ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 400 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a hotărât următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la 8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada detenției preventive, de la 28 iulie 2005 la zi, și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul C.V.

din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V., la 9 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., și 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada detenției preventive de la 28 iulie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost admisă în part.

e acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2000 RON daune materiale și 5000 RON daune morale către acesta. Inculpații au mai fost obligați în solidar la plata către C.A.S. Mehedinți a sumei de 1200, 42 RON despăgubiri civile plus dobânzile aferente, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, în seara zilei de 27 iulie 2005, inculpatul C.V., împreună cu martorii C.C.L. și A.D., au băut câte o bere, la un bar din comuna Izvorul Bărzii, după care au hotărât să meargă la locuința lui D.A. pentru a-l lua în compania lor. Au mers cu toții apoi la barul lui D.M.

din satul Schinteiești unde iar au băut câte o bere, după care au plecat la barul A.F. F., unde aflaseră că avusese loc un accident de mașină. Au plecat de aici, ajungând în zona grajdurilor fostei I.S.C.I.P., ce aparțineau acum părții vătămate I.P., intenția inițială fiind aceea de a sustrage unele bunuri-plăci de azbociment. În momentul în care s-au apropiat de grajduri, C.V. i-a cerut lui C.L. să oprească mașina, după care a luat dintre scaunele autoturismului un cuțit artizanal, confecționat dintr-o pânză de bomfaier, a coborât și l-a chemat cu el și pe D.A. Cei doi inculpați s-au întâlnit însă cu partea vătămată I.P., inculpatul C.V. s-a repezit la acesta, l-a lovit cu pumnul în cap și, după ce partea vătămată a căzut, i-a pus cuțitul la gât, timp în care D.A.

a luat motoscuterul părții vătămate, ce se afla rezemat de un perete al grajdului. Apoi, cei doi inculpați, au împins motoscuterul până în apropierea mașinii, strigându-l și pe A.D., care rămăsese în mașină împreună cu C.L., să vină să-i ajute. Motoscuterul a fost transportat apoi cu autoturismul până în apropierea unui cimitir, unde a fost ascuns, după care aceștia au plecat cu mașina spre localitatea Dudașul Cernețului, însă pe drum au fost reținuți de un echipaj de poliție, deoarece se reclamase fapta lor. Pentru reținerea acestei stări de fapt au fost avute în vedere declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, procesul verbal de cercetare la locul faptei, declarațiile martorilor, procesele-verbale de confruntare și declarațiile inculpaților.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel inculpații și partea vătămată constituită parte civilă. Prin apelul formulat, inculpații D.A. și C.V. au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, apreciind că vinovăția lor nu a fost corect stabilită, întrucât la săvârșirea infracțiunii au participat și alte persoane. În apelul părții civile I.P., sentința a fost criticată, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea de restituire a cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale și nu a acordat în totalitate despăgubirile civile solicitate.

Prin decizia penală nr. 72 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și de partea vătămată. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că s-au administrat suficiente probe privind vinovăția inculpaților, neimpunându-se restituirea cauzei pentru completarea probatoriului, pedepsele acestora fiind just individualizate, iar latura civilă corect soluționată. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații și partea vătămată. Prin recursul declarat, inculpații au reluat criticile formulate și prin apel, invocând, în principal, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc.

pen., apreciind că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor și că se impune restituirea cauzei la instanța de fond în vederea completării probatoriului și tragerii la răspundere penală a altor persoane. În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea circumstanțelor atenuante. Partea civilă I.P., prin recursul declarat, de asemenea, a reiterat criticile formulate și în fața instanței de apel, solicitând, pe latură penală, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale și pe latură civilă acordarea în totalitate a despăgubirilor civile solicitate.

Recursurile sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit. în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților D.A. și C.V. în săvârșirea, la data de 28 iulie 2005, a infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate I.P. Soluția adoptată în cauză este susținută de materialul probator administrat, cu referire la declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor C.C.L., A.D., D.M., B.C. și procesele-verbale de confruntare.

Simpla nerecunoaștere a faptelor de către inculpați, coroborată cu presupunerea părții vătămate că la săvârșirea faptei ar fi participat, și alte persoane, nu este suficientă pentru restituirea cauzei în vederea completării probatoriului, întrucât s-au administrat toate probele necesare și utile dovedirii vinovăției inculpaților, iar cu privire la participarea altor persoane la săvârșirea faptei, fie nu există probe (respectiv, în cazul martorului B.C., suspectat de partea vătămată că ar fi participat la săvârșirea faptei), fie organul de urmărire penală s-a pronunțat prin aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ (respectiv, în cazul martorilor A.D. și C.C.L., care au fost scoși de sub urmărire penală, pentru complicitate la tâlhărie).

În raport de cele reținute, se constată că nu se impune restituirea cauzei pentru completarea probatoriului, astfel că motivele de recurs formulate în acest sens, atât de inculpați cât și de partea civilă, nu pot fi primite. Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, care au fost condamnați la 8 ani închisoare (D.A.) și 9 ani închisoare (C.V.), se constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, instanțele făcând o justă individualizare, prin respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de circumstanțele aparținând faptei și ale făptuitorilor, care au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal și sunt recidiviști, cu multiple condamnări anterioare.

Astfel, pedepsele stabilite corespund unei individualizări proporționale, de natură să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, conform art. 52 C. pen. Se constată, deci, că și acest motiv al recursului inculpaților, prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, este nefondat. Recursul declarat de partea vătămată, constituită parte civilă, I.P., prin care critică neacordarea în totalitate a despăgubirilor civile solicitate, este, de asemenea, nefondat. În mod corect instanțele au stabilit. că despăgubirile civile au fost dovedite doar în limita sumei de 2.000 ROL și că, față de leziunile suferite, suma de 5.000 ROL este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat.

Întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursurile. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2005 la 29 mai 2006. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A. și C.V. și partea civilă I.P. împotriva deciziei penale nr. 72 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 iulie 2005 la 29 mai 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției, iar pe recurenta parte civilă la plata sumei de 120 lei cu același titlu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2006.