ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2315/2008

Asupra recursului de față:

În baza actelor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/

P din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Bihor, secția penală, a hotărât în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) raportat la art. 74 și 76

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului F.L., la

3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) – art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în regim de detenție.

În baza art. 61 C. pen., a

dispus revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat

din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1349 din 9

septembrie 2002 din dosarul nr. 1788/2002 al Judecătoriei Oradea, modificată

prin sentința penală nr. 1272 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea din

dosarul nr. 4137/2003, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - art. 64 lit. a) teza a II-a  și lit.

b) C. pen., în regim de detenție.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării de la 16 aprilie 2006

la 18 ianuarie 2008.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat să-i

plătească părții civile B.B. suma de 35 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor din 3 mai 2006 emis în dosarul nr. 212/P/2006 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului F.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., care a constat în aceea că, la data de 15

aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte 2 persoane rămase neidentificate,

i-a sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil marca Sony Ericson și suma de

35 lei din portofel după ce, în prealabil au imobilizat-o și izbit-o cu capul

de peretele casei din apropiere.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptei, însă partea vătămată B.B. l-a recunoscut pe inculpat.

Față de probele

administrate, respectiv declarațiile martorilor T.R.J., O.R., U.E.R., S.V., K.I.,

K.P., G.C., P.M.I. și F.I., instanța a apreciat ca fiind neconvingătoare

susținerile inculpatului sub aspect probator. De asemenea și declarațiile martorilor

H.C.J. și B.I. au confirmat în mod constant declarațiile părții vătămate în

sensul că a fost oprit de un grup de persoane și i s-a sustras telefonul și

bani, după ce a fost imobilizat. A mai declarat că l-a recunoscut în discotecă

pe inculpat, că acesta a sunat după telefonul martorului H.C.J., iar inculpatul

l-a scos din buzunar s-a uitat la el și l-a pus înapoi.

Împotriva sentinței penale nr.

27/ P din 18 ianuarie 2008 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

și inculpatul F.L.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor a solicitat desființarea în totalitate a sentinței nr. 27/ P

din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, arătând că aceasta este netemeinică întrucât

față de dispozițiile art. 73 C. pen., instanța a ținut seama de împrejurările

în care a fost comisă fapta, atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpatului,

starea de recidivă postcondamnatorie, iar pedeapsa de 3 ani este insuficientă

pentru atingerea scopului prevăzută de art. 52 C. pen., invocându-se aplicarea unui

spor față de evoluția negativă a inculpatului și a solicitat înlăturarea dispozițiilor

art. 74 și 76 C. pen.

Inculpatul la termenul din

22 aprilie 2008 și-a retras apelul, instanța prin încheierea de ședință, față

de manifestarea de voință a luat act de retragerea apelului formulat de

inculpat.

Prin decizia penală nr. 34/ A

din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea

apelului formulat de inculpatul F.L.

În baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor împotriva sentinței penale nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008, pe care a

desființat-o în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.L. pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare

la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) și art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție.

A menținut dispozițiile

privind revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1349/2002 a

Judecătoriei Oradea, urmând ca în urma contopirii cu pedeapsa aplicată să

execute o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în regim de detenție. A menținut restul

dispozițiilor sentinței și în baza art. 160

b

C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului F.L.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Oradea a apreciat față de modul și mijloacele de

comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei,

atitudinea inculpatului că se impune majorarea pedepsei de la 3 ani la 4 ani

închisoare.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul și a solicitat reducerea pedepsei, în sensul

menținerii sentinței instanței de fond, prin care a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

Înalta Curte, analizând

lucrările de la dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, a

martorilor audiați, respectiv H.C.J. și B.I. dos. inst. fond, cât și a celorlalți

martori audiați T.R.J., O.R., U.E.R., S.V. și K.P., Curtea constată că instanța

de apel a stabilit corect vinovăția inculpatului și a majorat pedeapsa

acestuia.

Pedeapsa a fost aplicată ținând

seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol

social al faptei și nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care a

săvârșit fapta în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit.

a) C. pen.

De asemenea, conduita

ulterioară a inculpatului, care chiar dacă a predat de bună voie telefonul,

acesta a negat săvârșirea faptei și a oferit diferite variante organelor judiciare,

iar celelalte 2 persoane care erau cu inculpatul au rămas neidentificate.

Cererea inculpatului de

menținere a sentinței instanței de fond prin care i-a fost aplicată pedeapsa de

3 ani închisoare, nu poate fi primită față de circumstanțele reale și personale

ale inculpatului, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, a constatat

că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de

dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de

constrângere, de reeducare și scopului preventiv săvârșirii de noi infracțiuni,

fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate.

Astfel, Înalta Curte ținând

seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social

concret, limitele de pedeapsă, prevăzută de Codul penal și față de

administrarea legală și completă a probelor, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului

F.L., potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la 16

aprilie 2006 la 25 iunie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 22

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2006 la

25 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2008.