ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4989/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270 din 30

martie 2004 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații:

- S.C., pentru săvârșirea

următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;

- furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., combinat cu

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. e) C. pen., s-a dispus contopirea restului de

pedeapsă de 663 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2563 din 4 noiembrie

1999 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 545 din 27 iunie

2000 a Curții de Apel Iași, cu fiecare din pedepsele aplicate în cauza de față,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare,

sporită cu 6 luni, în total 9 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003, la zi.

- N.C.V.,

pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-au admis acțiunile formulate de

părțile civile și, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C.

civ., au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile, astfel:

- inculpatul S.C. a fost obligat să

plătească suma de 24.500.000 lei părții civile B.I., suma de 21.200.000 lei

părții civile L.E., suma de 23.700.000 lei părții civile F.R., suma de

43.500.000 lei părții civile I.H., reprezentând daune morale.

- inculpatul S.C., în solidar cu

inculpații F.M. și P.D. [(și ei condamnați în această cauză, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul F.M. reținându-se și

prevederile art. 37 lit. a) C. pen.)] au fost obligați să plătească suma de

30.000.000 lei părții civile E.A. și suma de 3.000.000 lei părții civile P.V.

- inculpatul N.C.V., în solidar cu

inculpatul P.D., au fost obligați să plătească părții civile M.N., reprezentant

al SC M. SRL suma de 4.300.000 lei.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții civile M.G. a fost recuperat.

S-a luat act că partea vătămată

C.P.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de câte 2.000.000 lei, din care câte 700.000 lei reprezintă onorariile

apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La datele de 7 aprilie 2002,

decembrie 2002, 13 februarie 2003, 20 februarie 2003, inculpatul S.C. a pătruns

prin efracție în apartamentul părților vătămate B.I., L.E., I.H. și F.R. de

unde a sustras aparatură electronică, bijuterii, articole de îmbrăcăminte și

cosmetică, bani.

La data de 6 martie 2003, inculpatul

a încercat să pătrundă în locuința părții vătămate D.L. cu scopul de a sustrage

bunuri; el a distrus o parte din butucul de la ușa de acces, dar nu a reușit să

îl înlăture și a renunțat.

La data de 12 februarie și 5 martie

2003, inculpatul S.C. i-a ajutat pe alți făptuitori să comită spargeri la

locuințele părților vătămate P.V. și D.A.S.

La data de 6 martie 2003, inculpații

S.C., F.M. și I.D. (ultimii doi condamnați și ei în aceeași cauză) au pătruns

prin efracție în locuințele părților vătămate M.G. și E.A., de unde au sustras

bani și bunuri.

La ieșirea din ultimul apartament,

inculpații au fost surprinși de locatarii blocului. În momentul în care

martorul C.P.D. a reușit să-l prindă de mână pe inculpatul S.C., acesta i-a

pulverizat în față conținutul unui spray paralizant.

În sarcina inculpatului N.C.V. s-a

reținut că, în seara zilei de 11 februarie 2003, i-a distras atenția

vânzătorului M.N., permițându-i astfel, inculpatului P.D. să sustragă un

telefon și o geantă cu ustensile, cauzând un prejudiciu în sumă de 7.000.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de

cercetare la fața locului, procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale

de reconstituire, raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de

predare-primire, procese-verbale de depistare, declarațiile martorilor A.I.C.,

B.M.A., O.C., S.C. și F.D., declarațiile inculpaților.

Inculpatul N.C.V. a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în timp ce inculpatul S.C. a

negat participarea sa la comiterea faptelor penale.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 225 din 22 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații S.C. și N.C.V. prin care aceștia susțineau că nu se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, au

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Instanța de apel a menținut starea

de arest a inculpatului S.C., dispunând deducerea perioadei executate în

prevenție.

Apelanții inculpați au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.500.000 lei, din

care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații S.C. și N.C.V., criticând soluțiile pronunțate

pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul S.C. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și achitarea pentru

infracțiunea de tâlhărie în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și reducerea pedepsei

aplicate pentru infracțiunea de furt calificat.

Inculpatul N.C.V. a solicitat

admiterea recursului și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în

subsidiar, redozarea pedepsei aplicate pentru complicitate la infracțiunea de

furt calificat.

Recursurile sunt nefondate.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

situația de fapt și au stabilit în mod just și neîndoielnic vinovăția inculpaților.

Cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate la locuința inculpatului S.C., organele de poliție au găsit mai multe

bunuri care au făcut obiectul furturilor, deși inculpatul a negat participarea

sa la comiterea acestor fapte și a încercat să-și formuleze apărări care au

fost însă înlăturate ca nesincere, nefiind susținute nici măcar de martorii

propuși în apărare.

Cât privește infracțiunea de

tâlhărie, participarea sa la săvârșirea faptei a fost descrisă amănunțit de

coinculpații F.M. și I.D. De altfel, partea vătămată C.P.D. a declarat constant

că inculpatul S.C. a folosit un spray paralizant împotriva sa, pentru a-și

asigura scăparea, împrejurare confirmată de martorii A.I. și M.V.

Aceste persoane l-au și imobilizat

pe inculpat, iar organele de poliție au găsit asupra sa un spray paralizant tip

NATO.

Cât privește fapta săvârșită de

inculpatul N.C.V., acesta a recunoscut comiterea ei, atât în faza de urmărire

penală, cât și în fața instanței de fond, poziția de negare adoptată ulterior

nefiind motivată.

Participația sa în calitate de

complice a fost descrisă și de inculpatul P.D., precum și de partea vătămată

M.N.

În aceste împrejurări, faptele pentru care

recurenții inculpați S.C. și N.C.V. fiind pe deplin dovedite, nu se impune

achitarea acestora.

Cu privire la modul de

individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că

instanțele de judecată au făcut o interpretare corectă și o aplicare justă a

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Ambii inculpați sunt recidiviști, în

antecedentele lor penale regăsindu-se săvârșirea infracțiunii de furt

calificat.

Perseverența infracțională, modul de

operare, ce denotă periculozitatea, îndrăzneala și o bună cooperare între

participanți, atitudinea de negare a faptelor, constituie elemente cărora li

s-a dat eficiența cuvenită și care se regăsesc obiectivate în mod necesar în

pedepsele aplicate.

Prin urmare, reducerea pedepselor

aplicate nu numai că nu se impune, dar ar și afecta în mod inacceptabil

temeinicia procesului de individualizare și scopul preventiv-educativ al

sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, recursurile

inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.C., durata reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003

la 5 octombrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.C.V. și S.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 22

iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003

la 5 octombrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.