ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4143/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 24

februarie 2003 a Tribunalului Bihor au fost condamnați inculpații: G.S., în

baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani

închisoare și în baza art. 276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 276 alin. (1) și (3) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare,

stabilindu-se ca inculpatul, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., să execute 4 ani închisoare, și L.M., în baza art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare, și în baza art.

276 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 alin.

(1) și (3) C. pen., la 4 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul, potrivit

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați.

S-a menținut starea de arest a

acestora și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 22 august

2002 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului

C.I.,

pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3)

lit. f) și art. 276 C. pen.

S-a constatat că acest inculpat a

fost arestat preventiv de la 22 august 2002, la 24 februarie 2003.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpații G.S. și L.M. au fost obligați în solidar să

plătească părții civile Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA, Zona

Telecomunicații Cluj, suma de 21.457.505 lei, cu titlu de despăgubiri

materiale.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.S. a unui clește-patent.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că inculpații G.S. și L.M. au sustras sârma de cupru

de pe stâlpii liniei ferate dintre stațiile C.F.R. Aleșd și Butan, cauzând un

prejudiciu de 21.457.505 lei și punând în pericol siguranța mijloacelor de

transport ale căilor ferate.

S-a mai reținut că inculpatul C.I.

nu a participat la furt cum s-a susținut în rechizitoriu, el aflându-se în acea

zi la piața din Aleșd cu porci de vânzare, iar după-amiază cu fratele său C.F.

pentru a strânge fier vechi de la o balastieră.

În acest sens au fost avute în

vedere declarațiile martorilor V.P., L.A. și C.M., care au confirmat astfel

apărările inculpatului C.I.

Instanța a înlăturat susținerile

inițiale ale coinculpatului G.S., în sensul că la furt ar fi participat și C.I.

reținând că între cei doi tineri ar fi existat o stare încordată ca urmare a

legăturilor acestuia din urmă cu concubina lui G.S.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia penală nr. 90 din 8 mai 2003, a respins apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpații G.S. și

L.M., considerând nefondate criticile formulate de procuror în sensul greșitei

achitări a inculpatului C.I. și de inculpații arătați în sensul greșitei

individualizări a pedepsei și respectiv al greșitei condamnări.

Astfel, s-a apreciat că, în cauză nu

există probe care să confirme că la comiterea faptei a participat C.I.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului G.S. s-a considerat că aceasta este conformă cu pericolul social

al faptei și că nu există motive de reducere a sancțiunii.

Referitor la inculpatul L.M. s-a

constatat că există suficiente probe de vinovăție, în săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost condamnat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și

inculpatul G.S.

În recursul parchetului, întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a

susținut că soluția de achitare a inculpatului C.I. este greșită, că s-a comis

o eroare gravă de fapt, întrucât vinovăția pentru faptele imputate prin

rechizitoriu a fost pe deplin dovedită prin probatoriul administrat.

Inculpatul recurent G.S. a susținut,

în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedeapsa a

fost greșit individualizată, fiind prea severă.

S-a solicitat de către recurenți

admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate.

art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, sau

în cazul când există probe de vinovăție el are dreptul să probeze lipsa lor de

temeinicie.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților G.S. și L.M. în săvârșirea în ziua de 15 august 2002 a

infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă prevăzute de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. f) și art. 276 alin. (1) C. pen.

Probele administrate, au confirmat

că cei doi inculpați, însoțiți de minorul G.T. au sustras la data arătată sârma

din cupru de pe stâlpii liniei feroviare dintre stațiile C.F.R. Aleșd și Butan,

producând un prejudiciu de 21.457.505 lei.

În cauză, nu s-a dovedit

participarea la comiterea faptelor a inculpatului C.I., probându-se pe deplin

apărarea formulată de acesta că în momentul sustragerii sârmei de cupru se afla

la piața din Aleșd unde vindea porci, iar după-amiază a fost la balastieră, cu

fratele său C.F. pentru a strânge fier vechi.

Este adevărat că la urmărirea penală

inculpatul G.S. l-a indicat pe C.I. că ar fi participat la săvârșirea furtului

însă a revenit asupra acestei susțineri relatând că a comis fapta împreună cu

L.M. și cu fratele său G.T. Totodată, G.S. a arătat că a fost în dușmănie cu

C.I. și de aceea a făcut afirmația că acesta a participat la furt, deși nu era

adevărat.

Cu prilejul reconstituirii cei doi

inculpați au arătat în concret cum au comis infracțiunile, indicând stâlpii de

pe care au sustras cablul de cupru și locul unde au transportat cu căruța

bunurile furate.

În declarațiile sale inculpatul C.I.

nu a recunoscut săvârșirea faptelor, negând orice implicare a sa în furtul

sârmei de cupru.

Întrucât probele pe care s-a

întemeiat trimiterea în judecată a inculpatului C.I. erau îndoielnice, iar în

cadrul cercetării judecătorești în condițiile textului art. 66 C. proc. pen.,

evocat ulterior a fost demonstrată lipsa lor de consistență, soluțiile

instanțelor de achitare a sus-numitului sunt legale și nu subzistă eroarea

gravă de fapt invocată în recursul parchetului.

inculpatului recurent G.S. se constată că acestea au fost individualizate,

conform art. 72 C. pen., înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere

pericolul social al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii lor, întinderea

prejudiciului cauzat căii ferate și pericolul în care a fost pusă siguranța

mijloacelor de transport feroviar, cât și persoana inculpatului care a

recunoscut faptele.

Se mai constată că pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C.

pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a

inculpatului.

Fiind respectate cerințele legale

arătate nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum s-a

solicitat de către inculpatul recurent G.S.

Întrucât motivele de casare invocate

de procuror și de inculpatul arătat sunt neîntemeiate, iar din examinarea

actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din același cod, urmează a respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea

inculpatului G.S. la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 22 august 2002, la 1 octombrie 2003

și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de inculpatul G.S.

împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 8 mai 2003 a Curții de Apel Oradea,

privind și pe inculpatul C.I.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului G.S. de la 22 august 2002, la 1 octombrie

2003.

Obligă pe inculpatul G.S. la plata

sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.