ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2315/2008

Asupra recursului de față: În baza actelor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Bihor, secția penală, a hotărât în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) raportat la art. 74 și 76 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului F.L., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție.

În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1349 din 9 septembrie 2002 din dosarul nr. 1788/2002 al Judecătoriei Oradea, modificată prin sentința penală nr. 1272 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea din dosarul nr. 4137/2003, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării de la 16 aprilie 2006 la 18 ianuarie 2008. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat să-i plătească părții civile B.B. suma de 35 lei despăgubiri civile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3 mai 2006 emis în dosarul nr. 212/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., care a constat în aceea că, la data de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte 2 persoane rămase neidentificate, i-a sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil marca Sony Ericson și suma de 35 lei din portofel după ce, în prealabil au imobilizat-o și izbit-o cu capul de peretele casei din apropiere.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă partea vătămată B.B. l-a recunoscut pe inculpat. Față de probele administrate, respectiv declarațiile martorilor T.R.J., O.R., U.E.R., S.V., K.I., K.P., G.C., P.M.I. și F.I., instanța a apreciat ca fiind neconvingătoare susținerile inculpatului sub aspect probator. De asemenea și declarațiile martorilor H.C.J. și B.I. au confirmat în mod constant declarațiile părții vătămate în sensul că a fost oprit de un grup de persoane și i s-a sustras telefonul și bani, după ce a fost imobilizat. A mai declarat că l-a recunoscut în discotecă pe inculpat, că acesta a sunat după telefonul martorului H.C.J., iar inculpatul l-a scos din buzunar s-a uitat la el și l-a pus înapoi.

Împotriva sentinței penale nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul F.L. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat desființarea în totalitate a sentinței nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, arătând că aceasta este netemeinică întrucât față de dispozițiile art. 73 C. pen., instanța a ținut seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpatului, starea de recidivă postcondamnatorie, iar pedeapsa de 3 ani este insuficientă pentru atingerea scopului prevăzută de art. 52 C. pen., invocându-se aplicarea unui spor față de evoluția negativă a inculpatului și a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Inculpatul la termenul din 22 aprilie 2008 și-a retras apelul, instanța prin încheierea de ședință, față de manifestarea de voință a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat. Prin decizia penală nr. 34/ A din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul F.L. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008, pe care a desființat-o în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.L. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție.

A menținut dispozițiile privind revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1349/2002 a Judecătoriei Oradea, urmând ca în urma contopirii cu pedeapsa aplicată să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție. A menținut restul dispozițiilor sentinței și în baza art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F.L. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea a apreciat față de modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei, atitudinea inculpatului că se impune majorarea pedepsei de la 3 ani la 4 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul și a solicitat reducerea pedepsei, în sensul menținerii sentinței instanței de fond, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Înalta Curte, analizând lucrările de la dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, a martorilor audiați, respectiv H.C.J. și B.I. dos. inst. fond, cât și a celorlalți martori audiați T.R.J., O.R., U.E.R., S.V. și K.P., Curtea constată că instanța de apel a stabilit corect vinovăția inculpatului și a majorat pedeapsa acestuia. Pedeapsa a fost aplicată ținând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei și nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care a săvârșit fapta în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, care chiar dacă a predat de bună voie telefonul, acesta a negat săvârșirea faptei și a oferit diferite variante organelor judiciare, iar celelalte 2 persoane care erau cu inculpatul au rămas neidentificate. Cererea inculpatului de menținere a sentinței instanței de fond prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, nu poate fi primită față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, a constatat că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului preventiv săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate.

Astfel, Înalta Curte ținând seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret, limitele de pedeapsă, prevăzută de Codul penal și față de administrarea legală și completă a probelor, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului F.L., potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2006 la 25 iunie 2008. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2006 la 25 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2008.