ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5854/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5854/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din 9

iunie 2005 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul S.D.S., la:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 19 februarie 2005

până la 9 mai 2005.

Au fost condamnați inculpații:

S.A.

și

P.A.N.

, la câte:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen.

În baza art. 110

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă

de 5 ani și 6 luni care constituie termen de încercare.

S-a încredințat supravegherea

minorului S.A. părinților acestuia S.I. și S.A., iar a minorului P.A.N.

părinților acestuia P.V.I. și P.M.

Pe durata termenului de încercare

până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpații minori sunt obligați să nu

frecventeze localurile publice, iar după împlinirea vârstei de 18 ani sunt

obligați să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la S.P.V.R.S.I. de

pe lângă Tribunalul Alba;

- să anunțe serviciul, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice serviciului informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu frecventeze localurile

publice.

S-a atras atenția inculpaților S.A.

și P.A.N. asupra consecințelor prevăzute de art. 110

1

alin. (3) C.

pen., și art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat

la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea

civilă M.A.

Au fost obligați inculpații în

solidar, inculpatul S.A. și în solidar cu părțile responsabile civilmente S.I. și

S.A., iar inculpatul P.A.N. și în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V.I.

și P.M., să plătească părții civile suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile

pentru daune morale.

S-a constatat că s-a recuperat

prejudiciul pentru daunele materiale în cuantum de 3.160.000 lei.

S-a respins în rest cererea de

despăgubiri formulată de partea civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul S.D.S. să plătească statului suma de 3.400.000 lei

cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

A fost obligat inculpatul S.A. în

solidar cu părțile responsabile civilmente S.I. și S.A. să plătească statului

suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul P.A.N. în

solidar cu părțile responsabile civilmente P.V.I. și P.M., să plătească

statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Partea vătămată M.A. este angajat la

SC M. SRL Alba Iulia – Oarda de Jos, în calitate de macaragist. În ziua de 18

februarie 2005, după orele de program, partea vătămată s-a deplasat la barul SC

T.P. SRL din aceeași localitate, unde a consumat băuturi alcoolice.

În același local se aflau și

inculpații minori P.A.N. și S.A., consăteni și prieteni, care jucau biliard.

Partea vătămată fiind în stare de ebrietate i-a solicitat de mai multe ori

inculpatului P.A.N. să-i aducă băuturi alcoolice de la bar, pe care le-a plătit

el, oferindu-i și minorului.

Acesta din urmă a observat că partea

vătămată are o sumă mare de bani asupra sa și i-a propus inculpatului S.A., la

plecarea părții vătămate din local, să-i sustragă banii.

În jurul orelor 19,00, inculpatul S.A.

a plecat la domiciliu pentru a lua o sumă de bani. La scut timp partea vătămată

a părăsit, de asemenea, localul, deplasându-se pe strada Biruinței înspre DN 1

de unde intenționa să găsească un autovehicul de ocazie, pentru a ajunge la

domiciliul său în localitatea Blandiana.

Inculpatul P.A.N. l-a urmărit pe M.A.

și, ajungându-l din urmă, au purtat o conversație, partea vătămată propunându-i

să-l însoțească la S.A. pentru a-i oferi băuturi alcoolice. Inculpatul a

susținut că în aceleași împrejurări partea vătămată i-a propus să întrețină

relații sexuale, însă el a refuzat, i-a aplicat o lovitură și a traversat

șoseaua ascunzându-se pe marginea drumului, după un tufiș.

Între timp inculpatul S.A. s-a

întors la bar, nu l-a găsit pe P.A.N. și, interesându-se, a primit informații

de la martorul D.R. despre direcția în care s-au deplasat inculpatul și partea

vătămată.

Inculpatul S.A. se deplasa cu

motoscuterul și, întâlnindu-se cu inculpatul S.D.S., i-a făcut cunoscută

înțelegerea pe care a avut-o cu P.A.N., propunându-i să participe și el la

săvârșirea faptei plănuite. S.D.S. a acceptat și împreună s-au deplasat până la

intersecția străzii Biruinței cu DN 1. Acolo, inculpatul S.A. l-a găsit pe

inculpatul P.A.N. ascuns după tufișuri și s-a apropiat de el în timp ce

inculpatul S.D.S. a rămas lângă motoscuter.

Partea vătămată, care se afla pe

cealaltă parte a străzii, i-a observat pe inculpați, s-a apropiat de ei și l-a

rugat pe S.A. să-l ducă la Blandiana cu motoscuterul. Inculpatul a refuzat și

imediat după aceea P.A.N. l-a doborât la pământ pe partea vătămată, ambii

inculpați i-au aplicat lovituri. Partea vătămată l-a imobilizat pe P.A.N.,

cuprinzându-l cu brațele și în acel moment S.A. a cerut ajutorul inculpatului S.D.S.

care rămăsese lângă motoscuter. Inculpatul S.D.S. s-a apropiat de grupul celor

trei, l-a înjurat și l-a amenințat pe partea vătămată, trăgându-l pe inculpatul

P.A.N. din brațele lui. Acesta din urmă l-a imobilizat pe partea vătămată

așezându-se deasupra lui, iar inculpatul S.A. i-a luat din buzunarul

pantalonului suma de 3.160.000 lei.

Inculpații l-au abandonat apoi pe M.A.,

căzut la pământ și s-au deplasat la domiciliul inculpatului S.D.S. unde au

împărțit suma de bani sustrasă. În aceeași seară, inculpații s-au deplasat în

diferite localuri publice unde au cheltuit o parte din bani, iar partea

vătămată a reușit să se deplaseze la Postul de Poliție TF Alba Iulia pentru a

sesiza fapta.

Rezultă din raportul de constatare

medico-legală întocmit de S.M.L. că în urma loviturilor aplicate părții

vătămate i s-au cauzat leziuni corporale a căror vindecare a necesitat un

termen de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel inculpatul S.D.S. solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, avându-se în vedere că nu

a participat direct la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nu a avut

nici o înțelegere cu ceilalți participanți.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

ca prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,

reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 19/ A din 2 august 2005

conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul S.D.S. împotriva sentinței penale nr. 99/2005 a

Tribunalului Alba.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

A fost computată din durata pedepsei

durata prevenției de la 19 februarie 2005 la 2 august 2005.

Apelantul inculpat a fost obligat să

plătească 220 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

tâlhăria este furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ..

etc. Probele administrate în cauză dovedesc că inculpații după o înțelegere

prealabilă între S.A. și apelant și apoi ajutați de P.A.N., l-au imobilizat pe

partea vătămată M.A., apoi prin violență l-au deposedat de suma de 3.160.000

lei.

De altfel, inculpatul apelant a

recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptei și numai în instanță a

negat înțelegerea pe care a avut-o cu coinculpatul S.A.

Împrejurarea că a participat și a

fost de acord cu săvârșirea faptei, rezultă și din faptul că după sustragerea

banilor aceștia au împărțit suma luată.

Vinovăția inculpatului rezultă și

din declarațiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A., coroborate cu procesele

verbale de confruntare a inculpaților cu partea vătămată și certificatul

medico-legal din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni în timpul

agresiunii de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Este lipsit de relevanță că numai

unul dintre inculpați a săvârșit actele de sustragere a sumei, respectiv S.A.,

iar ceilalți doi au săvârșit acte de amenințare și constrângere, câtă vreme

acțiunile lor au fost concomitente și cooperante în vederea realizării

aceluiași scop infracțional.

Avându-se în vedere că inculpatul

apelant a participat prin acțiunea sa violentă și amenințătoare la deposedarea

părții vătămate de sume de bani, în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., ci a

celei de tâlhărie cum a stabilit instanța de fond.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în

raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul S.D.S.

Prin motivele scrise, inculpatul a

învederat instanței că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, nu și-a însușit

banii sustrași de la partea vătămată și nici nu a lovit-o pe aceasta,

solicitând achitarea sa.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

redozarea pedepsei aplicate în sensul de a i se stabili un cuantum egal cu

durata perioadei deja executate.

Recursul inculpatului va fi examinat

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., referitor la situația când s-a comis o gravă eroare de fapt, și,

respectiv, art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita

individualizare a pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat, hotărârea

instanței de apel, ca de altfel și cea a instanței de fond, fiind legală și

temeinică.

În cauză, pe baza ansamblului

probator administrat, corect s-a reținut, că fapta celor trei inculpați, care

împreună, în urma unei înțelegeri prealabile, în timpul nopții și într-un loc

public, întrebuințând violența și amenințări și profitând de starea părții

vătămate M.A., care era sub influența băuturilor alcoolice, au sustras de la

aceasta suma de 3.160.000 ROL, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. d) C. pen.

Din probele administrate în cauză,

rezultă neîndoielnic că cei trei inculpați au luat hotărârea de a săvârși

infracțiunea după ce au observat că partea vătămată are asupra sa o sumă

importantă de bani.

De altfel, inculpații au recunoscut

săvârșirea infracțiunii, după cum rezultă din declarațiile date în faza de

urmărire penală, declarații pe care aceștia, cu excepția recurentului inculpat,

care a negat comiterea faptei, le-au menținut și în faza cercetării

judecătorești.

Faptul că inculpatul S.D.S. a luat

cunoștință despre înțelegerea celorlalți doi inculpați și a fost de acord să

participe la săvârșirea faptei rezultă atât din declarația lui S.A., cât și din

activitatea infracțională a recurentului, care a înlesnit imobilizarea părții

vătămate în scopul sustragerii banilor și și-a însușit, împreună cu inculpații

minori, suma de bani pe care inculpatul S.A. a luat-o din buzunarul părții

vătămate.

Vinovăția inculpatului rezultă și

din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A.,

coroborate cu procesele-verbale de confruntare a inculpaților cu partea

vătămată.

Declarațiile recurentului inculpat

de negare a comiterii faptei, au fost înlăturate ca nesincere, fiind făcute

pro-causa, în vederea înlăturării răspunderii penale, rezultând, fără dubiu, că

inculpatul a fost de acord cu comiterea faptei și a și participat la aceasta

(de altfel, după sustragerea banilor inculpații au împărțit banii între ei).

În consecință, rezultă că în cauză

nu s-a comis o gravă eroare de fapt, între soluția de condamnare și probele

administrate în cauză nefiind nici o contradicție starea de fapt reținută având

suport în ansamblul probator din dosar.

Nici cel de al doilea motiv de

recurs, susținut în subsidiar de inculpat nu poate fi reținut de Înalta Curte.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale

Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că

instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului S.D.S., soluție, de altfel, menținută și de instanța de apel.

Astfel, la individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv natura infracțiunii, gradul de pericol social sporit al faptei, care

rezultă din împrejurările comiterii faptei și din modul de acționare (faptă

comisă de trei persoane împreună, pe baza unui plan prestabilit, pe timp de

noapte și în loc public și profitând de starea de ebrietate în care se afla

partea vătămată), de urmările socialmente periculoase ale faptei (partea

vătămată a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate de

loviturile aplicate de inculpați), precum și circumstanțele personale ale

recurentului inculpat, care este infractor primar și care, în pofida probelor

care demonstrau participarea sa la comiterea faptei, în faza cercetării

judecătorești a negat participarea sa la săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, s-a avut în vedere și

faptul că inculpatul a comis infracțiunea împreună cu doi minori, reținându-se

în sarcina sa circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

În raport de circumstanțele reale și

circumstanțele personale menționate anterior, recurentului inculpat i s-a

aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea de tâlhărie, în modalitatea comisă, pedeapsă care corespunde, atât

prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ

și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, în raport de

considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din durata

pedepsei durata prevenției de la 19 februarie 2005 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D.S. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 2 august

2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 februarie 2005,

la 18 octombrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 octombrie 2005.