ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 28 septembrie 2005, în

dosarul nr. 1467/2005, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința penală nr. 239,

prin care:

1) În baza art. 334 C. proc. pen., a

admis cererile referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților, cerere formulată de reprezentanta

Ministerului Public, astfel:

- în cazul inculpatului P.A. din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, încriminată de dispozițiile art. 211

alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;

- în situația inculpatului S.I., din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și alin.

(2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută și pedepsită de art. 211 lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. e) C. pen.

2) A dispus condamnarea

inculpaților: I. P.A., la pedepsele de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate în dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen. (infracțiune comisă asupra părții vătămate D.A.), și de un

an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (faptă

săvârșită asupra părții vătămate M.H. Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C.

pen., s-a constatat că inculpatul a comis aceste infracțiuni în condițiile

concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au

contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se ca

în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni

închisoare. Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen., s-a dedus din pedeapsa astfel aplicată acestuia, potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen., durata reținerii din data de 24 februarie 2005

și arestul preventiv începând cu data de 25 februarie 2005 până la zi și s-a

menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat. II. S.I., la pedeapsa de

3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

și a art. 75 lit. c) C. pen., și de 8 ani și 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., și a art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a

constatat că acest inculpat a comis aceste infracțiuni în condițiile

concursului real de infracțiuni și potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) C.

pen., s-au contopit pedepsele astfel aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de

8 ani și 8 luni închisoare, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare. I s-a interzis acestui

inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-a dedus

potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa astfel aplicată reținerea

de 24 ore din data de 28 februarie 2005 și arestul preventiv începând cu data

de 1 martie 2005 și până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a

acestui inculpat.

Prin aceiași hotărâre judecătorească

s-a constatat că partea vătămată M.H. nu a formulat pretenții civile în cauză,

renunțând la calitatea de parte vătămată, s-a dispus, în temeiul art. 118 lit.

b) C. pen., confiscarea specială de la inculpatul P.A. a unui cuțit cu lama de

aproximativ 15 cm, ruginită, având mânerul de culoare maroniu spre negru, cuțit

aflat la dosarul cauzei. S-a mai constatat că partea vătămată D.A. nu a

formulat pretenții civile în cauză, s-a dispus în baza art. 118 lit. d) C. pen.,

confiscarea specială de la inculpați, în favoarea statului, a sumei de

1.450.000 lei rezultată în urma desfășurării activității infracționale în dauna

părții vătămate D.A., și fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli

judiciare către stat.

La pronunțarea acestei soluții

instanța de fond a avut în vedere următoarea stare de fapt:

Inculpații P.A. și S.I., deși au

domiciliul în localități diferite, se cunosc, mamele lor locuind în aceiași

localitate, respectiv în comuna Ghindari. Inculpatul minor P.A. locuiește în

această localitate împreună cu mama sa, el fiind mai înalt decât coinculpatul S.I.

La data de 6 decembrie 2004 cei doi

inculpați au consumat băuturi alcoolice la domiciliul mamei lui S.I., după care

la propunerea acestuia din urmă s-au deplasat în centrul comunei unde au mai

consumat 1-2 beri. La un moment dat inculpatul S.I. i-a spus coinculpatului că

știe o bătrână singură într-o casă din aceeași localitate, care are bani. Cei

doi s-au hotărât să se deplaseze la locuința acestei femei cu intenția de a

fura. Ajunși la locuința acesteia, persoană în vârstă de 82 de ani, aproximativ,

în jurul orelor 20,30, prin spărtura gardului au pătruns mai întâi în grădina

locuinței, apoi în curte, de unde prin ușa locuinței ce nu era încuiată, și-au

asigurat accesul în casă.

Partea vătămată D.A. se afla în

camera din mijloc, cea din care se face direct accesul în curte, când, în jurul

orelor 20,00 – 20,30 a constatat că în locuința sa au intrat două persoane,

respectiv doi bărbați, unul având aproximativ 1,50 m înălțime, celălalt

aproximativ 1,60-1,65 m înălțime. Victima a observat că unul dintre acești doi

bărbați avea pe față o masă de hârtie. Totodată, partea vătămată, în

declarațiile date, a arătat că cel mai scund dintre bărbați care i-au pătruns

în locuință, i-a aplicat mai multe lovituri, legând-o la gură cu o cârpă, pe

care însă aceasta a reușit să o dea jos, în timpul în care celălalt bărbat

căuta bani în casă.

Cei doi bărbați i-au cerut părții

vătămate să le dea banii pe care îi avea în casă, dar cum aceasta le-a spus că

nu are bani, cei doi au continuat să scotocească în casă, ei luând din sertarul

mașinii de cusut suma de 1.200.000 lei (bani strânși de victimă pentru

intervenția chirurgicală oftalmologică la care urma să fie supusă), suma de

100.000 lei dintr-o geantă neagră precum și 3 bancnote de câte 50.000 lei. După

însușirea acestor sume de bani, și cel mai înalt dintre agresori a aplicat

victimei mai multe lovituri în zona capului și a feței, după care au mai luat

din locuința acesteia un covor, o damigeană de 5 litri în care se găseau 3

litri de vin și 3 săpunuri.

În declarațiile date în faza

urmăririi penale, inculpatul minor P.A. a arătat că atât el cât și coinculpatul

S.I., după ce au pătruns în locuința părții vătămate, au aplicat acesteia mai

multe lovituri și au căutat bani, făcând dezordine în casa acesteia, de unde

inculpatul S.I. a luat suma de 1.300.000 lei și un covor. Acest inculpat a mai

arătat că din locuința victimei el a luat 3 săpunuri, aflate pe masă și o

damigeană cu vin, precizând că nici unul dintre ei nu avea nici un fel de mască

pe față și că în timpul comiterii acestei fapte s-a aflat sub influența

băuturilor alcoolice.

După ce au sustras bunurile mai sus

descrise din locuința victimei D.A., cei doi inculpați urmând același traseu,

au ajuns în stradă, pe drumul spre Ghindari, ascunzând covorul și damigeana

într-un șanț. Când inculpații au ajuns în comună, s-au dus la bufet de unde au

cumpărat un flacon de 2 litri de bere.

Cu toate că în cursul urmăririi

penale inculpatul minor a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie asupra

părții vătămate D.A., în faza cercetării judecătorești el a înțeles să arate că

la comiterea acestei infracțiuni nu a participat și coinculpatul S.I. și că

declarațiile inițiale, în care relata aspecte contrarii celor expuse în fața

instanței de judecată, le-a dat deoarece i-a fost frică de organele de

cercetare penală. Ulterior, tot în fața instanței de judecată, inculpatul minor

a înțeles să revină asupra acestor susțineri, învederând că după ce au fost

arestați coinculpatul S.I. i-a spus să ia asupra lui această faptă și să

susțină că a comis-o doar el, pentru că în acest mod, amândoi vor fi puși în

libertate. După ce a expus aceste detalii, inculpatul minor a relatat, în fața

instanței de judecată activitatea infracțională, pe care împreună cu inculpatul

S.I. au desfășurat-o în dauna părții vătămate D.A.

Valorificându-se urmele ridicate de

către organele de poliție din locuința victimei, s-a concluzionat, în raportul

de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză că acestea au fost create

de degetul mare de la mâna dreaptă și degetul mare de la mâna stângă a

inculpatului minor.

Inculpatul S.I., atât în faza

urmăririi penale cât și în faza anchetei judecătorești, a înțeles să nege

comiterea faptei imputate, el arătând că la sfârșitul lunii noiembrie 2004 s-a

întors din orașul Lupeni în comuna Ghindari pentru obținerea unei adeverințe de

la Primăria acestei comune, adeverință de care urma să se servească la Primăria

orașului Lupeni pentru obținerea ajutorului social. Acest inculpat a mai arătat

că, împreună cu concubina sa, V.A., în acest interval de timp, au locuit la

mama sa, în comuna Ghindari și că neputând preciza cu exactitate data, în seara

precedentă întoarcerii lor în Lupeni, a consumat, la domiciliul mamei sale,

împreună cu inculpatul minor aproximativ 2 litri de vin. Totodată, acest

inculpat a mai susținut că în acea seară, aproximativ în jurul orelor 19,00,

inculpatul minor a plecat de la ei, el rămânând, în continuare toată noaptea la

domiciliul mamei sale.

S-a concluzionat că vinovăția

fiecărui inculpat este evidentă în cauză, mai presus de orice dubiu și că

aceștia au comis infracțiunea încriminată de dispozițiile art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., și nu cea prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței. S-a

apreciat că, dat fiind contextul real reținut drept cadru în care fapta a fost

comisă de către cei doi inculpați și cererea formulată la termenul de judecată

din 26 septembrie 2005 de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză se

impune schimbarea calificării juridice a faptei de care aceștia se fac

vinovați. S-a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă cu

certitudine dacă, în seara zilei de 6 decembrie 2004, când cei doi inculpați au

pătruns în casa părții vătămate D.A. vreunul dintre ei avea fața acoperită cu o

mască de hârtie. S-a reținut că în sprijinul acestei susțineri există o singură

declarație, cea a părții vătămate, ce nu se coroborează cu nici una dintre

celelalte probe, aspect care, conform principiului „in dubio pro reo”, profită

inculpaților și impune schimbarea încadrării juridice a faptei astfel cum a

solicitat reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 26

septembrie 2005.

S-a mai constatat că în cursul

urmăririi penale, partea vătămată D.A. a declarat că se constituie parte civilă

în cauză cu suma de 5 milioane lei, dar la termenul de judecată din 25 aprilie

2005 nepoata acestei părți, respectiv numita B.A., a relevat faptul că, în baza

mandatului verbal ce i-a fost dat de bunica sa, înțelege să învedereze faptul

că această parte civilă nu mai are nici o pretenție civilă față de inculpați.

În considerentele aceleiași hotărâri

judecătorești s-a mai reținut că prin plângerea formulată și depusă la I.P.J.

Mureș, partea vătămată M.H. a arătat că, în data de 23 februarie 2005, în jurul

orelor 19,00, deplasându-se pe un drum de țară, între localitățile Idrifaia și

Bahnea a fost abordată de o persoană necunoscută, care a prins-o de umăr. Apoi,

sub amenințarea unui cuțit, agresorul i-a cerut să-i dea banii, dar cum pe

parcursul derulării acestui incident, pe drum a apărut o mașină, agresorul a

fugit de la fața locului.

Probatoriul administrat în cauză în

legătură cu această faptă a permis stabilirea faptului că inculpatul minor, în

cursul zilei de 23 februarie 2005, a fost la lucru, în localitatea Idrifaia. În

jurul orelor 19,00, acest inculpat minor împreună cu martorul C.J. se deplasau

spre satul Suplac, când, ajunși la intersecția cu drumul spre comuna Bahnea au

observat că, în acea zonă, a oprit un autobuz din care a coborât o femeie ce

s-a îndreptat spre comuna Bahnea. În acest context inculpatul minor i-a cerut

martorului, care-l însoțea, să-l aștepte câteva minute pe podul pârâului

Târnava-Mică, deoarece merge să-și satisfacă nevoie personale. Sub acest

pretext, inculpatul a pornit în urmărirea femeii, pe care o văzuse coborând din

autobuz și care se îndrepta spre comuna Bahnea.

Martorul C.J. a arătat că, din cauza

întunericului, nu l-a văzut pe inculpat încotro se îndreaptă, dar că, la scurt

timp după despărțirea lor, a auzit strigătele de ajutor ale unei femei, moment

în care a realizat că inculpatul „a făcut ceva rău” femeii care s-a dat din

autobuz.

Martorul T.A. a arătat, în

declarația sa, că a pornit cu autoturismul său din localitatea Bahnea, în jurul

orelor 19,00, pe drumul spre Idrifaia observând o femeie, care i-a cerut, în

mod disperat să oprească, iar după ce acest martor a dat curs acestui demers,

acea femeie i-a spus că a fost atacată de o persoană, care, sub amenințarea

unui cuțit, i-a cerut banii.

Această parte vătămată s-a urcat în

autoturismul martorului T.A. și deplasându-se pe drum, l-au întâlnit pe

martorul C.J. ulterior, la scurt timp, întâlnindu-se și cu numitul M.A., soțul

părții vătămate, care are calitatea de agent șef în cadrul Postului de Poliție

Bahnea. Martorul C.J. a relatat persoanelor cu care s-a întâlnit în contextul

sus-arătat, că persoana care a atacat-o pe partea vătămată o cunoaște ca având

porecla B. Ulterior, agresorul a fost identificat în persoana inculpatului P.A.,

asupra lui găsindu-se un cuțit cu lama de aproximativ 15 cm, ruginită, cu

mânerul de culoare maroniu spre negru. Acest cuțit a fost ridicat de la

inculpat, conform actului intitulat „Dovadă”, el aflându-se la dosarul cauzei.

Audiat fiind în legătură cu această

faptă, inculpatul P.A. a arătat că, la data de 23 februarie 2005, în jurul

orelor 19,00, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, se întorcea de la

lucru, din satul Idrifaia însoțit fiind de martorul C.J. Când au ajuns la

intersecția drumului care duce spre comuna Bahnea, a văzut că din autobuzul

care a venit de la Sighișoara a coborât o femeie, care a pornit în direcția

Târnăveni. Atunci s-a hotărât să meargă după ea și când a ajuns-o, a

amenințat-o cu un cuțit și i-a cerut să-i dea banii pe care îi avea asupra sa.

Cum dinspre comuna Bahnea se apropiam un autoturism, el s-a speriat și a fugit

de la locul faptei.

Persoana vătămată M.H., în fața

organelor de cercetare penală a învederat faptul că nu înțelege să formuleze

pretenții civile în cauză și că înțelege chiar să renunțe la calitatea ei de

parte vătămată.

Analizând probatoriul administrat în

cauză cu privire la săvârșirea de către inculpatul minor P.A. a infracțiunii de

tentativă la tâlhărie s-a concluzionat că acesta se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii încriminate de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen.

Urmare a tuturor acestor argumente

reținute, instanța de fond, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința penală

anterior menționată împotriva căreia în termen legal a înțeles să promoveze

apel inculpatul S.I.

În calea de atac astfel formulată

inculpatul S.I. a învederat faptul că, încă de la declanșarea cercetărilor

penale în cauză, a susținut, în mod constant, faptul că nu se face vinovat de

săvârșirea acuzelor reținute în sarcina sa, deoarece nu era în localitate la

data respectivă și că a primit de la P.A. suma de 300.000 lei (bani despre a

căror proveniență nu avea cunoștință), pentru a i-o duce, la Lupeni, tatălui

acestuia. S-a mai arătat că din scrisoarea primită de la mama sa, acesta i-a

transmis că minorul P.A., cu ocazia vizitelor făcute la Penitenciar de către

părinții lui, i s-ar fi dat indicații să spună că fapta ar fi comis-o cu el,

pentru că, în acest mod lui (inculpatul minor) i se va da drumul. Acest

inculpat a mai învederat și faptul că are o situație familială grea, ce reclamă

prezența sa lângă soție și copil, în condițiile în care condamnarea sa s-a

produs doar pe baza declarațiilor unui copil.

Prin apărătorul său desemnat din

oficiu, cu ocazia acordării cuvântului în susținerea apelului declarat, acest

inculpat a înțeles să solicite în principal, achitarea sa de acuzele reținute,

deoarece este nevinovat și în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost

aplicate.

Prin decizia penală nr. 17/ A din

10mfebruarie 2006, Curtea de Apel Tg. Mureș, în conformitate cu dispozițiile art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul S.I.

împotriva sentinței penale nr. 239 din 28 septembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1467/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 373 C.

proc. pen., va extinde efectele acestui apel și asupra inculpatului minor P.A.,

va desființa parțial hotărârea judecătorească atacată și rejudecând limitativ:

Cu aplicarea dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

fiecărui inculpat, astfel:

infracțiunile prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de dispozițiile art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., și de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen., și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și

de dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

infracțiunile prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen., și de

dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea incriminată de

dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C.

pen.

Va elimina din sentința penală

criticată dispozițiile referitoare la:

- condamnarea inculpatului P.A., la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicare art.

99 și urm. C. pen.;

- condamnarea inculpatului S.I., la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., și a art. 75 lit. c) C. pen. Va menține restul dispozițiilor din

hotărârea judecătorească atacată referitoare la condamnarea celor doi inculpați

pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și de complicitate la tâlhărie pentru

inculpatul minor, la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., la menținerea

stării de arest preventiv, la deducerea din pedepsele aplicate a duratei

reținerii și arestului preventiv, a măsurii confiscării speciale, a modului de

soluționare a laturii civile a cauzei și a modului în care inculpații au fost

obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat, pentru soluționarea în

fond a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Conform

dispozițiilor art. 381 alin. (1) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat

la dispozițiile art. 350 C. proc. pen., și la dispozițiile art. 88 C. pen., va

menține starea de arest preventiv a inculpatului S.I. și va deduce din pedeapsa

de 8 ani și 8 luni închisoare, aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și

a art. 79 lit. c) C. pen., arestul preventiv executat de acesta de la data de

28 septembrie 2005 la zi, 10 februarie 2006.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul

că, în seara zilei de 6 decembrie 2007, în baza unei înțelegeri prealabile,

inculpații P.A. și S.I., prin violență și amenințare, au sustras din locuința

părții vătămate D.A. bunuri și bani, aceasta suferind leziuni traumatice care

au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.

S-a mai reținut că în cauză se

impunea schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin extindere și în ce-l

privește pe inculpatul minor P.A., întrucât inculpații au comis împreună nu un

concurs de infracțiuni ci o infracțiune complexă, respectiv nu au comis fiecare

în parte infracțiunea de violare de domiciliu și cea de tâlhărie calificată ci

doar pe cea de tâlhărie calificată, astfel cum este reglementată în

dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen. Aceasta întrucât infracțiunea de violare de domiciliu este

absorbită de forma agravată a infracțiunii de tâlhărie comisă într-o locuință

sau dependințe ale acesteia.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului S.I. s-a apreciat că instanța de fond a dat eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că aceasta este în măsură

să-și atingă scopul astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul S.I. care, în principal a solicitat achitarea în temeiul art.

10 alin. (1) lit. c) C. pen., susținând că nu este autorul faptei pentru care a

fost condamnat, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând probatoriul administrat în

cauză se constată că din coroborarea declarațiilor martorilor, ale părții

vătămate și ale inculpaților cu procesele verbale de cercetare la fața locului,

raportul medico-legal de constatare și raportul de constatare

tehnico-științifică, procesul verbal de reconstituire și cel de prezentare

pentru recunoaștere, planșa fotografică și procesul verbal de confruntare,

rezultă cu certitudine că inculpații sunt autorii infracțiunii de tâlhărie

asupra părții vătămate D.A. din seara zilei de 6 decembrie 2004.

Cât privește individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului S.I., s-a reținut că nesinceritatea acestuia,

starea de recidivă, comiterea faptei împreună cu un minor, comportamentul

necorespunzător cu care este cunoscut în comunitate au fost criterii just

apreciate de către instanța de fond și cea de apel la determinarea regimului

sancționator ce se impunea a-i fi aplicat acestuia.

Examinând cauza din oficiu, nu se

constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei

penale nr. 17/ A din 19 februarie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 17/ A din 10

februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 februarie 2005

la 27 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2006.