ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4292/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51 din 11 februarie 2004, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpații: - M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru restul de 648 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 209 din 6 septembrie 1999 a Tribunalului Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

- N.I.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. - C.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. A interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit starea de arest a inculpaților pe o durată de câte 30 zile, începând cu data pronunțării. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la zi. A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în ziua de 1 septembrie 2003, cei trei inculpați, în urma înțelegerii prealabile, au urmărit-o pe partea vătămată T.V. până în scara blocului în care acesta locuia, unde au lovit-o și i-au sustras din buzunar suma de 1.150.000 lei. În urma leziunilor suferite, partea vătămată a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respinge: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor M.A., A.B., B.D. și P.G., coroborate cu raportul de expertiză medico-legală. În cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cei trei inculpați au recunoscut doar faptul că au sustras banii părții vătămate, fără însă a exercita violențe asupra sa.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 188 din 28 mai 2004 a admis apelurile declarate de inculpații M.L., N.I.C. și C.D. împotriva sentinței penale nr. 51 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui, pe care a desființat-o în parte în latura penală și rejudecând: A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului M.L., în pedepsele componente. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunile de: - complicitate la infracțiunea de furt calificat în dauna avutului particular, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.L.; - furt calificat în dauna avutului particular, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., pentru inculpații N.I.C. și C.D. Pentru săvârșirea acestor infracțiuni a condamnat inculpații: - M.L., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. A menținut din sentință dispoziția privind revocarea beneficiului liberării condiționate a restului neexecutat de 648 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, aplicată de Tribunalul Vaslui prin sentința penală nr. 209 din 6 septembrie 1999, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

- N.I.C. și C.D. la pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare. A înlăturat din sentință pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus la zi durata arestului preventiv de la 11 februarie 2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, arătând că hotărârea este nelegală întrucât schimbarea de încadrare juridică nu a fost pusă în discuția părților și, de asemenea, această schimbare este greșită.

În susținerea recursului, procurorul de ședință a arătat că nu susține primul motiv de recurs, iar cu privire la cel de-al doilea, a solicitat admiterea și schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpați din infracțiunea de furt calificat în cea de tâlhărie, considerând că din probele dosarului rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și, pe cale de consecință, stabilirea unor pedepse corespunzătoare. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt reținută de instanța de apel este corectă. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că nici unul din martori nu a perceput direct momentul în care a fost lovită partea vătămată, ci doar au văzut-o pe aceasta prezentând urme de lovituri în zona feței.

Aceiași martori arată că partea vătămată nu le-a relatat nimic despre eventualele violențe exercitate de către inculpați asupra sa în momentul sustragerii banilor. Cât privește declarația părții vătămate, aceasta arată că se află într-o stare avansată de ebrietate, datorită căreia a și căzut în scara blocului, că nu știe cine i-a sustras banii și că n-a exercitat nimeni violențe asupra sa. De asemenea, a mai precizat că organele de urmărire penală „i-au recomandat” să declare la procuror că a fost lovit cu pumnul de către inculpați. Pe cale de consecință nu se poate concluziona, pe baza probelor administrate, că anterior, concomitent sau ulterior sustragerii banilor din buzunarul părții vătămate ar fi existat și o acțiune adiacentă, exercitată de inculpați, de violență, lovire sau amenințare asupra părții vătămate pentru a fi deposedată de suma de bani.

Așa fiind, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 188 din 28 mai 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpații C.D., N.I.C. și M.L. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 27 august 2004. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.L., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.