ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3985/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 6

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 7565/2003, au

fost condamnați inculpații:

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 372 zile

neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului

S.I. prin decizia penală nr. 429 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara,

rest pe care-l contopește cu fiecare din pedepsele de mai sus în pedeapsa cea

mai grea de 12 ani și respectiv 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea de 12 ani închisoare pe care

o va executa în final inculpatul S.I.

Conform art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului S.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului S.I. și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 8 noiembrie

2003 la zi.

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 976 zile

închisoare neexecutat, din pedeapsa de 2166 zile închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1229 din 26 iunie 2000 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 996 din 11 octombrie 2000 a Curții de Apel Timișoara,

rest pe care-l contopește cu pedeapsa aplicată, urmând ca în final inculpatul

N.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului N.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului N.V. și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 8 noiembrie

2003, la zi.

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatei G.E.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei G.E.I. și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 8

noiembrie 2003 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea medicamentelor Diazepam identificate și

ridicate de la inculpatul S.I.

S-a constatat că partea vătămată

T.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat fiecare dintre inculpații: S.I. și N.V. să plătească în favoarea

statului suma de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta, iar pe

inculpata G.E.I. suma de 2.400.000 lei tot cu același titlu, din care suma de

600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire

penală și 800.000 lei din faza de judecată vor fi suportate din fondurile

Ministerului Justiției urmând a fi virate în contul B.C.A.J. Alba.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 4 noiembrie 2003,

inculpații S.I., N.V. și G.E.I., la coborârea dintr-un tren în stația C.F.R.

Sibiu s-au oferit să o ajute pe partea vătămată călugărul T.F., la căratul

bagajelor. Profitând de neatenția părții vătămate inculpatul S.I., i-a luat

acesteia o geantă, deplasându-se apoi într-o zonă unde îl așteptau ceilalți doi

inculpați și constatând că în conținutul acesteia se aflau doar obiecte

bisericești au restituit-o, motivându-se că a fost recuperată de la niște

boschetari.

În continuare partea vătămată însoțită de cei 3

inculpați s-au urcat în alt tren, iar pe drum, inculpatul S.I., înțelegându-se

cu ceilalți 2 inculpați, i-a oferit călugărului T.F. 2 pastile de diazepam,

spunându-i că sunt pastile pentru dureri de cap, după care profitând că acesta

a adormit, l-au deposedat de un rucsac, în care se aflau obiecte de

îmbrăcăminte și bisericești, cât și produse alimentare. A doua zi inculpații au

fost depistați, identificându-se asupra lor bunurile sustrase.

Împotriva acestei hotărâri inculpații

N.V., S.I. și G.E.I. au declarat apel, solicitând reținerea în favoarea lor a

circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepselor

aplicate.

Prin decizia penală nr. 192 din 25

mai 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, hotărâre recurată în termen legal, reiterând

motivele formulate în cererea introductivă.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele în mod corect au

considerat că față de pericolul social al faptei săvârșite, și anume de trei

persoane, unele având antecedente penale, într-un mijloc de transport, una

dintre ele având asupra sa o substanță narcotică, sunt criterii care exclud

reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Împrejurările că inculpații sunt

tineri și că au avut o atitudine procesuală sinceră, invocate pentru a

justifica reținerea circumstanțelor atenuante nu prezintă relevanță, ele putând

fi avute în vedere eventual la stabilirea unor pedepse spre limitele prevăzute

de lege.

În consecință, recursurile

inculpaților vor fi respinse în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.I., N.V. și G.E.I. împotriva deciziei penale nr. 192

din 25 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la 20 iulie

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.