ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2594/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2594/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 28

iunie 2002 a Tribunalului Călărași, au fost condamnați inculpații:

- D.F., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.; un an închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; 5 ani

închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13

C. pen.; 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani

închisoare.

- P.M., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și în baza art. 39 C. pen., a revocat restul rămas neexecutat,

de 387 zile închisoare, dintr-o pedeapsă anterioară, urmând ca inculpatul să

execute, în final, 4 ani închisoare;

- V.D., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.;

- B.G., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g) C. pen.; 6 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C.

pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C.

pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;

- P.F., la o pedeapsă de 6 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 și art.

13 C. pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37

lit. b) și art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;

- M.C., la o pedeapsă de 6 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C.

pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C.

pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.

- D.M., la o pedeapsă de 6 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C.

pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C.

pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.

În fapt, în noaptea de 25 august

2001, inculpații D.F., V.D., P.M. și B.G. au sustras de la domiciliul părții

vătămate B.C., 4 purcei, în valoare de 7.000.000 lei.

În ziua de 6 septembrie 2001,

inculpații D.F. și M.C. au sustras, prin exercitarea de violențe asupra părții

vătămate D.A., 6 ovine, în valoare de 9.000.000 lei.

În noaptea de 7 septembrie 2001,

inculpații D.F., B.G., P.F., M.C. și D.M., prin exercitarea de violențe asupra părții

vătămate B.I., imobilizarea și lipsirea de libertate a acestuia, au sustras 24

ovine din turma păzită de partea vătămată, aparținând lui N.M., cauzând un

prejudiciu de 24.000.000 lei.

În perioada februarie-septembrie

2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.F. a condus pe

drumurile publice autoturismele Dacia (inclusiv cu ocazia transportului

animalelor sustrase), fără a poseda permis de conducere.

Prin decizia penală nr. 728 din 7

noiembrie 2002, secția a II-a penală, a Curții de Apel București a respins, ca

nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și ale

inculpaților D.F., V.D., P.F., P.M., M.C., D.M. și B.G.

Împotriva ambelor hotărâri enunțate,

au declarat, în termen legal, recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul P.M.

În esență, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, a susținut că hotărârile privind pe inculpații D.F., D.M.,

V.D., P.M., M.C., B.G. și P.F. sunt netemeinice, sub aspectul individualizării

pedepselor.

Inculpatul P.M., în declarația de

recurs nu și-a motivat, în scris, demersul, arătând că motivele le va prezenta,

în fața instanței de judecată.

În ședința de judecată, din ziua

dezbaterilor, a susținut că este nevinovat, neparticipând la fapte.

Examinând recursurile, în raport de

hotărârile atacate și de probele existente în dosarul cauzei, se constată

următoarele:

În recursul parchetului:

În dezvoltarea recursului, parchetul

susține că nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 72 C. pen., în sensul că

instanțele n-ar fi avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, furt

calificat, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal modalitatea și

împrejurările în care au acționat inculpații și perseverența infracțională a

acestora.

S-a susținut că pentru fiecare

dintre infracțiuni inculpații s-au pregătit în prealabil, iar la cele două

infracțiuni de tâlhărie au folosit același mod de operare. Mai mult, în ceea ce

privește pe partea vătămată B.I., aceasta a fost lovită de inculpați cu o bâtă,

legată cu un cablu de mâini și cu un bici de picioare și încuiată în vagonul în

care efectua paza.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că B.I. a prezentat leziuni produse prin comprimarea

articulațiilor pumnilor și a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri

medicale.

Pe parcursul procesului penal,

inculpații au avut atitudini oscilante, în general de nerecunoaștere a

faptelor.

De asemenea, inculpatul P.M. s-a

sustras urmăririi penale fiind dat în urmărire generală la 2 septembrie 2001 și

arestat preventiv la data de 15 septembrie 2001, inculpatul B.G. a fost dat în

urmărire generală la 8 septembrie 2001 și reținut la 1 octombrie 2001,

inculpatul D.M. a fost dat în urmărire generală și inculpatul D.F. fiind somat

de organele de poliție să oprească autoturismul pe care-l conduce, și-a

continuat deplasarea, sustrăgându-se controlului, deoarece nu poseda permis de

conducere.

Cu privire la periculozitatea

inculpaților este relevantă și împrejurarea că rudele acestora au luat legătura

cu martorii cauzei pentru a-și schimba declarațiile: tatăl inculpatului B.G.

l-a amenințat cu moartea pe martorul P.M. pentru a nu da declarații împotriva

inculpatului, iar asupra martorului N.N. au fost exercitate presiuni psihice

din partea rudelor inculpaților, prin diferiți intermediari, pentru a-și

modifica declarațiile.

De asemenea, toți inculpații sunt

cunoscuți cu antecedente penale sau recidiviști, pentru infracțiuni similare.

Față de aspectele invocate, se spune

în recursul parchetului de concursul de infracțiuni și antecedentele penale ale

inculpaților, pedepsele orientate spre minimul special, nu pot realiza scopul

preventiv-educativ al legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen., impunându-se

majorarea acestora.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a solicitat admiterea recursului în baza art. 385

9

pct. 14

și art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și pronunțarea unei

hotărâri temeinice și legale.

Recursul declarat de parchet este,

în parte, întemeiat.

Curtea apreciază recursul parchetului

întemeiat numai în parte, considerând, contrar celor arătate în motivarea

recursului, că la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune parte,

instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de

toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Pedepsele concrete de câte 6 ani, 5

ani și 4 ani închisoare, stabilite inculpaților, pentru tâlhărie, lipsire de

libertate sau furt calificat sunt corect dozate, dacă se are în vedere valoarea

relativ mică a bunurilor sustrase și consecințele acțiunilor de violență comise

(leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri

medicale), faptul că ele sunt îndreptate spre minimul special prevăzut în

textul incriminator, neavând relevanță sub aspectul individualizării, atât

timp, cât ele sunt corespunzătoare gradului de pericol social concret al

faptelor, inclusiv a celui ce decurge din conduita inculpaților, persoane cu

antecedente penale, recidiviști, și din împrejurările în care acestea au

acționat.

Tot la fel, nu poate avea relevanță

în stabilirea corectă, în concret, a pedepsei, pentru fiecare infracțiune în

parte, a inculpaților, acțiunea unora din rudele acestora, de încercare, de a

influența martorii, cu privire la cele ce vor declara, spre a le ușura, într-un

anume fel, răspunderea.

Aflându-ne în penal, răspunderea

trebuie să fie personală și să-și aibă temeiul numai în infracțiunea comisă, nu

și în faptele altora, ce eventual, ar putea atrage răspunderea acestora din

urmă, în măsura în care ar realiza conținutul obiectiv și subiectiv al unei

infracțiuni și ar fi trimiși în judecată.

Dacă luate separat, pedepsele pentru

fiecare faptă, în parte, sunt bine stabilite, corespunzând criteriilor de

individualizare, prevăzute de lege, în schimb, pedepsele aplicate inculpaților,

autori a mai multor infracțiuni comise în concurs sau în stare de recidivă

condamnatorie, nu corespund pericolului social al pluralității de infracțiuni.

De aceea, Curtea va trebui să

privească recursul parchetului ca fondat și să-l admită, ca atare, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în ce privește pe

inculpații D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. și D.M., sub aspectul individualizării

pedepselor rezultante aplicate și, în consecință, casând cele două hotărâri, să

descontopească pedepsele aplicate acestor inculpați, repunând pedepsele de

contopit, în individualitatea lor.

Pentru ca pedepsele rezultante să

corespundă într-adevăr, pericolului social al pluralităților de infracțiuni,

Curtea va trebui ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

pentru inculpații D.F., B.G., M.C., P.F. și D.M. și, respectiv, în temeiul art.

39 C. pen., pentru inculpatul P.M., să recontopească pedepsele, pentru fiecare,

în cea mai grea, sporită, de așa natură, încât, pedeapsa rezultantă, să

corespundă exigențelor unei corecte individualizări a pedepsei, pentru fiecare

inculpat.

În rest, se vor menține celelalte

dispoziții ale sus-menționatelor hotărâri.

În recursul inculpatului P.M.

Se constată că acesta, prin recurs

ca și prin apelul ce i-a fost respins, vizează achitarea, pentru lipsă de vinovăție.

Susținerea inculpatului prin care

contestă participarea la infracțiune, este însă, infirmată de probele dosarului

din care rezultă că, în noaptea de 25 august 2001, a fost cu mașina condusă de

inculpatul D.F., împreună cu coinculpații V.D. și B.G., el sustrăgând 2 purcei,

iar ceilalți doi inculpați, câte unul, din locuința părții vătămate B.C.

În atare situație, fapta

inculpatului fiind dovedită, nu se poate pune problema achitării inculpatului

așa cum se solicită, încât, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului

ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce detenția la zi, pentru

toți inculpații condamnați.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului de apărător din oficiu, ce se

va avansa din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 728

A din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează sus-menționata decizie,

precum și sentința penală nr. 78 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Călărași,

numai cu privire la inculpații D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. și D.M., sub

aspectul individualizării pedepselor rezultante aplicate și, în consecință:

Descontopește pedepsele aplicate

acestor inculpați, repunând pedepsele de contopit, în individualitatea lor.

Dispune contopirea pedepselor, după

cum urmează:

contopește toate pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, astfel că va executa, în final, 8 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.;

restul de 387 zile închisoare, în pedeapsa de 4 ani închisoare pe care o

sporește cu un an, astfel că va executa, în final, 5 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și

și D.M. contopește pedepsele, în pedepsele cele mai grele, de câte 6 ani

închisoare, sporite cu câte un an închisoare, astfel că acești inculpați vor

executa, în final, câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sus-menționatelor hotărâri.

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.M., ca nefondat.

Deduce arestarea preventivă a

inculpaților B.G. și P.F., de la 1 octombrie 2001, a inculpaților V.D. și D.F.,

de la 9 septembrie 2001, a inculpatului M.C. de la 8 octombrie 2001, a inculpatului

P.M. de la 14 septembrie 2001 și a inculpatului D.M. de la 8 ianuarie 2002,

până la 29 mai 2003.

Obligă pe inculpatul recurent și

intimat P.M. să plătească statului 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 450.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile de avocat, în sumă de

câte 450.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați D.F., B.G.,

P.F., M.C., D.M. și V.D., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.