ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 septembrie 2005, în dosarul nr. 1467/2005, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința penală nr. 239, prin care: 1) În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cerere formulată de reprezentanta Ministerului Public, astfel: - în cazul inculpatului P.A.

din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, încriminată de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; - în situația inculpatului S.I., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. e) C. pen.

2) A dispus condamnarea inculpaților: I. P.A., la pedepsele de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii incriminate în dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (infracțiune comisă asupra părții vătămate D.A.), și de un an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

(faptă săvârșită asupra părții vătămate M.H. Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că inculpatul a comis aceste infracțiuni în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare. Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dedus din pedeapsa astfel aplicată acestuia, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., durata reținerii din data de 24 februarie 2005 și arestul preventiv începând cu data de 25 februarie 2005 până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat.

II. S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., și de 8 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că acest inculpat a comis aceste infracțiuni în condițiile concursului real de infracțiuni și potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 8 ani și 8 luni închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.

I s-a interzis acestui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dedus potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa astfel aplicată reținerea de 24 ore din data de 28 februarie 2005 și arestul preventiv începând cu data de 1 martie 2005 și până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat. Prin aceiași hotărâre judecătorească s-a constatat că partea vătămată M.H. nu a formulat pretenții civile în cauză, renunțând la calitatea de parte vătămată, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea specială de la inculpatul P.A. a unui cuțit cu lama de aproximativ 15 cm, ruginită, având mânerul de culoare maroniu spre negru, cuțit aflat la dosarul cauzei.

S-a mai constatat că partea vătămată D.A. nu a formulat pretenții civile în cauză, s-a dispus în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea specială de la inculpați, în favoarea statului, a sumei de 1.450.000 lei rezultată în urma desfășurării activității infracționale în dauna părții vătămate D.A., și fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat. La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere următoarea stare de fapt: Inculpații P.A. și S.I., deși au domiciliul în localități diferite, se cunosc, mamele lor locuind în aceiași localitate, respectiv în comuna Ghindari. Inculpatul minor P.A. locuiește în această localitate împreună cu mama sa, el fiind mai înalt decât coinculpatul S.I.

La data de 6 decembrie 2004 cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice la domiciliul mamei lui S.I., după care la propunerea acestuia din urmă s-au deplasat în centrul comunei unde au mai consumat 1-2 beri. La un moment dat inculpatul S.I. i-a spus coinculpatului că știe o bătrână singură într-o casă din aceeași localitate, care are bani. Cei doi s-au hotărât să se deplaseze la locuința acestei femei cu intenția de a fura. Ajunși la locuința acesteia, persoană în vârstă de 82 de ani, aproximativ, în jurul orelor 20,30, prin spărtura gardului au pătruns mai întâi în grădina locuinței, apoi în curte, de unde prin ușa locuinței ce nu era încuiată, și-au asigurat accesul în casă. Partea vătămată D.A.

se afla în camera din mijloc, cea din care se face direct accesul în curte, când, în jurul orelor 20,00 – 20,30 a constatat că în locuința sa au intrat două persoane, respectiv doi bărbați, unul având aproximativ 1,50 m înălțime, celălalt aproximativ 1,60-1,65 m înălțime. Victima a observat că unul dintre acești doi bărbați avea pe față o masă de hârtie. Totodată, partea vătămată, în declarațiile date, a arătat că cel mai scund dintre bărbați care i-au pătruns în locuință, i-a aplicat mai multe lovituri, legând-o la gură cu o cârpă, pe care însă aceasta a reușit să o dea jos, în timpul în care celălalt bărbat căuta bani în casă.

Cei doi bărbați i-au cerut părții vătămate să le dea banii pe care îi avea în casă, dar cum aceasta le-a spus că nu are bani, cei doi au continuat să scotocească în casă, ei luând din sertarul mașinii de cusut suma de 1.200.000 lei (bani strânși de victimă pentru intervenția chirurgicală oftalmologică la care urma să fie supusă), suma de 100.000 lei dintr-o geantă neagră precum și 3 bancnote de câte 50.000 lei. După însușirea acestor sume de bani, și cel mai înalt dintre agresori a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului și a feței, după care au mai luat din locuința acesteia un covor, o damigeană de 5 litri în care se găseau 3 litri de vin și 3 săpunuri. În declarațiile date în faza urmăririi penale, inculpatul minor P.A.

a arătat că atât el cât și coinculpatul S.I., după ce au pătruns în locuința părții vătămate, au aplicat acesteia mai multe lovituri și au căutat bani, făcând dezordine în casa acesteia, de unde inculpatul S.I. a luat suma de 1.300.000 lei și un covor. Acest inculpat a mai arătat că din locuința victimei el a luat 3 săpunuri, aflate pe masă și o damigeană cu vin, precizând că nici unul dintre ei nu avea nici un fel de mască pe față și că în timpul comiterii acestei fapte s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice. După ce au sustras bunurile mai sus descrise din locuința victimei D.A., cei doi inculpați urmând același traseu, au ajuns în stradă, pe drumul spre Ghindari, ascunzând covorul și damigeana într-un șanț.

Când inculpații au ajuns în comună, s-au dus la bufet de unde au cumpărat un flacon de 2 litri de bere. Cu toate că în cursul urmăririi penale inculpatul minor a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie asupra părții vătămate D.A., în faza cercetării judecătorești el a înțeles să arate că la comiterea acestei infracțiuni nu a participat și coinculpatul S.I. și că declarațiile inițiale, în care relata aspecte contrarii celor expuse în fața instanței de judecată, le-a dat deoarece i-a fost frică de organele de cercetare penală. Ulterior, tot în fața instanței de judecată, inculpatul minor a înțeles să revină asupra acestor susțineri, învederând că după ce au fost arestați coinculpatul S.I. i-a spus să ia asupra lui această faptă și să susțină că a comis-o doar el, pentru că în acest mod, amândoi vor fi puși în libertate.

După ce a expus aceste detalii, inculpatul minor a relatat, în fața instanței de judecată activitatea infracțională, pe care împreună cu inculpatul S.I. au desfășurat-o în dauna părții vătămate D.A. Valorificându-se urmele ridicate de către organele de poliție din locuința victimei, s-a concluzionat, în raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză că acestea au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă și degetul mare de la mâna stângă a inculpatului minor. Inculpatul S.I., atât în faza urmăririi penale cât și în faza anchetei judecătorești, a înțeles să nege comiterea faptei imputate, el arătând că la sfârșitul lunii noiembrie 2004 s-a întors din orașul Lupeni în comuna Ghindari pentru obținerea unei adeverințe de la Primăria acestei comune, adeverință de care urma să se servească la Primăria orașului Lupeni pentru obținerea ajutorului social.

Acest inculpat a mai arătat că, împreună cu concubina sa, V.A., în acest interval de timp, au locuit la mama sa, în comuna Ghindari și că neputând preciza cu exactitate data, în seara precedentă întoarcerii lor în Lupeni, a consumat, la domiciliul mamei sale, împreună cu inculpatul minor aproximativ 2 litri de vin. Totodată, acest inculpat a mai susținut că în acea seară, aproximativ în jurul orelor 19,00, inculpatul minor a plecat de la ei, el rămânând, în continuare toată noaptea la domiciliul mamei sale. S-a concluzionat că vinovăția fiecărui inculpat este evidentă în cauză, mai presus de orice dubiu și că aceștia au comis infracțiunea încriminată de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și nu cea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.

S-a apreciat că, dat fiind contextul real reținut drept cadru în care fapta a fost comisă de către cei doi inculpați și cererea formulată la termenul de judecată din 26 septembrie 2005 de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză se impune schimbarea calificării juridice a faptei de care aceștia se fac vinovați. S-a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine dacă, în seara zilei de 6 decembrie 2004, când cei doi inculpați au pătruns în casa părții vătămate D.A. vreunul dintre ei avea fața acoperită cu o mască de hârtie.

S-a reținut că în sprijinul acestei susțineri există o singură declarație, cea a părții vătămate, ce nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe, aspect care, conform principiului „in dubio pro reo”, profită inculpaților și impune schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 26 septembrie 2005. S-a mai constatat că în cursul urmăririi penale, partea vătămată D.A. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5 milioane lei, dar la termenul de judecată din 25 aprilie 2005 nepoata acestei părți, respectiv numita B.A., a relevat faptul că, în baza mandatului verbal ce i-a fost dat de bunica sa, înțelege să învedereze faptul că această parte civilă nu mai are nici o pretenție civilă față de inculpați.

În considerentele aceleiași hotărâri judecătorești s-a mai reținut că prin plângerea formulată și depusă la I.P.J. Mureș, partea vătămată M.H. a arătat că, în data de 23 februarie 2005, în jurul orelor 19,00, deplasându-se pe un drum de țară, între localitățile Idrifaia și Bahnea a fost abordată de o persoană necunoscută, care a prins-o de umăr. Apoi, sub amenințarea unui cuțit, agresorul i-a cerut să-i dea banii, dar cum pe parcursul derulării acestui incident, pe drum a apărut o mașină, agresorul a fugit de la fața locului. Probatoriul administrat în cauză în legătură cu această faptă a permis stabilirea faptului că inculpatul minor, în cursul zilei de 23 februarie 2005, a fost la lucru, în localitatea Idrifaia.

În jurul orelor 19,00, acest inculpat minor împreună cu martorul C.J. se deplasau spre satul Suplac, când, ajunși la intersecția cu drumul spre comuna Bahnea au observat că, în acea zonă, a oprit un autobuz din care a coborât o femeie ce s-a îndreptat spre comuna Bahnea. În acest context inculpatul minor i-a cerut martorului, care-l însoțea, să-l aștepte câteva minute pe podul pârâului Târnava-Mică, deoarece merge să-și satisfacă nevoie personale. Sub acest pretext, inculpatul a pornit în urmărirea femeii, pe care o văzuse coborând din autobuz și care se îndrepta spre comuna Bahnea. Martorul C.J. a arătat că, din cauza întunericului, nu l-a văzut pe inculpat încotro se îndreaptă, dar că, la scurt timp după despărțirea lor, a auzit strigătele de ajutor ale unei femei, moment în care a realizat că inculpatul „a făcut ceva rău” femeii care s-a dat din autobuz.

Martorul T.A. a arătat, în declarația sa, că a pornit cu autoturismul său din localitatea Bahnea, în jurul orelor 19,00, pe drumul spre Idrifaia observând o femeie, care i-a cerut, în mod disperat să oprească, iar după ce acest martor a dat curs acestui demers, acea femeie i-a spus că a fost atacată de o persoană, care, sub amenințarea unui cuțit, i-a cerut banii. Această parte vătămată s-a urcat în autoturismul martorului T.A. și deplasându-se pe drum, l-au întâlnit pe martorul C.J. ulterior, la scurt timp, întâlnindu-se și cu numitul M.A., soțul părții vătămate, care are calitatea de agent șef în cadrul Postului de Poliție Bahnea. Martorul C.J.

a relatat persoanelor cu care s-a întâlnit în contextul sus-arătat, că persoana care a atacat-o pe partea vătămată o cunoaște ca având porecla B. Ulterior, agresorul a fost identificat în persoana inculpatului P.A., asupra lui găsindu-se un cuțit cu lama de aproximativ 15 cm, ruginită, cu mânerul de culoare maroniu spre negru. Acest cuțit a fost ridicat de la inculpat, conform actului intitulat „Dovadă”, el aflându-se la dosarul cauzei. Audiat fiind în legătură cu această faptă, inculpatul P.A. a arătat că, la data de 23 februarie 2005, în jurul orelor 19,00, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, se întorcea de la lucru, din satul Idrifaia însoțit fiind de martorul C.J. Când au ajuns la intersecția drumului care duce spre comuna Bahnea, a văzut că din autobuzul care a venit de la Sighișoara a coborât o femeie, care a pornit în direcția Târnăveni.

Atunci s-a hotărât să meargă după ea și când a ajuns-o, a amenințat-o cu un cuțit și i-a cerut să-i dea banii pe care îi avea asupra sa. Cum dinspre comuna Bahnea se apropiam un autoturism, el s-a speriat și a fugit de la locul faptei. Persoana vătămată M.H., în fața organelor de cercetare penală a învederat faptul că nu înțelege să formuleze pretenții civile în cauză și că înțelege chiar să renunțe la calitatea ei de parte vătămată. Analizând probatoriul administrat în cauză cu privire la săvârșirea de către inculpatul minor P.A. a infracțiunii de tentativă la tâlhărie s-a concluzionat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii încriminate de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Urmare a tuturor acestor argumente reținute, instanța de fond, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința penală anterior menționată împotriva căreia în termen legal a înțeles să promoveze apel inculpatul S.I. În calea de atac astfel formulată inculpatul S.I. a învederat faptul că, încă de la declanșarea cercetărilor penale în cauză, a susținut, în mod constant, faptul că nu se face vinovat de săvârșirea acuzelor reținute în sarcina sa, deoarece nu era în localitate la data respectivă și că a primit de la P.A. suma de 300.000 lei (bani despre a căror proveniență nu avea cunoștință), pentru a i-o duce, la Lupeni, tatălui acestuia. S-a mai arătat că din scrisoarea primită de la mama sa, acesta i-a transmis că minorul P.A., cu ocazia vizitelor făcute la Penitenciar de către părinții lui, i s-ar fi dat indicații să spună că fapta ar fi comis-o cu el, pentru că, în acest mod lui (inculpatul minor) i se va da drumul.

Acest inculpat a mai învederat și faptul că are o situație familială grea, ce reclamă prezența sa lângă soție și copil, în condițiile în care condamnarea sa s-a produs doar pe baza declarațiilor unui copil. Prin apărătorul său desemnat din oficiu, cu ocazia acordării cuvântului în susținerea apelului declarat, acest inculpat a înțeles să solicite în principal, achitarea sa de acuzele reținute, deoarece este nevinovat și în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicate. Prin decizia penală nr. 17/ A din 10mfebruarie 2006, Curtea de Apel Tg. Mureș, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 239 din 28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1467/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 373 C. proc. pen., va extinde efectele acestui apel și asupra inculpatului minor P.A., va desființa parțial hotărârea judecătorească atacată și rejudecând limitativ: Cu aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat, astfel: 1. – pentru inculpatul P.A.

din infracțiunile prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. - pentru inculpatul S.I. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., și de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen.

Va elimina din sentința penală criticată dispozițiile referitoare la: - condamnarea inculpatului P.A., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 99 și urm. C. pen.; - condamnarea inculpatului S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen.

Va menține restul dispozițiilor din hotărârea judecătorească atacată referitoare la condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și de complicitate la tâlhărie pentru inculpatul minor, la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., la menținerea stării de arest preventiv, la deducerea din pedepsele aplicate a duratei reținerii și arestului preventiv, a măsurii confiscării speciale, a modului de soluționare a laturii civile a cauzei și a modului în care inculpații au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat, pentru soluționarea în fond a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Conform dispozițiilor art. 381 alin. (1) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 350 C. proc. pen., și la dispozițiile art. 88 C. pen., va menține starea de arest preventiv a inculpatului S.I. și va deduce din pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 79 lit. c) C. pen., arestul preventiv executat de acesta de la data de 28 septembrie 2005 la zi, 10 februarie 2006. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că, în seara zilei de 6 decembrie 2007, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații P.A.

și S.I., prin violență și amenințare, au sustras din locuința părții vătămate D.A. bunuri și bani, aceasta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin extindere și în ce-l privește pe inculpatul minor P.A., întrucât inculpații au comis împreună nu un concurs de infracțiuni ci o infracțiune complexă, respectiv nu au comis fiecare în parte infracțiunea de violare de domiciliu și cea de tâlhărie calificată ci doar pe cea de tâlhărie calificată, astfel cum este reglementată în dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

Aceasta întrucât infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită de forma agravată a infracțiunii de tâlhărie comisă într-o locuință sau dependințe ale acesteia. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.I. s-a apreciat că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că aceasta este în măsură să-și atingă scopul astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.I. care, în principal a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., susținând că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul este nefondat.

Analizând probatoriul administrat în cauză se constată că din coroborarea declarațiilor martorilor, ale părții vătămate și ale inculpaților cu procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de constatare și raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de reconstituire și cel de prezentare pentru recunoaștere, planșa fotografică și procesul verbal de confruntare, rezultă cu certitudine că inculpații sunt autorii infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate D.A. din seara zilei de 6 decembrie 2004. Cât privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.I., s-a reținut că nesinceritatea acestuia, starea de recidivă, comiterea faptei împreună cu un minor, comportamentul necorespunzător cu care este cunoscut în comunitate au fost criterii just apreciate de către instanța de fond și cea de apel la determinarea regimului sancționator ce se impunea a-i fi aplicat acestuia.

Examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 19 februarie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 februarie 2005 la 27 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2006.