ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4989/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 270 din 30 martie 2004 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații: - S.C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., combinat cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. e) C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 663 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2563 din 4 noiembrie 1999 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 545 din 27 iunie 2000 a Curții de Apel Iași, cu fiecare din pedepsele aplicate în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 9 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003, la zi.

- N.C.V., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-au admis acțiunile formulate de părțile civile și, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile, astfel: - inculpatul S.C. a fost obligat să plătească suma de 24.500.000 lei părții civile B.I., suma de 21.200.000 lei părții civile L.E., suma de 23.700.000 lei părții civile F.R., suma de 43.500.000 lei părții civile I.H., reprezentând daune morale.

- inculpatul S.C., în solidar cu inculpații F.M. și P.D. [(și ei condamnați în această cauză, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul F.M. reținându-se și prevederile art. 37 lit. a) C. pen.)] au fost obligați să plătească suma de 30.000.000 lei părții civile E.A. și suma de 3.000.000 lei părții civile P.V. - inculpatul N.C.V., în solidar cu inculpatul P.D., au fost obligați să plătească părții civile M.N., reprezentant al SC M. SRL suma de 4.300.000 lei. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile M.G. a fost recuperat. S-a luat act că partea vătămată C.P.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.000.000 lei, din care câte 700.000 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La datele de 7 aprilie 2002, decembrie 2002, 13 februarie 2003, 20 februarie 2003, inculpatul S.C. a pătruns prin efracție în apartamentul părților vătămate B.I., L.E., I.H. și F.R. de unde a sustras aparatură electronică, bijuterii, articole de îmbrăcăminte și cosmetică, bani. La data de 6 martie 2003, inculpatul a încercat să pătrundă în locuința părții vătămate D.L. cu scopul de a sustrage bunuri; el a distrus o parte din butucul de la ușa de acces, dar nu a reușit să îl înlăture și a renunțat.

La data de 12 februarie și 5 martie 2003, inculpatul S.C. i-a ajutat pe alți făptuitori să comită spargeri la locuințele părților vătămate P.V. și D.A.S. La data de 6 martie 2003, inculpații S.C., F.M. și I.D. (ultimii doi condamnați și ei în aceeași cauză) au pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate M.G. și E.A., de unde au sustras bani și bunuri. La ieșirea din ultimul apartament, inculpații au fost surprinși de locatarii blocului. În momentul în care martorul C.P.D. a reușit să-l prindă de mână pe inculpatul S.C., acesta i-a pulverizat în față conținutul unui spray paralizant. În sarcina inculpatului N.C.V. s-a reținut că, în seara zilei de 11 februarie 2003, i-a distras atenția vânzătorului M.N., permițându-i astfel, inculpatului P.D.

să sustragă un telefon și o geantă cu ustensile, cauzând un prejudiciu în sumă de 7.000.000 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, procese-verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de reconstituire, raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de predare-primire, procese-verbale de depistare, declarațiile martorilor A.I.C., B.M.A., O.C., S.C. și F.D., declarațiile inculpaților. Inculpatul N.C.V. a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în timp ce inculpatul S.C. a negat participarea sa la comiterea faptelor penale.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 225 din 22 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.C. și N.C.V. prin care aceștia susțineau că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului S.C., dispunând deducerea perioadei executate în prevenție. Apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.500.000 lei, din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații S.C.

și N.C.V., criticând soluțiile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Inculpatul S.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat. Inculpatul N.C.V. a solicitat admiterea recursului și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.

Recursurile sunt nefondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit în mod just și neîndoielnic vinovăția inculpaților. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului S.C., organele de poliție au găsit mai multe bunuri care au făcut obiectul furturilor, deși inculpatul a negat participarea sa la comiterea acestor fapte și a încercat să-și formuleze apărări care au fost însă înlăturate ca nesincere, nefiind susținute nici măcar de martorii propuși în apărare. Cât privește infracțiunea de tâlhărie, participarea sa la săvârșirea faptei a fost descrisă amănunțit de coinculpații F.M.

și I.D. De altfel, partea vătămată C.P.D. a declarat constant că inculpatul S.C. a folosit un spray paralizant împotriva sa, pentru a-și asigura scăparea, împrejurare confirmată de martorii A.I. și M.V. Aceste persoane l-au și imobilizat pe inculpat, iar organele de poliție au găsit asupra sa un spray paralizant tip NATO. Cât privește fapta săvârșită de inculpatul N.C.V., acesta a recunoscut comiterea ei, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, poziția de negare adoptată ulterior nefiind motivată. Participația sa în calitate de complice a fost descrisă și de inculpatul P.D., precum și de partea vătămată M.N. În aceste împrejurări, faptele pentru care recurenții inculpați S.C.

și N.C.V. fiind pe deplin dovedite, nu se impune achitarea acestora. Cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că instanțele de judecată au făcut o interpretare corectă și o aplicare justă a dispozițiilor art. 72 C. pen. Ambii inculpați sunt recidiviști, în antecedentele lor penale regăsindu-se săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Perseverența infracțională, modul de operare, ce denotă periculozitatea, îndrăzneala și o bună cooperare între participanți, atitudinea de negare a faptelor, constituie elemente cărora li s-a dat eficiența cuvenită și care se regăsesc obiectivate în mod necesar în pedepsele aplicate. Prin urmare, reducerea pedepselor aplicate nu numai că nu se impune, dar ar și afecta în mod inacceptabil temeinicia procesului de individualizare și scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.C., durata reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003 la 5 octombrie 2004. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.C.V. și S.C. împotriva deciziei penale nr. 225 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2003 la 5 octombrie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.