ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140/ P din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. m) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel emis în dosarul nr. 163/P/2003 la data de 5 ianuarie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H.M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 și art. 9 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 Iit.

b) C. pen., art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.; G.A.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 și art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.; inculpata N.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. și D.R.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei N.A.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din 39/2003 și disjungerea cauzei față de învinuitul T.F.T. s.a. în vederea audierii lor și a completării urmăririi penale. Prin sentința penală nr. 359/ P din 5 octombrie 2004, Tribunalul Bihor a condamnat pe următorii inculpați: - H.M.T., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 7, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (l) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 9 ianuarie 2004. - G.A.L., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 7 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (l) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare. I s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86 2 C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului conform art. 359 C. proc. pen. În baza art. 86 3 C. pen., s-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. b) – d) C. pen. și să se prezinte trimestrial la S.R.S.I.S.S.N.L. din cadrul Tribunalului Bihor. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2003 la 9 ianuarie 2004. - N.A.G., la un an închisoare, în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G.

nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Lege nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de un an și 3 luni închisoare. În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de 3 ani și 3 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen.

și i s-a atras atenția inculpatei potrivit art. 359 C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 22 noiembrie 2003. - D.R.C., la un an închisoare, în baza art. 71 alin. (l) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen. În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului, potrivit art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 112 lit. f), corelat cu art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 800 Euro, depusă la caseria Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și 200.000 lei, consemnată la C.E.C., cu recipisa nr. 1052/253360101 din 19 noiembrie 2003, ridicate de la inculpatul G.A.L.; a sumelor de 300 Euro și 250 dolari S.U.A. de la inculpatul H.M.T.; a sumei de 100 dolari S.U.A. de la inculpatul D.R.C. În baza art. 357 lit. c) C. proc. pen. și art. 13 alin. (6) din Legea nr. 39/2003 s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța din 12 noiembrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați flecare inculpat la plata a câte 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 101 /A/2005 din 17 mai 2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații H.M.T. și G.A.L. împotriva sentinței atacată, mai sus menționată, pe care a desființat-o în sensul că: A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului H.M.T., în pedepsele componente și a înlăturat dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 65 alin. (2) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen.

și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de un an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.A.L. în pedepsele componente și a înlăturat dispozițiile art. 65 alin. (2), art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și dispozițiile art. 86 1 și 86 3 C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopit această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare și aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an și 8 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și i-a atras atenția inculpatului conform art. 359 C. proc. pen. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate inculpații N.A.G. și D.R.C., pe care i-a obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în apel. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Prin decizia penală nr. 4942 din 6 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3476/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul D.R.C.

împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 7 mai 2005 a Curții de Apel Oradea care s-a casat în ceea ce-l privește pe acesta și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Oradea. Prin decizia penală nr. 38 din 7 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5007/P/2005 Curtea de Apel Oradea, a admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul D.R.C. împotriva sentinței penale nr. 359 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor pe care o desființat-o, înțelesul că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b l C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., a dispus achitarea inculpatului D.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 și Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 10.000.000 lei și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Prin decizia penală nr. 3831 din 15 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4928/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de Parchetul de lângă Curtea de Apel Oradea și recurentul inculpat D.R.C. împotriva deciziei penale nr. 38 din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, s-au casat sentința penală nr. 359/2004 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr. 38/2006 a Curții de Apel Oradea și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Bihor, pentru a se efectua o nouă cercetare judecătorească, numai în ce-1 privește pe inculpatul D.R.C., prin readministrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 140/P din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.R.C. reținând în sarcina acestuia, că în noaptea de 13 octombrie 2003, la solicitarea inculpatului G.A.L. a condus-o pe numita D.A.M. la magazinul D.F. din Vama Borș, pentru a-și cumpăra țigări, fără a avea cunoștință că aceasta avea intenția de a trece fraudulos frontiera. Instanța a reținut că din probele administrate nu se poate reține că inculpatul ar fi știut de intenția numitei D.A.M., că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, ceea ce în opinie instanței, nu s-a făcut.

în fond, după casare și după suplimentarea probațiunii, instanța a apreciat că inculpatul D.R.C., nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și a dispus achitarea acestuia. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, susținând că instanța nu a administrat alte probe. Prin decizia penală nr. 91/ A din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 140/ P din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de aceiași instanță, cu motivarea că instanța de fond avea obligația de a efectua o nouă cercetare judecătorească și nu a efectuat confruntări între inculpatul D.R.C.

și coinculpații G.A.L. și H.M.T., precum și între cei doi coinculpați. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.R.C. și a solicitat admiterea recursului având în vedere că instanța de fond a administrat toate probele, casarea deciziei și menținerea soluția de achitare pronunțată de instanța de fond. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu, conform art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin decizia penală nr. 3831 din 15 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca Tribunalul Bihor să efectueze o nouă cercetare judecătorească numai în cea ce îl privește pe inculpatul D.R.C., în sensul ascultării inculpatului și a coinculpaților G.A.L.

și H.M.T., efectuarea de confruntări între inculpatul D.R.C. și coinculpații G.A.L. și H.M.T. și pentru administrarea oricăror probe în scopul stabilirii situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Astfel, în al doilea ciclu procesual Tribunalul Bihor a administrat probele indicate respectiv, a ascultat pe inculpații N.A.G., G.A.L., D.R.C. f, H.M.T. și martorii P.C.P., C.A.F. În cel de-al treilea ciclu procesual Tribunalul Bihor a ascultat inculpatul D.R.C. si martorii prezenți G.A.L. și H.M.T. iar cu privire la necesitatea efectuării unei confruntări între inculpat și martorii audiați H.M. și G.A.L., după punerea în discuție a acestor aspecte, a apreciat că dispozițiile instanței au fost cu titlu exemplificativ și a constatat că nu se impune efectuarea unei confruntări între inculpat și martori, având în vedere că nu există contradicții în declarațiile acestora, și a revenit asupra probei, privind audierea martorei lipsă D.A.M.

Înalta Curte constată că instanța de apel avea obligația de a se pronunța pe fondul cauzei, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., „instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel”, astfel că, instanța de apel poate administra orice alte probe pe care le consideră utile, pertinente și concludente în scopul aflării adevărului. Apelul este o cale de atac integral devolutivă, în fapt și în drept, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. În urma adoptării Legii nr. 356/2006, potrivit noii concepții a legiuitorului cu privire la modul de soluționare a apelului, soluțiile dispuse în apel au fost limitate substanțial.

Astfel, în urma modificării art. 379 C. proc. pen., rezultă că, sub aspectul soluției de admitere a apelului, principala modalitate o reprezintă soluționarea pe fond a cauzei (a apelurilor) prin desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, procedându-se potrivit art. 345 C. proc. pen și urm. privind judecata în fond [(art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.)]. În mod excepțional, pentru motivele ce se vor arăta, a fost menținută și soluția desființării sentinței cu dispunerea rejudecării cauzei de prima instanță [(art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.)]. Motivele care permit, legal, această ultimă soluție sunt: - judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citată sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; - există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Or, pentru adoptarea deciziei, instanța de apel nu a constatat incidența niciunuia dintre aceste motive expres și limitativ prevăzute de lege. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.R.C., va casa decizia penală nr. 91/ A din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală, și va trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecății apelului. Totodată, se vor menține actele îndeplinite până la data pronunțării deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.R.C. împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecății apelului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.