ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7183/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 105 din 25 mai 2006, Tribunalul Călărași a respins cererile de achitare și cele de schimbare a încadrării juridice și a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează: 1. Inculpatul C.R., în baza art. 189 alin. (1) și (2), la pedeapsa de 9 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și în baza art. 78 alin. 1 din O.U.G.

nr. 195/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând să execute conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare; 2. Inculpatul I.C.M., în baza art. 189 alin. (1) și (2), la pedeapsa de 9 ani închisoare și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare . 3. Inculpatul B.L., în baza art. 189 alin. (1) și (2), la pedeapsa de 7 ani închisoare și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a dispus, pentru toți inculpații, aplicarea art. 71 și 64 lit. a, b), c) și e) C. pen. A fost menținută starea de arest și a fost computată, în mod corespunzător, prevenția inculpaților. S-a luat act că s-a restituit părții vătămate 12.000.000 lei și 100 dolari S.U.A., iar aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză . În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului în cote egale, de la cei trei inculpați a echivalentului în lei a sumei de 100 dolari S.U.A. Totodată, prin aceeași sentință, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând, după caz, onorariul avocatului desemnat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpații, la 29 noiembrie 2005, l-au acostat pe P.I.

în fața magazinului AF B.N., pe D.J. 301, în comuna Fundeni, jud. Călărași și l-au introdus cu forța într-un autoturism unde, prin violențe și amenințări, l-au deposedat de 12.000.000 lei și 200 dolari S.U.A. Cu aceeași ocazie s-a mai reținut că inculpatul C.R. a condus autoturismul Seat, pe DJ 301 și pe str. Morii din localitatea Fundeni, jud. Călărași. De asemenea, prima instanță a mai constatat că inculpații au acționat la solicitarea inculpatului I.C.M., care, văzându-l pe P.I., și-a amintit că-i plătise acestuia în avans o lucrare (reparația unui coș de fum), pe care partea vătămată nu i-o mai executase. Împotriva sentinței penale sus-menționate au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași precum și cei trei inculpați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 739/ A din 20 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpații C.R., I.C.M. și B.L. apreciind că prima instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit o situație de fapt corectă și a dat faptelor săvârșite de inculpați încadrări juridice corespunzătoare, stabilind pedepse judicios individualizate, în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen. și raportat la circumstanțele personale ale inculpaților. Prin aceeași decizie s-a dispus deducerea perioadei arestării preventive a inculpatului C.R. de la 13 decembrie 2005 la zi, iar pentru ceilalți doi inculpați: I.C.M.

și B.L. s-a dedus arestarea preventivă de la 14 decembrie 2005 la zi. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a înlăturat rând pe rând susținerile inculpaților, apreciind că prin atitudinea adoptată de aceștia (fie de negare a săvârșirii faptelor, fie de minimalizare a contribuției fiecăruia la comiterea lor) nu s-a încercat altceva decât să se înlăture răspunderea lor penală sau să se suporte într-o mai mică măsură consecințele faptelor comise de aceștia. Totodată, această instanță a mai constatat că nu s-a putut reține apărarea inculpaților C.R. și I.C.M. în sensul că nu ar fi comis infracțiunile de tâlhărie și de lipsire de libertate în mod ilegal și, de asemenea, nu a primit nici solicitarea inculpatului B.L.

de schimbare a încadrării juridice dată faptei din cea de tâlhărie în cea de furt calificat, întrucât nu au avut nici un fundament real, toate declarațiile martorilor conducând la concluzia că partea vătămată a fost urcată cu forța de către inculpați în autoturismul condus de inculpatul C.R., iar ulterior a fost reținută contrar voinței sale în autoturism și deposedată de bani, prin violență. S-a mai constatat că partea vătămată a avut asupra sa sumele de bani reținute în cuprinsul rechizitoriului, bani ce proveneau din vânzarea, cu o zi înainte, a unui teren, iar inculpații l-au despăgubit pe partea vătămată cu sumele sustrase, mai puțin suma de 100 dolari S.U.A.

Totodată, instanța de prim control judiciar a mai constatat că nici motivul de critică formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași privind majorarea pedepselor inculpaților și nici cel solicitat de inculpați, în sensul reducerii cuantumului pedepselor, nu poate fi reținut, apreciind că acestora li s-au aplicat pedepse ce corespund scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Fiind nemulțumiți de decizia pronunțată, inculpații C.R. I.C.M. și B.L., în termen legal, au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, prin apărătorii lor, drept motive de recurs dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Au solicitat, prin intermediul apărătorilor lor, admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, în principal, să se dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului C.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și tâlhărie. De asemenea, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul B.L. din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat și aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice; iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

Totodată, în rejudecare, în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din același cod, s-a solicitat achitarea inculpatului I.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția acestuia, iar declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu privire la suma sustrasă prin amenințare. În subsidiar, apărătorii recurenților inculpați au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora sub limita anterior stabilită, raportat la contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor deduse judecății. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: Se constată că atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar, au stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, reținând, fără putință de tăgadă, vinovăția acestora în baza ansamblului probator administrat în cauză, respectiv : declarațiile părții vătămate P.I., declarațiile martorilor B.D., B.T., N.L. și I.P. precum și raportul medico-legal existent la dosar. Astfel, Înalta Curte apreciază că ambele instanțe au procedat în mod corect atunci când au reținut, pe situația de fapt, că la data de 29 noiembrie 2005, partea vătămată P.I.

a fost acostată în fața magazinului A.F. B.N. din comuna Fundeni, jud. Călărași și fost suită cu forța de către inculpații I.C.M. și B.L. în autoturismul condus de inculpatul C.R. și apoi, contrar voinței sale, transportată la locuința inculpatului I.C.M. și înapoi spre magazin, interval de timp în care a fost deposedată, prin violențe, de suma de bani ce se afla asupra sa, în urma vânzării cu o zi înainte a unei suprafețe de teren. De asemenea, se constată că instanța de prim control judiciar în mod justificat a înlăturat apărările inculpaților I.C.M. și B.L., care cu concursul rudelor au încercat să acrediteze ideea că partea vătămată i-ar fi însoțit de bunăvoie și că, prin urmare, fapta de lipsire de libertate nici nu a existat, apreciind că susținerile acestora nu au nici un suport probator, fiind contrazise de actele existente la dosar.

Totodată, Înalta Curte mai constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, în mod justificat, a înlăturat susținerea inculpatului B.L. că ar fi deposedat de bani pe partea vătămată fără violență și fără amenințări, întrucât din raportul medico - legal efectuat în cauză rezultă cu certitudine că asupra părții vătămate s-au exercitat violențe ce s-au soldat cu leziuni traumatice, fapt ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate. Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că ambele instanțe au stabilit corect și judicios vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor deduse judecății, în concordanță cu ansamblul probator administrat și raportat la contribuția fiecăruia la comiterea faptelor, așa cum au fost ele descrise și reținute în cuprinsul actului de inculpare.

În ce privește individualizarea pedepselor rezultante aplicate inculpaților C.R., I.C.M. și B.L., în cuantum de câte 9 ani închisoare (pentru primii doi recurenți) și respectiv de 7 ani închisoare (pentru ultimul recurent) se apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă dozare a acestora și a procedat în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., orientându-se către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății, astfel că în speță nu se mai impune o nouă individualizare a acestora.

De asemenea, se apreciază că modalitatea de executare a pedepselor, cu privare de libertate, aleasă în mod justificat de instanța de fond este în măsură să ducă la atingere scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., ținând cont atât de aspectele referitoare la faptele comise, la gravitatea acestora, la modalitatea de comitere a lor cât și cele referitoare la poziția inculpaților în timpul desfășurării procesului penal, de recunoaștere parțială a săvârșirii faptelor reținute în sarcina acestora. Față de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de inculpații C.R., I.C.M. și B.L. ca nefondate, iar în baza art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților prevenția acestora la zi și va menține starea de arest a inculpaților. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.L., C.R. și I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 739/ A din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților B.L. și I.C.M., durata reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2005 la 11 decembrie 2006, iar pentru inculpatul C.R. de la 13 decembrie 2005 la 11 decembrie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2006.