ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4292/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 11

februarie 2004, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații:

- M.L. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru restul de 648 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 209 din 6 septembrie 1999 a Tribunalului

Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rest pe care l-a contopit

cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

- N.I.C. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

- C.D. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

A interzis inculpaților exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

prelungit starea de arest a inculpaților pe o durată de câte 30 zile, începând

cu data pronunțării.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 3 septembrie

2003 la zi.

A constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că în ziua de 1 septembrie 2003, cei

trei inculpați, în urma înțelegerii prealabile, au urmărit-o pe partea vătămată

T.V. până în scara blocului în care acesta locuia, unde au lovit-o și i-au

sustras din buzunar suma de 1.150.000 lei.

În urma leziunilor suferite, partea

vătămată a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respinge: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor M.A.,

A.B., B.D. și P.G., coroborate cu raportul de expertiză medico-legală.

În cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești, cei trei inculpați au recunoscut doar faptul că au

sustras banii părții vătămate, fără însă a exercita violențe asupra sa.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 188 din 28 mai 2004 a admis apelurile declarate de inculpații M.L.,

N.I.C. și C.D. împotriva sentinței penale nr. 51 din 11 februarie 2004 a

Tribunalului Vaslui, pe care a desființat-o în parte în latura penală și

rejudecând:

A descontopit pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată inculpatului M.L., în pedepsele componente.

În baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în infracțiunile

de:

- complicitate la infracțiunea de

furt calificat în dauna avutului particular, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.L.;

- furt calificat în dauna avutului

particular, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e)

C. pen., pentru inculpații N.I.C. și C.D.

Pentru săvârșirea acestor

infracțiuni a condamnat inculpații:

- M.L., la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare.

A menținut din sentință dispoziția

privind revocarea beneficiului liberării condiționate a restului neexecutat de

648 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, aplicată de

Tribunalul Vaslui prin sentința penală nr. 209 din 6 septembrie 1999, pe care

l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare.

- N.I.C. și C.D. la pedepsele de

câte 3 ani și 6 luni închisoare.

A înlăturat din sentință pedepsele

de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus la zi durata arestului preventiv de la 11 februarie

2004.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, arătând că hotărârea este

nelegală întrucât schimbarea de încadrare juridică nu a fost pusă în discuția

părților și, de asemenea, această schimbare este greșită.

În susținerea recursului, procurorul

de ședință a arătat că nu susține primul motiv de recurs, iar cu privire la cel

de-al doilea, a solicitat admiterea și schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșite de inculpați din infracțiunea de furt calificat în cea de tâlhărie,

considerând că din probele dosarului rezultă că sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni și, pe cale de consecință, stabilirea unor

pedepse corespunzătoare.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, în

raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt reținută de

instanța de apel este corectă.

Astfel, din probele administrate în

cauză rezultă că nici unul din martori nu a perceput direct momentul în care a

fost lovită partea vătămată, ci doar au văzut-o pe aceasta prezentând urme de

lovituri în zona feței. Aceiași martori arată că partea vătămată nu le-a

relatat nimic despre eventualele violențe exercitate de către inculpați asupra

sa în momentul sustragerii banilor.

Cât privește declarația părții

vătămate, aceasta arată că se află într-o stare avansată de ebrietate, datorită

căreia a și căzut în scara blocului, că nu știe cine i-a sustras banii și că

n-a exercitat nimeni violențe asupra sa.

De asemenea, a mai precizat că

organele de urmărire penală „i-au recomandat” să declare la procuror că a fost

lovit cu pumnul de către inculpați.

Pe cale de consecință nu se poate

concluziona, pe baza probelor administrate, că anterior, concomitent sau

ulterior sustragerii banilor din buzunarul părții vătămate ar fi existat și o

acțiune adiacentă, exercitată de inculpați, de violență, lovire sau amenințare

asupra părții vătămate pentru a fi deposedată de suma de bani.

Așa fiind, după verificarea cauzei

și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 188 din 28 mai 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpații C.D.,

N.I.C. și M.L.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 27 august

2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului M.L., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.