ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Bihor-Oradea, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1949 din 6 noiembrie 2000 a Judecătoriei Oradea, așa cum a fost ea modificată prin decizia penală nr. 85/ A din 9 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, pedeapsă pe care o va executa alături de pedeapsa din prezenta cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din această pedeapsă de 3 ani închisoare durata arestului preventiv a acestuia de la 13 iulie 2000 și până la 12 februarie 2001. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut pe inculpat în stare de arest și a prelungit măsura arestării preventive a acestuia de la 27 octombrie 2003 și până la 25 noiembrie 2003. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză durata arestului preventiv a aceluiași inculpat, de la 19 iunie 2003 și până la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 6.000.000 lei în favoarea părții vătămate F.I., cu titlu de despăgubiri civile în favoarea acestei părți vătămate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul L.A. o cunoștea pe partea vătămată F.I. de mai mult timp, întrucât îi dusese spre vânzare de mai multe ori fier vechi, partea vătămată având o unitate care se ocupa cu achiziționarea de materiale feroase și neferoase, situată pe str. Onești din Oradea. La data de 17 iunie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpatul a intrat în casa părții vătămate pe poarta care era deschisă și i-a spus acestuia că un cunoscut de-al lui are o mașină plină cu materiale feroase și neferoase și după câteva clipe inculpatul i-a aplicat o lovitură în față, iar partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, pierzându-și cunoștința fiind găsit așa de soția acestuia.

Revenindu-și, partea vătămată și-a dat seama că îi lipsește borseta în care avea peste 7.000.000 lei și mai multe acte, respectiv talonul și certificatul de înmatriculare al mașinii, permisul de conducere, precum și un telefon celular. Partea vătămată a declarat că în dimineața zilei de 18 iunie 2003 l-a sunat inculpatul pe telefonul soției sale și i-a spus că îl va suna din nou pentru a stabili modul în care îi va restitui actele, convenind să se întâlnească în data de 19 iunie 2003 în apropierea sediului Poliției municipiului Oradea, pe o terasă. Partea vătămată a anunțat organele de poliție, care au venit la fața locului și i-au condus pe amândoi la sediul poliției unde au fost ridicate de la inculpat actele și telefonul mobil, fiind restituite părții vătămate.

În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat, conform certificatului medico-legal, 1-2 zile îngrijiri medicale, inițial, apoi totalul zilelor de îngrijiri medicale ridicându-se la 12. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate F.I., declarațiile martorilor V.M. și M.D., concubina părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesele verbale de confruntare. Deși inițial, în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior, în fața instanței a revenit asupra declarațiilor și nu a mai recunoscut comiterea infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul L.A., solicitând, în principal achitarea sa, pe motiv că nu a comis fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și înlăturarea executării restului de pedeapsă din pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privire la care s-au aplicat dispozițiile art. 83 C. pen., având în vedere situația sa familială grea. Prin decizia penală nr. 221/ A din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.A., considerând că în mod corect, pe baza probelor administrate, dar și a declarației inițiale a inculpatului, instanța de fond a reținut vinovăția acestuia, aplicându-i o pedeapsă minimă de 5 ani închisoare, iar în ceea ce privește restul de pedeapsă rămas neexecutat, din pedeapsa de 3 ani închisoare, revocarea suspendării executării acestui rest fiind obligatorie, conform art. 83 C. pen., nu se putea dispune înlăturarea lui, așa cum a cerut inculpatul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, recurs apreciat de instanță ca fiind promovat în termen legal, prin care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită de el, ci de o altă persoană, iar, în subsidiar, redozarea pedepsei. Recursul este nefondat. Verificând decizia atacată, atât sub aspectele invocate de inculpat, cât și din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că instanța de fond și cea de apel, au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului și au stabilit corespunzător pedeapsa aplicată acestuia. Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpat, sunt de arătat următoarele: faptul că inculpatul este autorul faptei și nu altă persoană, așa cum a susținut, este dovedit cu declarațiile părții vătămate F.I., ale martorilor V.M.

și M.D., raportul de constatare medico-legală, procesele verbale de confruntare și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața procurorului, ambele în prezența unui apărător, în care a recunoscut săvârșirea faptei. Împrejurarea că ulterior inculpatul nu a mai recunoscut că este autorul faptei este lipsită de relevanță, întrucât în sprijinul susținerii invocate, respectiv că partea vătămată îi datora o sumă de bani și pentru a-l mai amâna cu restituirea acesteia i-a dat de bunăvoie buletinul de identitate, certificatul de înmatriculare al mașinii și telefonul mobil, nu a făcut nici un fel de dovadă, aceasta rămânând o simplă afirmație.

Mai mult, schimbarea atitudinii procesuale penale a inculpatului în cursul cercetării judecătorești, fără nici o motivare pertinentă din partea acestuia, nu poate fi primită, ea părând ca o încercare de a desimula adevărul în vederea sustragerii sau diminuării răspunderii penale. Prin urmare, neexistând nici o dovadă care să contrazică situația de fapt și vinovăția inculpatului reținute de prima instanță și confirmate de instanța de apel, motivul de casare invocat de inculpat prin care solicită a se dispune achitarea pentru considerentul că fapta nu a fost săvârșită de el nu poate fi primit. Referitor la cea de-a doua critică, formulată în subsidiar, și anume reducerea pedepsei se constată, de asemenea că este nefondată.

Față de gravitatea faptei comise, de pericolul social ridicat pe care aceasta îl prezintă și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o poziție de negare a vinovăției sale, la care se adaugă și statutul său de recidivist postcondamnatoriu pe care îl are, se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare nu poate fi apreciată ca severă, executarea ei fiind în măsură să contribuie la realizarea prevederilor art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.A. este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 221/ A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 13 iulie 2000 la 12 februarie 2001 și timpul arestării preventive de la 19 iunie 2003 la 3 februarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.