ÎCCJ, Decizia nr. 261/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 7

aprilie 2003, Tribunalul Bihor, secția penală, a condamnat pe inculpații:

de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a),

b) C. pen., art. 279 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) și art. 35 alin. (2)

din Decretul nr. 328/1966;

luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211

alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a), b) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod;

de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și art. (2

1

)

lit. c), b) C. pen., art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966

;

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 din același cod

;

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod;

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art.

211 alin. (1) și (2), lit. a) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia penală nr. 248/A din 3 iulie 2003 a admis apelurile

declarate împotriva hotărârii primei instanțe de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor și inculpații C.M., T.I.O. și C.I.I. și a desființat sentința

atacată în sensul că:

- a descontopit pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.I.I., a înlăturat sportul de 6

luni, a constatat grațiată pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată

acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966, a recontopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare;

- a descontopit pedeapsa rezultantă

de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.I.O., în baza art. 1 din

Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din

Decretul nr. 328/1966 și a dispus executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni

închisoare;

- a dispus schimbarea încadrării

juridice în ce-l privește pe inculpatul C.M., din infracțiunea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (2

1

)

lit. c), b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a menținut

beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat din

pedeapsa de un an și 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 589/2000 a

Judecătoriei Oradea, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare;

- a înlăturat circumstanțele

atenuante reținute în favoarea inculpaților T.R. și D.A. și a majorat pedepsele

aplicate acestor inculpați la câte 3 ani și 6 luni închisoare;

- a înlăturat măsura confiscării sumei

de 2.500.000 lei de la inculpatul C.I.I.;

- în baza art. 118 lit. c) C. pen. a

dispus confiscarea sumei de 2.500.000 lei de la inculpații D.A. și T.R.

Prin aceeași decizie apelurile

declarate de inculpații D.A., T.R. și C.A.S. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpații C.A.S., C.I.I., C.M., T.I.O. și T.R. au declarat recurs, pentru

judecarea căruia s-a fixat termen la 14 noiembrie 2003.

Prin încheierea din 22 august 2003,

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, întemeindu-se pe prevederile art. 5

parag. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160

d

C.

proc. pen., a constatat că măsura arestării inculpaților este legală și a

dispus prelungirea acesteia cu încă 30 zile, până la 20 septembrie 2003,

inclusiv.

La data de 19 septembrie 2003,

secția penală a Curții Supreme de Justiție a constatat din nou legalitatea

măsurii arestării inculpaților și, prin încheierea din aceeași zi, a dispus

prelungirea acesteia până la 20 octombrie 2003, inclusiv.

Împotriva încheierii din 22 august

2003, inculpații C.M., C.I.I., T.I.O. și T.R. au declarat recurs.

Recursurile sunt inadmisibile.

Prin art. 160

d

alin. (1)

C. proc. pen. se prevede că „dacă inculpatul a fost condamnat de instanța de

fond la pedeapsa închisorii sau detențiunii pe viață, dispunându-se arestarea

ori prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375

alin. (1) pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385

12

alin. (1) pentru judecarea recursului, instanța verifică, din oficiu,

legalitatea arestării și dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau

revocarea acestei măsuri".

Dar, în timp ce prin alin. (2) din

același articol se prevede că „în cazul în care s-a dispus arestarea

preventivă, în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod

corespunzător dispozițiile art. 160

b

și ale art. 160

c

alin. (1)", care se referă la posibilitatea ca încheierile să fie atacate

cu recurs, pentru încheierile menționate în alin. (1) al art. 160

d

C. proc. pen., prin care instanța de apel sau de recurs dispune prelungirea sau

revocarea arestării, nu este prevăzută o asemenea cale de atac.

Așa fiind, și cum prin art. 160

c

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 66 din 10

iulie 2003, se prevede că poate fi atacată cu recurs încheierea primei instanțe

prin care se dispune asupra prelungirii arestării, este evident că pentru

încheierea pronunțată în aceeași materie de instanța de apel sau de aceea de

recurs legiuitorul, nereglementând posibilitatea exercitării recursului, nu a

considerat necesară această cale de atac. Or, recunoașterea unei căi de atac,

în alte situații decât cele reglementate de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, o încheiere a instanței

de recurs privind prelungirea arestării nu este susceptibilă de a fi atacată cu

recurs și pentru că o asemenea posibilitate ar impune învestirea unei instanțe

ierarhic superioare celei firești cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi

inadmisibil, deoarece în acest mod s-ar nesocoti normele legale referitoare la

competența instanțelor.

În fine, inadmisibilitatea unei alte

interpretări decât aceea care reiese neîndoielnic din prevederile art. 160

d

,

corelate cu cele ale art. 160

c

alin. (1) C. proc. pen., mai este

impusă și de reglementarea de ansamblu din același cod, din care se degajă

principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă totdeauna de instanța

firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată

separat sau numai odată cu fondul.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, constatându-se inadmisibilitatea căii de atac exercitate de către

inculpați, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursurile ca inadmisibile.

Totodată, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., Curtea va obliga pe recurenți, potrivit dispozitivului, la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul de

avocat cuvenit apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații

C.M., C.I.I., T.I.O. și T.R. împotriva încheierii din 22 august 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr.

3472/2003, ca inadmisibile.

Obligă pe inculpați să plătească

statului câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în

recurs, din care suma de 800.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie

2003, în ședință publică.