ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 672 din 26

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1031/P/2005, în

baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c),

alin. (2

1

) lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul Șt.A. la 8 ani închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă,

începând cu data de 26 decembrie 2004 până la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul

V.W. la 8 ani închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de

26 decembrie 2004 la zi.

Tot, prin aceeași sentință, în baza art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 și urmărire C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat

inculpatul minor V.A. la 3 ani și 6 luni închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată, reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 26 decembrie 2004

și până la zi.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 99 și următoarele C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor

M.F. la 3 ani și 6 luni închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa

aplicată măsura reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26

decembrie 2004 și până la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000 lei și 100.000 lei de la inculpați,

deoarece părțile vătămate I.A. și C.C.T. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict, aparținând inculpatului Șt.A.

S-a constatat că R.A.T.T. nu are

calitate de parte civilă.

Inculpații au fost obligați în

solidar, față de părțile civile B.D. la 1.000.000 lei, P.N. la 20.000.000 lei

și B.O. la 10.000.000 lei daune materiale și morale, iar inculpații minori în

solidar cu părțile responsabile civilmente V.R. și M. și M.M. și O.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat, inculpații minori în solidar cu părțile responsabile

civilmente, au fost obligați la câte 700 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă tribunalul Timiș nr. 870/P/2004, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 1031/2005,

au fost trimiși în judecată inculpații Șt.A. și V.W. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. c) C. pen., inculpații minori V.A. și

M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., deoarece noaptea de 25 decembrie 2004, au deposedat de

bunuri, folosind violența, șase persoane aflate în tramvaiul nr. 5, care

circula în Timișoara pe ruta Gara de Est – Piața Traian – Ronaț.

În cauză a fost acvirat dosarul nr. 870/P/2004

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, au fost audiați inculpații în

condițiile art. 323 C. proc. pen., martorii H.A., B.I., C.O.I., au fost

efectuate referatele de evaluare pentru inculpați de către S.P.V.R.S.I. de pe

lângă Tribunalul Timiș, probe din a căror analiză, prima instanță a reținut

următoarele:

În noaptea de 25 decembrie 2004, în

jurul orelor 23,00, inculpații s-au urcat din Piața Libertății în tramvaiul nr.

5, care circula pe ruta Gara de Est Timișoara – Piața Traian – Ronaț și retur.

S-a reținut că toți patru se găseau sub influența băuturilor alcoolice, iar Șt.A.

avea asupra lui un cuțit cu lama de 27 cm lungime.

La ora respectivă se găseau în

tramvai puțini călători, între care T.D., P.N., B.D., I.A., C.C.T., B.O.C. și H.A.

După ce tramvaiul a plecat din

stația amplasată în Piața Libertății, circulând spre Piața Traian, inculpatul Șt.A.

a scos din teacă cuțitul pe care-l avea asupra sa și s-a îndreptat spre

ceilalți călători. Primul acostat a fost B.D., căruia inculpatul i-a cerut să-i

dea bunurile pe care le avea asupra sa. Întrucât acesta s-a opus, a fost lovit,

atât de Șt.A., cât și de ceilalți inculpați, care-l însoțeau. În acele

împrejurări i-au luat pantofii din picioare, geaca pe care o avea îmbrăcată și

în care se găsea cartea de identitate și cheile locuinței.

S-a mai menționat că pantofii și

banii au fost luați de către Șt.A., iar geaca și un pulover de către M.F.

S-a menționat că, după depistarea

făptuitorilor s-a recuperat doar geaca de la M.F., care i-a fost restituită pe

bază de dovadă.

De asemenea, s-a recuperat cartea de

identitate, care a fost găsită jos, lângă tramvai de către martorul H.A.

Întrucât pantofii nu au fost

recuperați de la inculpați, victima B.D. a precizat că se constituie parte

civilă în cauză, urmând ca pretențiile să le solicitate în fața instanței de

judecată, având în vedere că a suferit și leziuni corporale ce au necesitat

pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

După ce l-au deposedat de bunuri pe

B.D., inculpații s-au năpustit asupra lui C.C.T., de la care au luat tot prin

violență, suma de 100.000 lei și un cercel din ureche.

Deși C.C.T. nu a recuperat suma de

100.000 lei și a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare a fost

nevoie de îngrijiri medicale timp de 7 zile, a declarat că nu înțelege să se

constituie parte civilă în cauză.

Continuându-și activitatea

infracțională, inculpații l-au agresat pe I.A., de la care au lut portofelul în

care se găsea suma de 210.000 lei.

Atât portofelul, cât și banii au

fost găsiți la inculpatul Șt.A., după ce a fost reținut. Bunurile au fost

ridicate și restituite proprietarilor pe bază de dovadă.

Deoarece bunurile au fost restituite

proprietarilor, aceștia au declarat că nu se mai constituie părți civile în

cauză.

După I.A., i-au acostat pe T.D.,

căruia inculpații i-au luat geanta în care avea actele personale și suma de

30.000 lei.

Deși bunurile respective nu au fost

recuperate, proprietarul lor a precizat că nu se constituie parte civilă în

cauză.

O altă persoană agresată de

inculpați și deposedată de lucruri prin violență a fost P.N., de la care au

luat portofelul în care se găseau actele personale și suma de 15.000 lei.

Dintre bunurile sustrase, partea

vătămată care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 15 zile îngrijiri

medicale, a recuperat doar permisul de conducere auto, portofelul, un card

pentru B.C.R. și suma de 15.000 lei nu s-a recuperat. Ca urmare, s-a constituit

parte civilă cu suma de 20.000.000 lei.

Ultima persoană agresată de către

inculpați, în noaptea de 25 decembrie 2004, a fost B.O.C., de la care au lut un

lănțișor din aur cu cruciuliță în greutate de 13 grame, pe care-l purta la gât.

Pe parcursul cercetărilor nu a fost găsit, motiv pentru care proprietarul a

declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei.

S-a menționat și faptul că, în urma

agresiunii inculpaților, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au

necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 3-4 zile.

Sesizând faptele de agresiune ce

aveau loc în vagonul tramvaiului, vatmanul de serviciu nu și-a mai continuat

traseul spre Gara de Est, Pădurea Verde și s-a îndreptat spre depoul amplasat

pe str. Take Ionescu. Inculpatul Șt.A. a fost intrigat de acest lucru și a

căutat să-i ceară socoteală. Nu a ajuns în cabina lui, fiindcă respectivul

alertase colegii de serviciu din depou și aceștia au intervenit în sprijinul

său.

În scurt timp a ajuns la fața

locului și un echipaj de poliție, care a reușit să-i rețină pe Șt.A., V.W. și V.A.,

conducându-i la sediul Poliției municipiului Timișoara pentru cercetări. Așa

după cum s-a învederat pe parcursul expunerii, asupra lor s-au găsit o parte

din bunurile ridicate de la părțile vătămate. Mai mult, asupra lui Șt.A. s-a

găsit și cuțitul folosit la agresarea părților vătămate.

Inculpații, fiind audiați în cursul

cercetării judecătorești, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

susținere ce a fost contrazisă de martorii audiați: H.A., B.I. și C.O.I., care

au descris modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională și

deposedarea cu violență a părților vătămate.

Din analiza referatelor de evaluare

a rezultat că față de consilierul de reintegrare, inculpații minori M.F. și V.A.

au recunoscut parțial comiterea faptei, dar nu au avut reprezentarea

consecințelor acțiunilor lor.

S-a apreciat în referat că, printre

factorii care au determinat comportamentul infracțional, se numără: tulburări

de comportament pe fondul consumului de alcool, lipsa de interes față de actul

educațional, concretizată prin abandonul școlar, influențabilitate crescută.

S-a mai apreciat că, cei doi inculpați minori prezintă șanse de integrare în

societate în condițiile în care vor fi incluși într-un program de consiliere

individuală, pentru a combate tendința spre alcool și menținerea relațiilor de

familie.

Fapta inculpaților Șt.A., V.W., V.A.

și M.F. de a deposeda prin violență de bunuri, într-un mijloc de transport în

comun, șase părți vătămate, în noaptea de 25 decembrie 2004, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pentru

inculpații majori Șt.A., V.W., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru

inculpații minori V.A. și M.F., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Cum fapta a fost săvârșită de

inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, asupra a șase părți

vătămate, în speță sunt aplicabile revederile art. 41 alin. (2) C. pen.,

privind infracțiunea continuată față de fiecare din cei patru inculpați.

În această situație, așa cum s-a

arătat, instanța a admis solicitarea reprezentantei Parchetului de pe lângă

tribunalul Timiș, privind schimbarea încadrării juridice, prin aplicarea

prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare inculpat.

Partea vătămată B.D. s-a constituit

parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, P.N. s-a constituit parte civilă cu suma

de 20.000.000 lei, iar B.O.C. cu suma de 10.000.000 lei, iar prima instanță,

având în vedere actele de agresiune ale inculpaților față de aceste părți

civile, i-a obligat pe inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Constatând că la săvârșirea

infracțiunii, inculpatul Șt.A. avea asupra sa un cuțit, în baza art. 118 lit.

d) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict.

Părțile vătămate I.A. și C.T. nu

s-au constituit părți civile în cauză și în această situație, făcându-se

aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000

lei și 100.000 lei de la inculpați.

Prima instanță a constatat că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș a fost introdusă în

cauză R.A.T. Timișoara, în calitate de parte civilă. În raport cu obiectul

cauzei, prima instanță a dispus scoaterea din cauză a acesteia, neavând

calitate de parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apeluri inculpații Șt.A., V.W., V.A. și M.F., în ale căror motive au

arătat că nu au comis nici o tâlhărie, ci sunt vinovați doar pentru că au

provocat scandal în tramvai.

Prin decizia penală nr. 2/ A din 9

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

12016/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților Șt.A., V.W.,

V.A. și M.F. împotriva sentinței nr. 672 din 26 octombrie 2005.

Au fost obligați inculpații la câte

100 lei cheltuieli judiciare statului, inculpații minori V.A. și M.F. fiind

obligați în solidar cu părțile civilmente responsabile.

S-a dedus la zi arestul preventiv

pentru toți inculpații și s-a menținut în continuare pentru 60 zile pentru

inculpații majori și 40 zile pentru inculpații minori.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță a dat o corectă apreciere a probelor

administrate și a stabilit în mod legal încadrarea juridică de tâlhărie.

Inculpații au comis, într-adevăr, acte de violență în tramvai, dar acestea au

constituit doar mijlocul prin care au realizat acțiunea scop, respectiv,

deposedarea de bunuri. Cele două activități nu pot fi separate, așa cum au

solicitat inculpații, ele fiind unite de către legiuitor într-o unitate legală

de infracțiune.

Instanța de fond a procedat și la o

corectă individualizare a pedepselor, astfel că apelurile au fost respinse,

conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 191,

192 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul Șt.A., criticând-o, arătând în

scris, că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată este foarte mare, suferă de

otită cronică, fiind necesară o intervenție chirurgicală care nu se poate face

în spitalele penitenciarelor, solicitând reducerea pedepsei sau schimbarea

încadrării juridice, deoarece fapta comisă de el nu este tâlhărie.

La dosarul cauzei au fost depuse

concluzii scrise de către intimata parte civilă R.A.T. Timișoara în care

solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de inculpatul Șt.A. și

menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de către instanța de

fond. În data de 26 octombrie 2005 în dosarul nr. 1031/P/2005 aflat pe rolul

Tribunalului Timiș, prin încheierea de ședință din 26 iulie 2005 R.A.T.T. a

fost scoasă din cauză, considerându-se că în raport cu obiectul cauzei, regia

nu are calitatea de parte civilă. În aceste condiții, pe latura civilă a

procesului penal a lăsat la aprecierea instanței să hotărască dacă regia mai

are calitate procesuală în cauză, iar în caz afirmativ, inculpații să fie

obligați în solidar, la plata către regie a sumei de 205,28 lei (2.052.833 lei

vechi), sumă ce care s-a constituit parte civilă în conformitate cu devizul de

reparații depus la dosar.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen., în

infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, spre

minimul prevăzut de lege.

Procurorul a apreciat că motivele de

casare invocate de apărătorul inculpatului sunt neîntemeiate, însă, recursul declarat

de acesta este admisibil, pentru cazul de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2) C.

pen., privind infracțiunea continuată, urmând ca în sarcina acestuia să se

rețină șase infracțiuni de tâlhărie, în concurs real.

Examinând recursul declarat de

inculpatul Șt.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului

examen a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii ce i-a fost

reținută în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice de către instanța de

fond, în raport cu situația de fapt.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului Șt.A., care în noaptea

de 25 decembrie 2004, împreună cu alți coinculpați, unii dintre ei minori, aflându-se

într-un mijloc de transport în comun, au deposedat, prin violență șase părți

vătămate de bunuri, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

c) și alin. (2)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., și art. 75 lit. c) C. pen., de tâlhărie în formă continuată și în

condițiile circumstanței agravante de săvârșire a infracțiunii de către un

infractor major împreună cu un minor.

Din coroborarea declarațiilor

părților civile B.D., P.N., B.O.C., C.C.T., I.A., T.D., în care au arătat

împrejurările deposedării lor prin violență, unii dintre aceștia, suferind

leziuni, având nevoie de îngrijiri medicale, respectiv B.D., 2-3 zile de

îngrijiri medicale, C.C.T., 7 zile de îngrijiri medicale, P.N., 15 zile de

îngrijiri medicale, B.O.C., 3-4 zile îngrijiri medicale, de către inculpatul Șt.A.

și ceilalți coinculpați, cu declarațiile martorilor C.O.I., B.I., H.A. în care

au relatat împrejurările pe care le-au perceput, cu procesul-verbal de

conducere în teren, rapoartele de constatare medico-legală ale părților

vătămate B.D., C.C.T., P.N., B.O.C., dovezile de predare părților vătămate a

unor bunuri, alte înscrisuri, care evidențiază în concret contribuția

inculpatului Șt.A. la comiterea infracțiunii, infirmând apărările formulate de

acesta, în sensul că doar a lovit părțile civile și vătămate, fără a le

sustrage bunuri prin violență, așa cum a declarat în cursul urmăririi penale și

în faza cercetării judecătorești.

Astfel, în declarația dată, partea

civilă B.D. a arătat că „În data de 25 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00,

am urcat în tramvaiul nr. 5 din stația Balta – Verde aflată la intersecția

B-dul Cetății cu Calea Bogdăneștilor, împreună cu prietenii mei I.A., C.C. și B.O.,

cu intenția de a ajunge în Complexul S. să mâncăm ceva și să mergem la o

discotecă. În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 indivizi care

ne-a cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam asupra noastă însă noi

am refuzat. Aceștia au început să ne lovească și mie mi-au cerut să le dau

geaca, pantofii, pulovărul și blugii. Eu aveam o sumă de 180.000 lei în

buzunarul blugilor și i-am dat-o celui care părea mai mare ca vârstă. Datorită

loviturilor primite, de frică m-am dezbrăcat de haine și le-am dat și pe

acestea, însă unul dintre ei mi-a înapoiat blugii … De la prietenii mei am

observat că agresorii luaseră mai multe bunuri: de la B.O. un lanț cu

cruciuliță de aur, de la C.C., 100.000 lei și cercelul de aur din ureche, iar

de la I.A., suma de bani pe care acesta o avea la ei. Am înțeles ulterior de la

el că erau 210.000 lei … Unul dintre agresori mi-a înapoiat și pulovărul…”.

În declarația sa, partea vătămată C.C.T.

a menționat că” … În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 persoane

de etnie rromă care ne-au cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam

asupra noastră, amenințându-ne că ne vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm

cele solicitate aceștia au început să ne lovească pe toți și să ia de la

fiecare ce avea asupra lui. De la mine unul pe care ulterior la sediul poliției

am aflat că se numește Șt.A., mi-a cerut să-mi scot cercelul de aur din ureche

și datorită loviturilor primite am scos cercelul și i l-am dat. De asemenea, în

buzunarul din stânga al blugilor am avut suma de 100.000 lei pe care tot eu

datorită violențelor la care eram supus am scos-o și am dat-o celui mai mic

dintre ei. Am observat, de asemenea că, agresorii au sustras de la I.A., în

timp ce-l loveau o sumă de bani pe care acesta o avea la el…”.

În declarația sa, partea vătămată I.A.

a arătat că „….Ajungând în stația din Piața Libertății un grup de 5 țigani au

urcat și la scurt timp ne-au amenințat că ne bat dacă nu le dăm bunurile pe

care le aveam asupra noastră, bani, telefoane mobile, bijuterii și altele.

Întrucât toți am refuzat, cei cinci indivizi au început să ne lovească, unul

dintre ei pe care ulterior, la poliție am aflat că se numește Șt., mi-a sustras

din buzunarul stând al pantalonilor portofelul de culoare neagră în care se

afla suma de 210.000 lei, pe care îi aveam împărțiți astfel: o bancnotă de

100.000 lei, două de 50.000 lei și una de 10.000 lei …. de la ceilalți prieteni

ai mei am observat că agresorii au sustras mai multe bunuri. Am văzut că de la

B.D. au sustras exercitând în același timp violență asupra lui suma de bani pe

care acesta o avea la el, geaca, pantofii, buletinul de identitate și cheile de

la apartament. De la B.O. am văzut în timp ce i-au smuls de la gât lanțul de

aur cu o cruciuliță, iar de la C.C. în aceeași modalitate i-au sustras cercelul

de aur și o sumă de bani pe care o avea la el….”.

În declarația sa, partea vătămată T.D.

a menționat că „…În stația din Piața Badea Cârțan trei indivizi din grupul care

urcase ultimul au venit peste mine în cabina vatmanului și au început să mă

lovească, cerându-mi să le dau toți banii pe care îi aveam la mine. Au început

să mă tragă jos din tramvai și mi-au rupt pulovărul în care eram îmbrăcat.

Precizez că, era în jurul orei 23,00, și urma să mă retrag la depou. Am

observat că în timp ce mă băteau a apărut colegul meu P.N. pe care agresorii au

început să-l lovească, lăsându-mă pe mine în pace. În timpul exercitării

violențelor de către unul dintre acești indivizi, ceilalți mi-au luat din

cabină o geantă sport de culoare albastră cu inscripții albe în care aveam

cartea de identitate, permisul de conducere, legitimația de serviciu, cartea de

alegător și suma de 30.000 lei.”.

În declarația sa, partea civilă P.N.

a arătat că „…am văzut în apropierea stației de tramvai situată lângă depoul de

tramvaie din Piața Badea Cârțan că în cabina tramvaiului nr. 5 cu nr. de

înregistrare: 3454 al colegului meu T.D., erau trei indivizi necunoscuți care

îl loveau pe acesta și încercau să-l tragă jos din tramvai. M-am apropiat cu

gândul să-mi ajut colegul și în momentul în care am încercat să urc în cabina

vatmanului, aceștia s-au întors spre mine și au început să mă lovească. Rețin,

că m-am dezechilibrat în urma loviturilor și am căzut de pe scara tramvaiului,

iar în acel moment unul dintre ei au început să mă lovească în față, iar eu am

reușit să-l lovesc pe unul dintre ei tot în față. În urma loviturilor primite

mi-am pierdut cunoștința, iar când mi-am revenit am observat că îmi dispăruse

din buzunarul stând al pantalonului portofelul cu acte și bani. Am sesizat, de

asemenea, când mi-am revenit, prezența polițiștilor care i-au reținut pe doi

dintre cei care m-au agresat, iar eu observând unul dintre cei ce mă loviseră

că alerga spre poliție pe strada Take Ionescu, m-am luat după el, iar la scurt

timp a fost prins de către polițiști și imobilizat. Am aflat ulterior la sediul

Poliției că aceștia se numesc Șt.A., V.W. și V.A.…”.

În declarația sa, partea civilă B.O.

a arătat că „....În stația din Piața Libertății a urcat un grup de 5 persoane

de etnie rromă, care ne-au cerut să le dăm bunurile și banii pe care îi aveam

asupra noastră, amenințându-ne că nu vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm

cele solicitate aceștia au început s ne lovească pe toți și să ia de al fiecare

ce avea asupra lui. De la mine unul dintre ei mi-a smuls de la gât lănțișorul

cu cruciulița din aur. Am observat, de asemenea că, agresorii au tras de la B.D.

geaca pe care acesta o avea pe el, am auzit că de la C.C. au cerut cercelul din

aur din ureche, iar de la I.A. au luat o sumă de bani pe care acesta o avea

asupra lui…”.

Împrejurările deposedării, prin

violență a părților vătămate și civile de o serie de bunuri pe care acestea le

avea asupra lor au fost confirmate de declarațiile martorilor indicați, care au

relatat circumstanțele ulterioare faptelor la care au asistat, auzind sau

văzând o parte din părți agresate, martorul H.A., văzându-l chiar pe inculpatul

Șt.A., care le-a cerut părților vătămate să scoată toate bunurile și banii pe

care le aveau asupra lor, lovirea de către acesta a unora dintre părți, de

actele medico-legale, de dovada de ridicare de la inculpatul Șt.A. a unui

portofel de culoare neagră ce conținea suma de 210.000 lei și aceea de predare

a acestor bunuri către partea vătămată I.A., așa încât vinovăția inculpatului Șt.A.

în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, în condițiile

arătate a fost dovedită.

Înalta Curte nu poate reține,

solicitarea apărării recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 75 lit.

c) din același cod, de tâlhărie în formă continuată și în condițiile

circumstanței agravante de săvârșire a infracțiunii de către un infractor major

împreună cu un minor în art. 180 alin. (2) C. pen., lovire sau alte violențe,

deoarece din materialul probator administrat au fost dovedite actele de

executare comise de inculpatul Șt.A. asupra părților vătămate, concretizate în

deposedarea acestora de o serie de bunuri care le aparțineau, realizată prin

folosirea de violențe, ceea ce se circumscrie conținutului complex al

infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, în cauză inculpatul nu a

exercitat violențe de-sine-stătătoare, așa cum a încercat să acrediteze, ci

dimpotrivă și-a însușit bunuri ale părților vătămate, prin folosirea de

violente, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu se poate avea în

vedere nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatului, în sensul reducerii ei, deoarece în cauză a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, agravat de

circumstanțele reale ale săvârșirii ei, în timpul nopții, într-un mijloc de

transport în comun, împreună cu mai multe persoane, unii dintre coinculpații,

fiind minori, prejudiciul nu a fost acoperit, dar și de circumstanțele

personale ale inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă, nu are ocupație,

este necăsătorit, fără antecedente penale.

Prin cuantumul pedepsei aplicate,

inculpatului Șt.A., orientat către minimul prevăzut de lege, cu executare în

regim de detenție, în mod corect s-a apreciat că acesta este în măsură să

asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, educativ și de exemplaritate,

dându-i-se posibilitatea unei resocializării viitoare pozitive.

Împrejurarea unei sănătăți precare

invocată, în recurs, de către inculpat, nu poate fi reținută, deoarece nu a

fost susținută cu acte medicale.

Astfel, Înalta Curte consideră că în

cauză au fost avute în vedere în mod plural criteriile ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât nu este incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte nu poate

reține nici motivul de casare invocat de reprezentantul parchetului, din

oficiu, în recursul inculpatului, în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) C.

pen., privind infracțiunea continuată și reținerea în sarcina inculpatului a

șase infracțiuni de tâlhărie, în concurs real, deoarece, pe de-o parte, în

cauză au fost îndeplinite condițiile impuse de infracțiunea continuată,

existând o unică rezoluție de deposedare, prin exercitarea de violențe, a celor

șase părți vătămate aflate în același mijloc de transport în comun, la

intervale scurte de timp, iar tâlhăria este o infracțiune patrimonială complexă.

Infracțiunea de tâlhărie, deși aduce

atingere și unor valori sociale intim legate de persoana umană (integritatea corporală

sau libertatea psihică) este o infracțiune contra avutului privat și nu

împotriva persoanei, obiectul său juridic principal, fiind patrimoniul și doar

cel secundar constă în anumite atribute ale persoanei, ceea ce face ca

pluralitatea subiecților pasivi să fie compatibilă cu unitatea infracțională

sub forma infracțiunii continuate, așa cum este și în cauza de față.

Pe de altă parte, forma pluralității

de infracțiuni, respectiv a concursului de infracțiuni, în raport cu unitatea

de infracțiune concretizată în cauză sub forma infracțiunii continuate,

reprezintă o agravare, care nu poate fi invocată în recursul exclusiv al

inculpatului, deoarece aduce atingere principiului neagravării situației în

propriul recurs, potrivit art. 385

8

C. proc. pen., așa încât nu este

incident cazul de casare invocat din oficiu, prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Șt.A. împotriva deciziei

penale nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai

2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON ( 1.000.000 lei ) se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat ȘT.A. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 9

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2006.