ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 672 din 26 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1031/P/2005, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Șt.A. la 8 ani închisoare. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 26 decembrie 2004 până la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.W. la 8 ani închisoare. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 26 decembrie 2004 la zi.

Tot, prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 și urmărire C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor V.A. la 3 ani și 6 luni închisoare. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 26 decembrie 2004 și până la zi.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 și următoarele C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor M.F. la 3 ani și 6 luni închisoare. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26 decembrie 2004 și până la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000 lei și 100.000 lei de la inculpați, deoarece părțile vătămate I.A.

și C.C.T. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict, aparținând inculpatului Șt.A. S-a constatat că R.A.T.T. nu are calitate de parte civilă. Inculpații au fost obligați în solidar, față de părțile civile B.D. la 1.000.000 lei, P.N. la 20.000.000 lei și B.O. la 10.000.000 lei daune materiale și morale, iar inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente V.R. și M. și M.M. și O. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat, inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente, au fost obligați la câte 700 RON cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Timiș nr. 870/P/2004, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 1031/2005, au fost trimiși în judecată inculpații Șt.A.

și V.W. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. c) C. pen., inculpații minori V.A. și M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., deoarece noaptea de 25 decembrie 2004, au deposedat de bunuri, folosind violența, șase persoane aflate în tramvaiul nr. 5, care circula în Timișoara pe ruta Gara de Est – Piața Traian – Ronaț. În cauză a fost acvirat dosarul nr. 870/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, au fost audiați inculpații în condițiile art. 323 C. proc. pen., martorii H.A., B.I., C.O.I., au fost efectuate referatele de evaluare pentru inculpați de către S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Timiș, probe din a căror analiză, prima instanță a reținut următoarele: În noaptea de 25 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, inculpații s-au urcat din Piața Libertății în tramvaiul nr. 5, care circula pe ruta Gara de Est Timișoara – Piața Traian – Ronaț și retur. S-a reținut că toți patru se găseau sub influența băuturilor alcoolice, iar Șt.A. avea asupra lui un cuțit cu lama de 27 cm lungime. La ora respectivă se găseau în tramvai puțini călători, între care T.D., P.N., B.D., I.A., C.C.T., B.O.C. și H.A. După ce tramvaiul a plecat din stația amplasată în Piața Libertății, circulând spre Piața Traian, inculpatul Șt.A. a scos din teacă cuțitul pe care-l avea asupra sa și s-a îndreptat spre ceilalți călători.

Primul acostat a fost B.D., căruia inculpatul i-a cerut să-i dea bunurile pe care le avea asupra sa. Întrucât acesta s-a opus, a fost lovit, atât de Șt.A., cât și de ceilalți inculpați, care-l însoțeau. În acele împrejurări i-au luat pantofii din picioare, geaca pe care o avea îmbrăcată și în care se găsea cartea de identitate și cheile locuinței. S-a mai menționat că pantofii și banii au fost luați de către Șt.A., iar geaca și un pulover de către M.F. S-a menționat că, după depistarea făptuitorilor s-a recuperat doar geaca de la M.F., care i-a fost restituită pe bază de dovadă. De asemenea, s-a recuperat cartea de identitate, care a fost găsită jos, lângă tramvai de către martorul H.A. Întrucât pantofii nu au fost recuperați de la inculpați, victima B.D.

a precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmând ca pretențiile să le solicitate în fața instanței de judecată, având în vedere că a suferit și leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. După ce l-au deposedat de bunuri pe B.D., inculpații s-au năpustit asupra lui C.C.T., de la care au luat tot prin violență, suma de 100.000 lei și un cercel din ureche. Deși C.C.T. nu a recuperat suma de 100.000 lei și a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare a fost nevoie de îngrijiri medicale timp de 7 zile, a declarat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză. Continuându-și activitatea infracțională, inculpații l-au agresat pe I.A., de la care au lut portofelul în care se găsea suma de 210.000 lei.

Atât portofelul, cât și banii au fost găsiți la inculpatul Șt.A., după ce a fost reținut. Bunurile au fost ridicate și restituite proprietarilor pe bază de dovadă. Deoarece bunurile au fost restituite proprietarilor, aceștia au declarat că nu se mai constituie părți civile în cauză. După I.A., i-au acostat pe T.D., căruia inculpații i-au luat geanta în care avea actele personale și suma de 30.000 lei. Deși bunurile respective nu au fost recuperate, proprietarul lor a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză. O altă persoană agresată de inculpați și deposedată de lucruri prin violență a fost P.N., de la care au luat portofelul în care se găseau actele personale și suma de 15.000 lei.

Dintre bunurile sustrase, partea vătămată care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, a recuperat doar permisul de conducere auto, portofelul, un card pentru B.C.R. și suma de 15.000 lei nu s-a recuperat. Ca urmare, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei. Ultima persoană agresată de către inculpați, în noaptea de 25 decembrie 2004, a fost B.O.C., de la care au lut un lănțișor din aur cu cruciuliță în greutate de 13 grame, pe care-l purta la gât. Pe parcursul cercetărilor nu a fost găsit, motiv pentru care proprietarul a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei. S-a menționat și faptul că, în urma agresiunii inculpaților, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 3-4 zile.

Sesizând faptele de agresiune ce aveau loc în vagonul tramvaiului, vatmanul de serviciu nu și-a mai continuat traseul spre Gara de Est, Pădurea Verde și s-a îndreptat spre depoul amplasat pe str. Take Ionescu. Inculpatul Șt.A. a fost intrigat de acest lucru și a căutat să-i ceară socoteală. Nu a ajuns în cabina lui, fiindcă respectivul alertase colegii de serviciu din depou și aceștia au intervenit în sprijinul său. În scurt timp a ajuns la fața locului și un echipaj de poliție, care a reușit să-i rețină pe Șt.A., V.W. și V.A., conducându-i la sediul Poliției municipiului Timișoara pentru cercetări. Așa după cum s-a învederat pe parcursul expunerii, asupra lor s-au găsit o parte din bunurile ridicate de la părțile vătămate.

Mai mult, asupra lui Șt.A. s-a găsit și cuțitul folosit la agresarea părților vătămate. Inculpații, fiind audiați în cursul cercetării judecătorești, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, susținere ce a fost contrazisă de martorii audiați: H.A., B.I. și C.O.I., care au descris modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională și deposedarea cu violență a părților vătămate. Din analiza referatelor de evaluare a rezultat că față de consilierul de reintegrare, inculpații minori M.F. și V.A. au recunoscut parțial comiterea faptei, dar nu au avut reprezentarea consecințelor acțiunilor lor. S-a apreciat în referat că, printre factorii care au determinat comportamentul infracțional, se numără: tulburări de comportament pe fondul consumului de alcool, lipsa de interes față de actul educațional, concretizată prin abandonul școlar, influențabilitate crescută.

S-a mai apreciat că, cei doi inculpați minori prezintă șanse de integrare în societate în condițiile în care vor fi incluși într-un program de consiliere individuală, pentru a combate tendința spre alcool și menținerea relațiilor de familie. Fapta inculpaților Șt.A., V.W., V.A. și M.F. de a deposeda prin violență de bunuri, într-un mijloc de transport în comun, șase părți vătămate, în noaptea de 25 decembrie 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru inculpații majori Șt.A., V.W., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpații minori V.A. și M.F., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Cum fapta a fost săvârșită de inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, asupra a șase părți vătămate, în speță sunt aplicabile revederile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată față de fiecare din cei patru inculpați. În această situație, așa cum s-a arătat, instanța a admis solicitarea reprezentantei Parchetului de pe lângă tribunalul Timiș, privind schimbarea încadrării juridice, prin aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare inculpat. Partea vătămată B.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, P.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei, iar B.O.C. cu suma de 10.000.000 lei, iar prima instanță, având în vedere actele de agresiune ale inculpaților față de aceste părți civile, i-a obligat pe inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Constatând că la săvârșirea infracțiunii, inculpatul Șt.A. avea asupra sa un cuțit, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict. Părțile vătămate I.A. și C.T. nu s-au constituit părți civile în cauză și în această situație, făcându-se aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000 lei și 100.000 lei de la inculpați. Prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș a fost introdusă în cauză R.A.T. Timișoara, în calitate de parte civilă. În raport cu obiectul cauzei, prima instanță a dispus scoaterea din cauză a acesteia, neavând calitate de parte civilă. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații Șt.A., V.W., V.A.

și M.F., în ale căror motive au arătat că nu au comis nici o tâlhărie, ci sunt vinovați doar pentru că au provocat scandal în tramvai. Prin decizia penală nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12016/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților Șt.A., V.W., V.A. și M.F. împotriva sentinței nr. 672 din 26 octombrie 2005. Au fost obligați inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, inculpații minori V.A. și M.F. fiind obligați în solidar cu părțile civilmente responsabile. S-a dedus la zi arestul preventiv pentru toți inculpații și s-a menținut în continuare pentru 60 zile pentru inculpații majori și 40 zile pentru inculpații minori.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat o corectă apreciere a probelor administrate și a stabilit în mod legal încadrarea juridică de tâlhărie. Inculpații au comis, într-adevăr, acte de violență în tramvai, dar acestea au constituit doar mijlocul prin care au realizat acțiunea scop, respectiv, deposedarea de bunuri. Cele două activități nu pot fi separate, așa cum au solicitat inculpații, ele fiind unite de către legiuitor într-o unitate legală de infracțiune. Instanța de fond a procedat și la o corectă individualizare a pedepselor, astfel că apelurile au fost respinse, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 191, 192 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul Șt.A., criticând-o, arătând în scris, că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată este foarte mare, suferă de otită cronică, fiind necesară o intervenție chirurgicală care nu se poate face în spitalele penitenciarelor, solicitând reducerea pedepsei sau schimbarea încadrării juridice, deoarece fapta comisă de el nu este tâlhărie. La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimata parte civilă R.A.T. Timișoara în care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de inculpatul Șt.A. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de către instanța de fond. În data de 26 octombrie 2005 în dosarul nr. 1031/P/2005 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, prin încheierea de ședință din 26 iulie 2005 R.A.T.T.

a fost scoasă din cauză, considerându-se că în raport cu obiectul cauzei, regia nu are calitatea de parte civilă. În aceste condiții, pe latura civilă a procesului penal a lăsat la aprecierea instanței să hotărască dacă regia mai are calitate procesuală în cauză, iar în caz afirmativ, inculpații să fie obligați în solidar, la plata către regie a sumei de 205,28 lei (2.052.833 lei vechi), sumă ce care s-a constituit parte civilă în conformitate cu devizul de reparații depus la dosar. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, spre minimul prevăzut de lege. Procurorul a apreciat că motivele de casare invocate de apărătorul inculpatului sunt neîntemeiate, însă, recursul declarat de acesta este admisibil, pentru cazul de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată, urmând ca în sarcina acestuia să se rețină șase infracțiuni de tâlhărie, în concurs real.

Examinând recursul declarat de inculpatul Șt.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice de către instanța de fond, în raport cu situația de fapt.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului Șt.A., care în noaptea de 25 decembrie 2004, împreună cu alți coinculpați, unii dintre ei minori, aflându-se într-un mijloc de transport în comun, au deposedat, prin violență șase părți vătămate de bunuri, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., de tâlhărie în formă continuată și în condițiile circumstanței agravante de săvârșire a infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor.

Din coroborarea declarațiilor părților civile B.D., P.N., B.O.C., C.C.T., I.A., T.D., în care au arătat împrejurările deposedării lor prin violență, unii dintre aceștia, suferind leziuni, având nevoie de îngrijiri medicale, respectiv B.D., 2-3 zile de îngrijiri medicale, C.C.T., 7 zile de îngrijiri medicale, P.N., 15 zile de îngrijiri medicale, B.O.C., 3-4 zile îngrijiri medicale, de către inculpatul Șt.A. și ceilalți coinculpați, cu declarațiile martorilor C.O.I., B.I., H.A. în care au relatat împrejurările pe care le-au perceput, cu procesul-verbal de conducere în teren, rapoartele de constatare medico-legală ale părților vătămate B.D., C.C.T., P.N., B.O.C., dovezile de predare părților vătămate a unor bunuri, alte înscrisuri, care evidențiază în concret contribuția inculpatului Șt.A.

la comiterea infracțiunii, infirmând apărările formulate de acesta, în sensul că doar a lovit părțile civile și vătămate, fără a le sustrage bunuri prin violență, așa cum a declarat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. Astfel, în declarația dată, partea civilă B.D. a arătat că „În data de 25 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, am urcat în tramvaiul nr. 5 din stația Balta – Verde aflată la intersecția B-dul Cetății cu Calea Bogdăneștilor, împreună cu prietenii mei I.A., C.C. și B.O., cu intenția de a ajunge în Complexul S. să mâncăm ceva și să mergem la o discotecă. În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 indivizi care ne-a cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam asupra noastă însă noi am refuzat.

Aceștia au început să ne lovească și mie mi-au cerut să le dau geaca, pantofii, pulovărul și blugii. Eu aveam o sumă de 180.000 lei în buzunarul blugilor și i-am dat-o celui care părea mai mare ca vârstă. Datorită loviturilor primite, de frică m-am dezbrăcat de haine și le-am dat și pe acestea, însă unul dintre ei mi-a înapoiat blugii … De la prietenii mei am observat că agresorii luaseră mai multe bunuri: de la B.O. un lanț cu cruciuliță de aur, de la C.C., 100.000 lei și cercelul de aur din ureche, iar de la I.A., suma de bani pe care acesta o avea la ei. Am înțeles ulterior de la el că erau 210.000 lei … Unul dintre agresori mi-a înapoiat și pulovărul…”. În declarația sa, partea vătămată C.C.T.

a menționat că” … În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 persoane de etnie rromă care ne-au cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam asupra noastră, amenințându-ne că ne vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm cele solicitate aceștia au început să ne lovească pe toți și să ia de la fiecare ce avea asupra lui. De la mine unul pe care ulterior la sediul poliției am aflat că se numește Șt.A., mi-a cerut să-mi scot cercelul de aur din ureche și datorită loviturilor primite am scos cercelul și i l-am dat. De asemenea, în buzunarul din stânga al blugilor am avut suma de 100.000 lei pe care tot eu datorită violențelor la care eram supus am scos-o și am dat-o celui mai mic dintre ei.

Am observat, de asemenea că, agresorii au sustras de la I.A., în timp ce-l loveau o sumă de bani pe care acesta o avea la el…”. În declarația sa, partea vătămată I.A. a arătat că „….Ajungând în stația din Piața Libertății un grup de 5 țigani au urcat și la scurt timp ne-au amenințat că ne bat dacă nu le dăm bunurile pe care le aveam asupra noastră, bani, telefoane mobile, bijuterii și altele. Întrucât toți am refuzat, cei cinci indivizi au început să ne lovească, unul dintre ei pe care ulterior, la poliție am aflat că se numește Șt., mi-a sustras din buzunarul stând al pantalonilor portofelul de culoare neagră în care se afla suma de 210.000 lei, pe care îi aveam împărțiți astfel: o bancnotă de 100.000 lei, două de 50.000 lei și una de 10.000 lei …. de la ceilalți prieteni ai mei am observat că agresorii au sustras mai multe bunuri.

Am văzut că de la B.D. au sustras exercitând în același timp violență asupra lui suma de bani pe care acesta o avea la el, geaca, pantofii, buletinul de identitate și cheile de la apartament. De la B.O. am văzut în timp ce i-au smuls de la gât lanțul de aur cu o cruciuliță, iar de la C.C. în aceeași modalitate i-au sustras cercelul de aur și o sumă de bani pe care o avea la el….”. În declarația sa, partea vătămată T.D. a menționat că „…În stația din Piața Badea Cârțan trei indivizi din grupul care urcase ultimul au venit peste mine în cabina vatmanului și au început să mă lovească, cerându-mi să le dau toți banii pe care îi aveam la mine. Au început să mă tragă jos din tramvai și mi-au rupt pulovărul în care eram îmbrăcat.

Precizez că, era în jurul orei 23,00, și urma să mă retrag la depou. Am observat că în timp ce mă băteau a apărut colegul meu P.N. pe care agresorii au început să-l lovească, lăsându-mă pe mine în pace. În timpul exercitării violențelor de către unul dintre acești indivizi, ceilalți mi-au luat din cabină o geantă sport de culoare albastră cu inscripții albe în care aveam cartea de identitate, permisul de conducere, legitimația de serviciu, cartea de alegător și suma de 30.000 lei.”. În declarația sa, partea civilă P.N. a arătat că „…am văzut în apropierea stației de tramvai situată lângă depoul de tramvaie din Piața Badea Cârțan că în cabina tramvaiului nr. 5 cu nr. de înregistrare: 3454 al colegului meu T.D., erau trei indivizi necunoscuți care îl loveau pe acesta și încercau să-l tragă jos din tramvai.

M-am apropiat cu gândul să-mi ajut colegul și în momentul în care am încercat să urc în cabina vatmanului, aceștia s-au întors spre mine și au început să mă lovească. Rețin, că m-am dezechilibrat în urma loviturilor și am căzut de pe scara tramvaiului, iar în acel moment unul dintre ei au început să mă lovească în față, iar eu am reușit să-l lovesc pe unul dintre ei tot în față. În urma loviturilor primite mi-am pierdut cunoștința, iar când mi-am revenit am observat că îmi dispăruse din buzunarul stând al pantalonului portofelul cu acte și bani. Am sesizat, de asemenea, când mi-am revenit, prezența polițiștilor care i-au reținut pe doi dintre cei care m-au agresat, iar eu observând unul dintre cei ce mă loviseră că alerga spre poliție pe strada Take Ionescu, m-am luat după el, iar la scurt timp a fost prins de către polițiști și imobilizat.

Am aflat ulterior la sediul Poliției că aceștia se numesc Șt.A., V.W. și V.A.…”. În declarația sa, partea civilă B.O. a arătat că „… În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 persoane de etnie rromă, care ne-au cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam asupra noastră, amenințându-ne că nu vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm cele solicitate aceștia au început s ne lovească pe toți și să ia de al fiecare ce avea asupra lui. De la mine unul dintre ei mi-a smuls de la gât lănțișorul cu cruciulița din aur. Am observat, de asemenea că, agresorii au tras de la B.D. geaca pe care acesta o avea pe el, am auzit că de la C.C. au cerut cercelul din aur din ureche, iar de la I.A. au luat o sumă de bani pe care acesta o avea asupra lui…”.

Împrejurările deposedării, prin violență a părților vătămate și civile de o serie de bunuri pe care acestea le avea asupra lor au fost confirmate de declarațiile martorilor indicați, care au relatat circumstanțele ulterioare faptelor la care au asistat, auzind sau văzând o parte din părți agresate, martorul H.A., văzându-l chiar pe inculpatul Șt.A., care le-a cerut părților vătămate să scoată toate bunurile și banii pe care le aveau asupra lor, lovirea de către acesta a unora dintre părți, de actele medico-legale, de dovada de ridicare de la inculpatul Șt.A. a unui portofel de culoare neagră ce conținea suma de 210.000 lei și aceea de predare a acestor bunuri către partea vătămată I.A., așa încât vinovăția inculpatului Șt.A.

în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, în condițiile arătate a fost dovedită. Înalta Curte nu poate reține, solicitarea apărării recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) din același cod, de tâlhărie în formă continuată și în condițiile circumstanței agravante de săvârșire a infracțiunii de către un infractor major împreună cu un minor în art. 180 alin. (2) C. pen., lovire sau alte violențe, deoarece din materialul probator administrat au fost dovedite actele de executare comise de inculpatul Șt.A. asupra părților vătămate, concretizate în deposedarea acestora de o serie de bunuri care le aparțineau, realizată prin folosirea de violențe, ceea ce se circumscrie conținutului complex al infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, în cauză inculpatul nu a exercitat violențe de-sine-stătătoare, așa cum a încercat să acrediteze, ci dimpotrivă și-a însușit bunuri ale părților vătămate, prin folosirea de violente, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. De asemenea, nu se poate avea în vedere nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii ei, deoarece în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, în timpul nopții, într-un mijloc de transport în comun, împreună cu mai multe persoane, unii dintre coinculpații, fiind minori, prejudiciul nu a fost acoperit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă, nu are ocupație, este necăsătorit, fără antecedente penale.

Prin cuantumul pedepsei aplicate, inculpatului Șt.A., orientat către minimul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, în mod corect s-a apreciat că acesta este în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, educativ și de exemplaritate, dându-i-se posibilitatea unei resocializării viitoare pozitive. Împrejurarea unei sănătăți precare invocată, în recurs, de către inculpat, nu poate fi reținută, deoarece nu a fost susținută cu acte medicale. Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză au fost avute în vedere în mod plural criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte nu poate reține nici motivul de casare invocat de reprezentantul parchetului, din oficiu, în recursul inculpatului, în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată și reținerea în sarcina inculpatului a șase infracțiuni de tâlhărie, în concurs real, deoarece, pe de-o parte, în cauză au fost îndeplinite condițiile impuse de infracțiunea continuată, existând o unică rezoluție de deposedare, prin exercitarea de violențe, a celor șase părți vătămate aflate în același mijloc de transport în comun, la intervale scurte de timp, iar tâlhăria este o infracțiune patrimonială complexă.

Infracțiunea de tâlhărie, deși aduce atingere și unor valori sociale intim legate de persoana umană (integritatea corporală sau libertatea psihică) este o infracțiune contra avutului privat și nu împotriva persoanei, obiectul său juridic principal, fiind patrimoniul și doar cel secundar constă în anumite atribute ale persoanei, ceea ce face ca pluralitatea subiecților pasivi să fie compatibilă cu unitatea infracțională sub forma infracțiunii continuate, așa cum este și în cauza de față. Pe de altă parte, forma pluralității de infracțiuni, respectiv a concursului de infracțiuni, în raport cu unitatea de infracțiune concretizată în cauză sub forma infracțiunii continuate, reprezintă o agravare, care nu poate fi invocată în recursul exclusiv al inculpatului, deoarece aduce atingere principiului neagravării situației în propriul recurs, potrivit art. 385 8 C. proc.

pen., așa încât nu este incident cazul de casare invocat din oficiu, prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Șt.A. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON ( 1.000.000 lei ) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat ȘT.A. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2006.