ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 28

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul D.A. la 8 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada detenției preventive, de la 28

iulie 2005 la zi, și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul C.V. din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.V., la 9 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., și 350 C.

proc. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada detenției preventive de la 28

iulie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost admisă în part. e acțiunea

civilă formulată de partea civilă I.P. și au fost obligați inculpații în

solidar la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 5000 RON daune morale

către acesta.

Inculpații au mai fost obligați în solidar

la plata către C.A.S. Mehedinți a sumei de 1200, 42 RON despăgubiri civile plus

dobânzile aferente, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, în seara zilei de 27 iulie 2005, inculpatul C.V.,

împreună cu martorii C.C.L. și A.D., au băut câte o bere, la un bar din comuna

Izvorul Bărzii, după care au hotărât să meargă la locuința lui D.A. pentru a-l

lua în compania lor.

Au mers cu toții apoi la barul lui D.M.

din satul Schinteiești unde iar au băut câte o bere, după care au plecat la

barul A.F. F., unde aflaseră că avusese loc un accident de mașină.

Au plecat de aici, ajungând în zona grajdurilor

fostei I.S.C.I.P., ce aparțineau acum părții vătămate I.P., intenția inițială

fiind aceea de a sustrage unele bunuri-plăci de azbociment.

În momentul în care s-au apropiat de

grajduri, C.V. i-a cerut lui C.L. să oprească mașina, după care a luat dintre

scaunele autoturismului un cuțit artizanal, confecționat dintr-o pânză de bomfaier,

a coborât și l-a chemat cu el și pe D.A.

Cei doi inculpați s-au întâlnit însă

cu partea vătămată I.P., inculpatul C.V. s-a repezit la acesta, l-a lovit cu

pumnul în cap și, după ce partea vătămată a căzut, i-a pus cuțitul la gât, timp

în care D.A. a luat motoscuterul părții vătămate, ce se afla rezemat de un

perete al grajdului.

Apoi, cei doi inculpați, au împins

motoscuterul până în apropierea mașinii, strigându-l și pe A.D., care rămăsese

în mașină împreună cu C.L., să vină să-i ajute.

Motoscuterul a fost transportat apoi

cu autoturismul până în apropierea unui cimitir, unde a fost ascuns, după care

aceștia au plecat cu mașina spre localitatea Dudașul Cernețului, însă pe drum au

fost reținuți de un echipaj de poliție, deoarece se reclamase fapta lor.

Pentru reținerea acestei stări de

fapt au fost avute în vedere declarațiile părții vătămate, certificatul

medico-legal, procesul verbal de cercetare la locul faptei, declarațiile martorilor,

procesele-verbale de confruntare și declarațiile inculpaților.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au declarat apel inculpații și partea vătămată constituită parte

civilă.

Prin apelul formulat, inculpații D.A.

și C.V. au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi penale, apreciind că vinovăția lor nu a fost corect stabilită,

întrucât la săvârșirea infracțiunii au participat și alte persoane.

În apelul părții civile I.P.,

sentința a fost criticată, atât cu privire la latura penală cât și cu privire

la latura civilă, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la

cererea de restituire a cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale

și nu a acordat în totalitate despăgubirile civile solicitate.

Prin decizia penală nr. 72 din 28

februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați și de partea vătămată.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că s-au administrat suficiente probe privind

vinovăția inculpaților, neimpunându-se restituirea cauzei pentru completarea

probatoriului, pedepsele acestora fiind just individualizate, iar latura civilă

corect soluționată.

Împotriva deciziei instanței de

apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații și partea vătămată.

Prin recursul declarat, inculpații

au reluat criticile formulate și prin apel, invocând, în principal, cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen., apreciind

că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția

acestora în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor și că se impune

restituirea cauzei la instanța de fond în vederea completării probatoriului și

tragerii la răspundere penală a altor persoane.

În subsidiar, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpații au

solicitat reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea circumstanțelor

atenuante.

Partea civilă I.P., prin recursul

declarat, de asemenea, a reiterat criticile formulate și în fața instanței de

apel, solicitând, pe latură penală, restituirea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi penale și pe latură civilă acordarea în totalitate a

despăgubirilor civile solicitate.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit. în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților D.A. și C.V. în săvârșirea, la data

de 28 iulie 2005, a infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate I.P.

Soluția adoptată în cauză este

susținută de materialul probator administrat, cu referire la declarațiile

părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor C.C.L., A.D., D.M.,

B.C. și procesele-verbale de confruntare.

Simpla nerecunoaștere a faptelor de

către inculpați, coroborată cu presupunerea părții vătămate că la săvârșirea

faptei ar fi participat, și alte persoane, nu este suficientă pentru

restituirea cauzei în vederea completării probatoriului, întrucât s-au

administrat toate probele necesare și utile dovedirii vinovăției inculpaților,

iar cu privire la participarea altor persoane la săvârșirea faptei, fie nu

există probe (respectiv, în cazul martorului B.C., suspectat de partea vătămată

că ar fi participat la săvârșirea faptei), fie organul de urmărire penală s-a

pronunțat prin aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ (respectiv,

în cazul martorilor A.D. și C.C.L., care au fost scoși de sub urmărire penală,

pentru complicitate la tâlhărie).

În raport de cele reținute, se

constată că nu se impune restituirea cauzei pentru completarea probatoriului,

astfel că motivele de recurs formulate în acest sens, atât de inculpați cât și

de partea civilă, nu pot fi primite.

Cu privire la cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților, care au fost condamnați la 8 ani închisoare (D.A.) și 9 ani

închisoare (C.V.), se constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul

solicitat, instanțele făcând o justă individualizare, prin respectarea

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de

circumstanțele aparținând faptei și ale făptuitorilor, care au avut o atitudine

nesinceră pe parcursul procesului penal și sunt recidiviști, cu multiple

condamnări anterioare.

Astfel, pedepsele stabilite

corespund unei individualizări proporționale, de natură să asigure atât finalitatea

preventivă cât și cea educativă, conform art. 52 C. pen.

Se constată, deci, că și acest motiv

al recursului inculpaților, prin care s-a solicitat reducerea pedepselor

aplicate, este nefondat.

Recursul declarat de partea

vătămată, constituită parte civilă, I.P., prin care critică neacordarea în totalitate

a despăgubirilor civile solicitate, este, de asemenea, nefondat.

În mod corect instanțele au stabilit.

că despăgubirile civile au fost dovedite doar în limita sumei de 2.000 ROL și

că, față de leziunile suferite, suma de 5.000 ROL este suficientă pentru

acoperirea prejudiciului moral cauzat.

Întrucât motivele de recurs sunt

neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursurile.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2005 la 29

mai 2006.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.A. și C.V. și partea civilă I.P. împotriva deciziei

penale nr. 72 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate

recurenților inculpați timpul reținerii și al arestării preventive de la 28

iulie 2005 la 29 mai 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerul Justiției, iar pe recurenta parte civilă la

plata sumei de 120 lei cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2006.