ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5854/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 9 iunie 2005 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul S.D.S., la: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 19 februarie 2005 până la 9 mai 2005. Au fost condamnați inculpații: S.A.

și P.A.N. , la câte: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 110 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani și 6 luni care constituie termen de încercare. S-a încredințat supravegherea minorului S.A. părinților acestuia S.I. și S.A., iar a minorului P.A.N. părinților acestuia P.V.I. și P.M. Pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpații minori sunt obligați să nu frecventeze localurile publice, iar după împlinirea vârstei de 18 ani sunt obligați să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Alba; - să anunțe serviciul, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; - să nu frecventeze localurile publice. S-a atras atenția inculpaților S.A. și P.A.N. asupra consecințelor prevăzute de art. 110 1 alin. (3) C. pen., și art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A. Au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul S.A. și în solidar cu părțile responsabile civilmente S.I.

și S.A., iar inculpatul P.A.N. și în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V.I. și P.M., să plătească părții civile suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale. S-a constatat că s-a recuperat prejudiciul pentru daunele materiale în cuantum de 3.160.000 lei. S-a respins în rest cererea de despăgubiri formulată de partea civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.D.S. să plătească statului suma de 3.400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu. A fost obligat inculpatul S.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.I. și S.A. să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul P.A.N. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.V.I. și P.M., să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Partea vătămată M.A. este angajat la SC M. SRL Alba Iulia – Oarda de Jos, în calitate de macaragist. În ziua de 18 februarie 2005, după orele de program, partea vătămată s-a deplasat la barul SC T.P. SRL din aceeași localitate, unde a consumat băuturi alcoolice. În același local se aflau și inculpații minori P.A.N. și S.A., consăteni și prieteni, care jucau biliard. Partea vătămată fiind în stare de ebrietate i-a solicitat de mai multe ori inculpatului P.A.N. să-i aducă băuturi alcoolice de la bar, pe care le-a plătit el, oferindu-i și minorului.

Acesta din urmă a observat că partea vătămată are o sumă mare de bani asupra sa și i-a propus inculpatului S.A., la plecarea părții vătămate din local, să-i sustragă banii. În jurul orelor 19,00, inculpatul S.A. a plecat la domiciliu pentru a lua o sumă de bani. La scut timp partea vătămată a părăsit, de asemenea, localul, deplasându-se pe strada Biruinței înspre DN 1 de unde intenționa să găsească un autovehicul de ocazie, pentru a ajunge la domiciliul său în localitatea Blandiana. Inculpatul P.A.N. l-a urmărit pe M.A. și, ajungându-l din urmă, au purtat o conversație, partea vătămată propunându-i să-l însoțească la S.A. pentru a-i oferi băuturi alcoolice. Inculpatul a susținut că în aceleași împrejurări partea vătămată i-a propus să întrețină relații sexuale, însă el a refuzat, i-a aplicat o lovitură și a traversat șoseaua ascunzându-se pe marginea drumului, după un tufiș.

Între timp inculpatul S.A. s-a întors la bar, nu l-a găsit pe P.A.N. și, interesându-se, a primit informații de la martorul D.R. despre direcția în care s-au deplasat inculpatul și partea vătămată. Inculpatul S.A. se deplasa cu motoscuterul și, întâlnindu-se cu inculpatul S.D.S., i-a făcut cunoscută înțelegerea pe care a avut-o cu P.A.N., propunându-i să participe și el la săvârșirea faptei plănuite. S.D.S. a acceptat și împreună s-au deplasat până la intersecția străzii Biruinței cu DN 1. Acolo, inculpatul S.A. l-a găsit pe inculpatul P.A.N. ascuns după tufișuri și s-a apropiat de el în timp ce inculpatul S.D.S. a rămas lângă motoscuter. Partea vătămată, care se afla pe cealaltă parte a străzii, i-a observat pe inculpați, s-a apropiat de ei și l-a rugat pe S.A.

să-l ducă la Blandiana cu motoscuterul. Inculpatul a refuzat și imediat după aceea P.A.N. l-a doborât la pământ pe partea vătămată, ambii inculpați i-au aplicat lovituri. Partea vătămată l-a imobilizat pe P.A.N., cuprinzându-l cu brațele și în acel moment S.A. a cerut ajutorul inculpatului S.D.S. care rămăsese lângă motoscuter. Inculpatul S.D.S. s-a apropiat de grupul celor trei, l-a înjurat și l-a amenințat pe partea vătămată, trăgându-l pe inculpatul P.A.N. din brațele lui. Acesta din urmă l-a imobilizat pe partea vătămată așezându-se deasupra lui, iar inculpatul S.A. i-a luat din buzunarul pantalonului suma de 3.160.000 lei. Inculpații l-au abandonat apoi pe M.A., căzut la pământ și s-au deplasat la domiciliul inculpatului S.D.S.

unde au împărțit suma de bani sustrasă. În aceeași seară, inculpații s-au deplasat în diferite localuri publice unde au cheltuit o parte din bani, iar partea vătămată a reușit să se deplaseze la Postul de Poliție TF Alba Iulia pentru a sesiza fapta. Rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. că în urma loviturilor aplicate părții vătămate i s-au cauzat leziuni corporale a căror vindecare a necesitat un termen de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul S.D.S. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, avându-se în vedere că nu a participat direct la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nu a avut nici o înțelegere cu ceilalți participanți.

În subsidiar, inculpatul a solicitat ca prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 19/ A din 2 august 2005 conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.S. împotriva sentinței penale nr. 99/2005 a Tribunalului Alba. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. A fost computată din durata pedepsei durata prevenției de la 19 februarie 2005 la 2 august 2005. Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 220 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele: Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria este furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări .. etc. Probele administrate în cauză dovedesc că inculpații după o înțelegere prealabilă între S.A. și apelant și apoi ajutați de P.A.N., l-au imobilizat pe partea vătămată M.A., apoi prin violență l-au deposedat de suma de 3.160.000 lei. De altfel, inculpatul apelant a recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptei și numai în instanță a negat înțelegerea pe care a avut-o cu coinculpatul S.A. Împrejurarea că a participat și a fost de acord cu săvârșirea faptei, rezultă și din faptul că după sustragerea banilor aceștia au împărțit suma luată.

Vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A., coroborate cu procesele verbale de confruntare a inculpaților cu partea vătămată și certificatul medico-legal din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni în timpul agresiunii de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Este lipsit de relevanță că numai unul dintre inculpați a săvârșit actele de sustragere a sumei, respectiv S.A., iar ceilalți doi au săvârșit acte de amenințare și constrângere, câtă vreme acțiunile lor au fost concomitente și cooperante în vederea realizării aceluiași scop infracțional. Avându-se în vedere că inculpatul apelant a participat prin acțiunea sa violentă și amenințătoare la deposedarea părții vătămate de sume de bani, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., ci a celei de tâlhărie cum a stabilit instanța de fond.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.D.S. Prin motivele scrise, inculpatul a învederat instanței că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, nu și-a însușit banii sustrași de la partea vătămată și nici nu a lovit-o pe aceasta, solicitând achitarea sa. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul de a i se stabili un cuantum egal cu durata perioadei deja executate. Recursul inculpatului va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la situația când s-a comis o gravă eroare de fapt, și, respectiv, art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat, hotărârea instanței de apel, ca de altfel și cea a instanței de fond, fiind legală și temeinică. În cauză, pe baza ansamblului probator administrat, corect s-a reținut, că fapta celor trei inculpați, care împreună, în urma unei înțelegeri prealabile, în timpul nopții și într-un loc public, întrebuințând violența și amenințări și profitând de starea părții vătămate M.A., care era sub influența băuturilor alcoolice, au sustras de la aceasta suma de 3.160.000 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. d) C. pen.

Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic că cei trei inculpați au luat hotărârea de a săvârși infracțiunea după ce au observat că partea vătămată are asupra sa o sumă importantă de bani. De altfel, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, după cum rezultă din declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații pe care aceștia, cu excepția recurentului inculpat, care a negat comiterea faptei, le-au menținut și în faza cercetării judecătorești. Faptul că inculpatul S.D.S. a luat cunoștință despre înțelegerea celorlalți doi inculpați și a fost de acord să participe la săvârșirea faptei rezultă atât din declarația lui S.A., cât și din activitatea infracțională a recurentului, care a înlesnit imobilizarea părții vătămate în scopul sustragerii banilor și și-a însușit, împreună cu inculpații minori, suma de bani pe care inculpatul S.A.

a luat-o din buzunarul părții vătămate. Vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A., coroborate cu procesele-verbale de confruntare a inculpaților cu partea vătămată. Declarațiile recurentului inculpat de negare a comiterii faptei, au fost înlăturate ca nesincere, fiind făcute pro-causa, în vederea înlăturării răspunderii penale, rezultând, fără dubiu, că inculpatul a fost de acord cu comiterea faptei și a și participat la aceasta (de altfel, după sustragerea banilor inculpații au împărțit banii între ei). În consecință, rezultă că în cauză nu s-a comis o gravă eroare de fapt, între soluția de condamnare și probele administrate în cauză nefiind nici o contradicție starea de fapt reținută având suport în ansamblul probator din dosar.

Nici cel de al doilea motiv de recurs, susținut în subsidiar de inculpat nu poate fi reținut de Înalta Curte. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Ori, în cauză, se constată că instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.D.S., soluție, de altfel, menținută și de instanța de apel.

Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv natura infracțiunii, gradul de pericol social sporit al faptei, care rezultă din împrejurările comiterii faptei și din modul de acționare (faptă comisă de trei persoane împreună, pe baza unui plan prestabilit, pe timp de noapte și în loc public și profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată), de urmările socialmente periculoase ale faptei (partea vătămată a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate de loviturile aplicate de inculpați), precum și circumstanțele personale ale recurentului inculpat, care este infractor primar și care, în pofida probelor care demonstrau participarea sa la comiterea faptei, în faza cercetării judecătorești a negat participarea sa la săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a comis infracțiunea împreună cu doi minori, reținându-se în sarcina sa circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. În raport de circumstanțele reale și circumstanțele personale menționate anterior, recurentului inculpat i s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, în modalitatea comisă, pedeapsă care corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din durata pedepsei durata prevenției de la 19 februarie 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.S. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 2 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 februarie 2005, la 18 octombrie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2005.