ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3482/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3482/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Examinând recursul de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 23

noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, au fost condamnați

inculpații:

1.

B.G.,

după cum urmează:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 26 mai 2005

la zi.

A fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

stipulate de art. 71 C. pen.

2.

Z.D.S.

,

la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

A fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

stipulate de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive începând cu 27 mai 2005

la zi.

3.

B.I.J.

,

la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

A fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata

prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu 26 mai 2005

la zi.

S-a constatat că părțile vătămate O.A.O.

și P.D.I. nu s-au constituit părți civile.

În temeiul dispozițiilor art. 189 și

cele ale art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța, pe baza materialului probator existent la dosar, respectiv

declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor D.C.L., B.A.D., N.A.A. și

declarațiile inculpaților, a reținut că la data de 19 martie 2005, în jurul

orei 21,30, în timp ce se aflau pe stradă, în fața Catedralei Reîntregirii din

Alba Iulia, în baza unei înțelegeri prealabile, cei trei inculpați au

deposedat-o prin violență pe partea vătămată O.A.O. de un telefon mobil.

S-a reținut că prejudiciul, în

valoare de 2.200.000 lei, cauzat prin săvârșirea infracțiunii, a fost recuperat

în totalitate.

S-a mai reținut că, la data de 11

aprilie 2005, în jurul orei 13,00, în timp ce se afla pe stradă, în fața

restaurantului E. din Alba Iulia, inculpatul B.G. a deposedat-o pe partea

vătămată P.D.I. de suma de 10.000 lei, amenințând-o cu exercitarea de violențe.

Împotriva sentinței au declarat

apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și cei 9

inculpați.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita nereținere a stării

de minoritate a inculpatului Z.D.S., greșita interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18

ani și pentru că nu a fost revocată suspendarea condiționată a executării

pedepsei de un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 421

din 29 februarie  2004 a Judecătoriei Alba Iulia.

Critici de netemeinicie au fost

formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și cu privire la

cuantumul pedepselor aplicate inculpaților B.I.J. și B.G.

De asemenea, hotărârea instanței de

fond a fost criticată și pentru neaplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C.

pen., având în vedere că partea vătămată P.D.I. nu s-a constituit parte civilă

cu suma de 10.000 lei.

Inculpatul B.G. a criticat hotărârea

instanței de fond pentru greșita sa condamnare, arătând faptul că el nu a avut

nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii, intervenind doar, împreună cu

inculpatul B.I.J., pentru a-i despărți pe inculpatul Z.D.S. și pe partea

vătămată O.A.O., care se băteau, sfătuind-o chiar pe partea vătămată să depună

plângere la poliție.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei, motivând prin lipsa antecedentelor penale și prin situația

familială (părinții despărțiți de 10 ani, 2 surori mai mici care au nevoie de

ajutor).

Inculpatul a solicitat, de asemenea,

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri ori alte

violențe.

Inculpatul B.I.J. a criticat

hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului prea ridicat al pedepsei

aplicate, solicitând, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de lovire sau alte violențe, întrucât există dubii care îi sunt

favorabile.

În motivele de apel, inculpatul Z.D.S.,

a solicitat înlăturarea agravantei și reținerea doar a infracțiunii de tâlhărie

în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., arătând că a fost în

eroare și pe moment s-a hotărât să ia telefonul părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 19/A/2006

din 28 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie,

a admis apelurile declarate de inculpații Z.D.S., B.I.J. și B.G., a desființat

sentința atacată sub aspectul cuantumului pedepselor și sub aspectul

modalității de executare a acestor pedepse.

Astfel, rejudecând cauza în limitele

anterior menționate, instanța de apel a stabilit pedepsele inculpatului B.G.,

după cum urmează:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., și art. 74 și 76 lit. b) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare.

Instanța de apel a stabilit pedeapsa

inculpatului Z.D.S., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., și cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen.

Inculpatul B.I.J. a fost condamnat,

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 și a art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților

B.G. și B.I.J. pe termene de încercare de câte 4 ani.

În temeiul art. 81 și al art. 82 C.

pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatului Z.D.S., pe un termen de încercare de

3 ani și 6 luni.

A fost atrasă atenția inculpaților

asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepselor

în condițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive,

începând cu 26 mai 2005 la zi.

Instanța de apel a dispus punerea în

libertate a inculpaților.

Celelalte dispoziții ale sentinței

instanței de fond au fost menținute.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că apelurile inculpaților sunt întemeiate numai sub

aspectul individualizării judiciare a pedepselor și a modalității de executare

a acestora.

S-a constatat că situația de fapt a

fost corect reținută fiind indubitabil că toți inculpații au folosit violența

asupra părții vătămate pentru a reține bunul sustras și pentru a-și asigura

scăparea.

S-a mai reținut că este legală

încadrarea juridică a faptei, fiind nefondată cererea apelanților de a se

schimba încadrarea juridică a faptei.

Instanța de apel a apreciat că nu au

fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat

modalitatea concretă în care au fost comise faptele și valoarea prejudiciului

creat și nici datele care îl caracterizează pe fiecare inculpat în parte.

S-a apreciat, astfel, că instanța de

fond nu a individualizat corect pedepsele aplicate inculpaților, impunându-se

reducerea acestora și schimbarea modalității de executare prin aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

S-a concluzionat că, în raport cu

cele reținute se impune a fi respins apelul declarat de procuror.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivele de recurs Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că instanța de apel a omis să se

pronunțe cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba, pronunțând astfel o hotărâre contrară legii.

Decizia instanței de apel a fost, de

asemenea, criticată și sub aspectul greșitei aplicări a legii prin dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege

pentru această infracțiune este închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar potrivit

dispozițiilor art. 81, alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, neavând relevanță faptul

că inculpații erau minori și că s-au reținut circumstanțe atenuante.

Recursul este fondat.

Din examinarea hotărârii atacate

rezultă că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba nu a fost

soluționat, instanța pronunțându-se numai asupra apelurilor inculpaților.

Întrucât, cu privire la apelul

declarat de procuror instanța nu a pronunțat nici una din soluțiile prevăzute

de art. 379 C. proc. pen., se constată existența cazului de casare prevăzut de art.

379 C. proc. pen.

În consecință, recursul va fi admis

și, conform art. 385

15

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., se va casa în

totalitate hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Întrucât nelegalitatea constatată

impune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, este inutil a fi

examinate celelalte critici referitoare la hotărârea instanței de apel.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, astfel încât

onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpaților Z.D.S. și B.I.J.

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 19/

A din 28 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații Z.D.S.,

B.G. și B.I.J.

Casează decizia atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților Z.D.S. și B.I.J., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2006.