ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6912/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88 din 16 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași au fost condamnați, după cum urmează: - în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul A.M. la 8 ani închisoare. S-a menținut liberarea condiționată a restului neexecutat de 1051 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicat inculpatului A.M. prin sentința penală nr. 178/2000 a Tribunalului Militar Teritorial București. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului A.M. și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia de la 2 aprilie 2005, la zi.

- în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul O.G., la 6 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului O.G. și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia de la 2 aprilie 2005 la zi. - în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., inculpatul minor P.V.D. la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., cu referire la art. 110 1 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, în baza art. 86 2 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 3 pct. 1 și 2 C. pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., cu referire la art. 110 1 alin. (3) teza II.

S-a luat act că inculpatul P.V.D. a fost arestat preventiv în perioada 3 aprilie 2005 – 3 mai 2005 și s-a computat această perioadă din pedeapsa aplicată. A obligat pe inculpați în solidar, inculpatul minor în solidar cu părinții P.Z. și P.I.V. la plata sumei de 40.000.000 lei către partea civilă N.C., din care 20.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile și 20.000.000 lei daune morale. Din această sumă inculpatul P.V.D. a plătit părții civile suma de 1.000.000 lei. A obligat pe inculpații A.M. și P.V.D., în solidar cu părinții, la câte 2.000.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul O.G. la 3.200.000 lei, din care 1.200.000 lei onorariu avocat oficiu cu acest titlu.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 1 aprilie 2005, inculpații A.M. și O.G. au consumat băuturi alcoolice la o discotecă din comuna Jegălia. În jurul orei 1,00, întrucât discoteca s-a închis, au plecat la o altă discotecă unde s-au întâlnit cu partea vătămată N.C. și întrucât erau din aceeași comună, cunoscându-se i-au solicitat să facă cinste, cerere acceptată de partea vătămată care le-a dat câte o bere. La o altă masă alăturată se afla inculpatul minor P.V.D. cu care cei trei au intrat în discuții. La masa părții vătămate a stat la un moment dat o tânără cunoscută sub numele de G. (persoană rămasă neidentificată) față de care partea vătămată s-a simțit atrasă și a încercat să o impresioneze cu telefonul mobil purtat la gât și prin arătarea ostentativă a portofelului cu bani.

Acest fapt a atras atenția inculpaților A.M. și O.G., coroborat și cu o discuție a celor doi purtată cu inculpatul minor P.V.D., care le-a spus că partea vătămată a venit la discotecă cu taxiul „și are bani pe el”. Întrucât atât inculpații cât și partea vătămată aveau aceeași destinație, respectiv satul Gâldău, au plecat împreună și pe drum inculpații s-au înțeles să o deposedeze pe partea vătămată de bani și bunuri, regizând comiterea faptei în așa manieră încât să nu atragă atenția părții vătămate cu privire la identificarea agresorilor. În baza acestei rezoluții infracționale conform înțelegerii prealabile, inculpații A.M. și O.G. i-au spus părții vătămate că vor face rost de un atelaj hipo cu care să se deplaseze până în satul Gâldău și au rămas mai în urmă, în timp ce partea vătămată însoțită de inculpatul minor P.V.D.

a luat-o înainte. La ieșirea din localitatea Jegălia, inculpații majori i-au ajuns din urmă pe cei doi și i-au atacat pe la spate. Inculpatul A.M. a îmbrâncit-o pe partea vătămată și a lovit-o cu pumnii, iar după ce a căzut, cu picioarele. Inculpatul O.G. a mimat că îl lovește pe inculpatul P.V.D., iar acesta s-a făcut că resimte lovitura prin cădere, după care s-a îndepărtat. În timp ce partea vătămată era lovită de către inculpatul A.M., inculpatul O.G. a sustras telefonul mobil pe care partea vătămată îl ținea în buzunarul gecii, a aplicat și el câteva lovituri părții vătămate cu picioarele după care s-a îndepărtat și împreună cu inculpatul minor P.V.D. au constatat că în portofel se aflau actul de identitate, un card bancar și suma de circa 410.000 lei.

Observând că inculpatul A.M. continua să o lovească pe partea vătămată și „nemulțumiți” de suma găsită, cei doi au revenit lângă partea vătămată, inculpatul minor a sustras din pantalonii acesteia suma de circa 140.000 lei, iar inculpatul A.M. a deposedat-o de geacă. Inculpații au fugit abandonând-o pe partea vătămată căzută pe șosea, iar la intrarea în satul Gâldău au împărțit bunurile sustrase. Inculpatului A.M. i-au revenit geaca părții vătămate și suma de 150.000 lei, inculpatul O.G. a luat telefonul mobil și suma de 210.000 lei, iar inculpatul minor a luat portofelul, cardul bancar, actul de identitate, suma de 150.000 lei și cartela telefonului. În aceeași noapte partea vătămată s-a întors în localitatea Jegălia la domiciliul unchiului său Iosif Ion căruia i-a spus că a fost tâlhărit și au anunțat organele de poliție.

Deși partea vătămată a învederat că i-a fost sustrasă suma de 2.500.000 lei nu s-a putut dovedi cert existența acestei sume, astfel că s-a reținut doar sustragerea sumei de 550.000 lei. Împotriva sentinței penale nr. 88 din 16 iunie 2005 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații P.V.D., A.M. și O.G. Parchetul a invocat, în apel, că pedepsele aplicate inculpaților O.G. și A.M. sunt prea mici și se impune aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., și revocarea liberării condiționate pentru inculpatul A.M. Apelanții inculpați O.G. și A.M. au solicitat reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 741 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.V.D., obligând inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Apelurile declarate de inculpații A.M. și O.G., împotriva aceleiași sentințe au fost respinse ca nefondate. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a fost admis, a fost desființată în parte sentința, aplicându-se dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru inculpații A.M. și O.G. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost menținută starea de arest a inculpaților A.M. și O.G. și computată prevenția de la 2 aprilie 2005 la zi. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.M. și O.G., solicitând, pe fond, reducerea pedepselor până la limita minimă prevăzută de lege. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat de inculpați și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. De altfel, inculpații nici nu contestă săvârșirea faptelor, ci cuantumul pedepselor aplicate în sensul că acestea sunt prea mari. Referitor la motivul de recurs formulat, Înalta Curte apreciază că pedepsele au fost just individualizate. La stabilirea acestora au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite, reflectat de împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Aceste pedepse, prin cuantum și modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen. În consecință, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților în sensul reducerii acestora. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și O.G. împotriva deciziei penale nr. 741 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 2 aprilie 2005 la 8 decembrie 2005 pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2005.