubiri materiale. Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.S. a unui clește-patent. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că inculpații G.S. și L.M. au sustras sârma de cupru de pe stâlpii liniei ferate dintre stațiile C.F.R. Aleșd și Butan, cauzând un prejudiciu de 21.457.505 lei și punând în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate. S-a mai reținut că inculpatul C.I. nu a participat la furt cum s-a susținut în rechizitoriu, el aflându-se în acea zi la piața din Aleșd cu porci de vânzare, iar după-amiază cu fratele său C.F. pentru a strânge fier vechi de la o balastieră.

În acest sens au fost avute în vedere declarațiile martorilor V.P., L.A. și C.M., care au confirmat astfel apărările inculpatului C.I. Instanța a înlăturat susținerile inițiale ale coinculpatului G.S., în sensul că la furt ar fi participat și C.I. reținând că între cei doi tineri ar fi existat o stare încordată ca urmare a legăturilor acestuia din urmă cu concubina lui G.S. Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia penală nr. 90 din 8 mai 2003, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpații G.S. și L.M., considerând nefondate criticile formulate de procuror în sensul greșitei achitări a inculpatului C.I. și de inculpații arătați în sensul greșitei individualizări a pedepsei și respectiv al greșitei condamnări.

Astfel, s-a apreciat că, în cauză nu există probe care să confirme că la comiterea faptei a participat C.I. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului G.S. s-a considerat că aceasta este conformă cu pericolul social al faptei și că nu există motive de reducere a sancțiunii. Referitor la inculpatul L.M. s-a constatat că există suficiente probe de vinovăție, în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul G.S. În recursul parchetului, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susținut că soluția de achitare a inculpatului C.I. este greșită, că s-a comis o eroare gravă de fapt, întrucât vinovăția pentru faptele imputate prin rechizitoriu a fost pe deplin dovedită prin probatoriul administrat.

Inculpatul recurent G.S. a susținut, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedeapsa a fost greșit individualizată, fiind prea severă. S-a solicitat de către recurenți admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. Recursurile declarate sunt neîntemeiate. 1. În conformitate cu dispozițiile art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, sau în cazul când există probe de vinovăție el are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților G.S. și L.M. în săvârșirea în ziua de 15 august 2002 a infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) și art. 276 alin. (1) C. pen.

Probele administrate, au confirmat că cei doi inculpați, însoțiți de minorul G.T. au sustras la data arătată sârma din cupru de pe stâlpii liniei feroviare dintre stațiile C.F.R. Aleșd și Butan, producând un prejudiciu de 21.457.505 lei. În cauză, nu s-a dovedit participarea la comiterea faptelor a inculpatului C.I., probându-se pe deplin apărarea formulată de acesta că în momentul sustragerii sârmei de cupru se afla la piața din Aleșd unde vindea porci, iar după-amiază a fost la balastieră, cu fratele său C.F. pentru a strânge fier vechi. Este adevărat că la urmărirea penală inculpatul G.S. l-a indicat pe C.I. că ar fi participat la săvârșirea furtului însă a revenit asupra acestei susțineri relatând că a comis fapta împreună cu L.M.

și cu fratele său G.T. Totodată, G.S. a arătat că a fost în dușmănie cu C.I. și de aceea a făcut afirmația că acesta a participat la furt, deși nu era adevărat. Cu prilejul reconstituirii cei doi inculpați au arătat în concret cum au comis infracțiunile, indicând stâlpii de pe care au sustras cablul de cupru și locul unde au transportat cu căruța bunurile furate. În declarațiile sale inculpatul C.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, negând orice implicare a sa în furtul sârmei de cupru. Întrucât probele pe care s-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului C.I. erau îndoielnice, iar în cadrul cercetării judecătorești în condițiile textului art. 66 C. proc. pen., evocat ulterior a fost demonstrată lipsa lor de consistență, soluțiile instanțelor de achitare a sus-numitului sunt legale și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recursul parchetului.

2. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului recurent G.S. se constată că acestea au fost individualizate, conform art. 72 C. pen., înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, întinderea prejudiciului cauzat căii ferate și pericolul în care a fost pusă siguranța mijloacelor de transport feroviar, cât și persoana inculpatului care a recunoscut faptele. Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate cerințele legale arătate nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum s-a solicitat de către inculpatul recurent G.S.

Întrucât motivele de casare invocate de procuror și de inculpatul arătat sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea inculpatului G.S. la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 22 august 2002, la 1 octombrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 8 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, privind și pe inculpatul C.I. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului G.S. de la 22 august 2002, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpatul G.S. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.