ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5393/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 306 din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1423/P/2004, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, privind pe partea vătămată G.P.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., pentru două infracțiuni de

tâlhărie, a condamnat pe același inculpat la două pedepse de câte 7 ani

închisoare, împotriva părților vătămate B.M. și A.M.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 5

ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, împotriva

părților vătămate N.I. și S.K.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat

un spor de un an închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8

ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive

a inculpatului de la 24 noiembrie 2003 la zi, a prelungit măsura arestării

preventive a acestuia pe timp de 60 zile.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului prezența în municipiul Timișoara pe timp de 5 ani.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000

lei către partea civilă A.M., constatându-se recuperat restul prejudiciului.

A constatat recuperate prejudiciile

cauzate părților vătămate N.I., G.P. și B.M.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100.000 lei, pentru

care partea vătămată S.K. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 5 noiembrie

2002, în jurul orelor 5,00, inculpatul N.G. a hotărât să facă rost de bani și

cel mai sigur mijloc de a-i obține s-a gândit a fi deposedarea unor persoane de

sex feminin, de poșetele pe care acestea le purtau, bănuind că conțin și

portmonee cu bani. Astfel, în dimineața sus-amintită, inculpatul s-a deplasat

pe str. Circumvalațiunii din Timișoara, iar în momentul în care a ajuns la intersecția

acestei străzi cu str. Gh. Lazăr, a zărit apropiindu-se de instituția R.B. din

apropiere, o tânără, G.P., care avea pe umăr o poșetă. Considerând că este

momentul prielnic de a acționa, dat fiind faptul că era întuneric și nici un

alt trecător nu se apropia, inculpatul s-a postat în fața victimei, punându-i

un cuțit la gât, după care i-a smuls poșeta de pe umăr.

După comiterea faptei, inculpatul

s-a îndepărtat de locul faptei, iar după ce a căutat în poșeta victimei, a

găsit în interior o sumă modică, documente personale, cosmetice și un telefon

mobil. Întrucât documentele personale și cosmeticele nu-i aduceau nici un folos

material, inculpatul le-a abandonat într-un tufiș din zona Pieței 700 din

Timișoara, excepție făcând telefonul pe care l-a vândut în orașul Târgu-Mureș,

unei persoane necunoscute. Anterior comercializării lui, partea vătămată l-a

apelat telefonic pe inculpat, folosindu-se de telefonul sustras, cerându-i

restituirea documentelor personale, astfel că, mizând pe indulgența autorului,

partea vătămată G.P. a reușit să-și găsească poșeta abandonată de inculpat la

locul indicat de el prin telefon.

Întrucât și-a recuperat doar o parte

din prejudiciu, partea vătămată G.P. s-a constituit parte civilă în procesul

penal cu suma de 2.000.000 lei.

Văzând că activitatea sa îi aduce

profit și nu este necesar să depună prea mult efort, inculpatul N.G. a hotărât

să-și continue acțiunea de deposedare, motiv pentru care, în seara zilei de 2

ianuarie 2003, în jurul orelor 19,00, s-a deplasat pe str. Lonea din Timișoara

cu scopul de a-și găsi o nouă victimă. Astfel că, după ce victima B.M. s-a

apropiat de Liceul Energetic, inculpatul înarmat cu un cuțit și mascat cu o

cagulă pe față, i-a sărit în spate, amenințând-o cu tăierea, în situația în

care nu-i va da banii din poșetă.

Surprinsă de apariția neașteptată a

inculpatului, victima nu a opus rezistență, astfel că și-a deschis geanta de

unde a scos suma de 100.000 lei pe care i-a dat-o acestuia și întrucât această

captură nu a fost pe placul inculpatului i-a cerut și telefonul mobil, pe care

l-a zărit în poșetă. După comiterea faptei, inculpatul a vândut telefonul unei

persoane rămasă neidentificată, astfel că recuperarea prejudiciului în valoare

totală de 2.000.000 lei nu a mai putut fi posibilă și pentru acest motiv,

partea vătămată B.M., se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de

2.000.000 lei.

Continuând activitatea

infracțională, inculpatul N.G. a comis o nouă infracțiune de tâlhărie la data

de 14 februarie 2003, în jurul orelor 19,00, când, în timp ce se deplasa pe

Aleea C.F.R. din Timișoara a zărit-o pe partea vătămată A.M., putând pe umăr o

poșetă. Asigurându-se că nici o persoană nu se apropia de ei, inculpatul și-a

pus pe cap cagula, sărind în spatele victimei, iar după ce i-a pus la gât

cuțitul, a amenințat-o cu moartea, dacă refuza să-i dea banii din poșetă.

Inculpatul, folosindu-se de cuțit a

tăiat breteaua poșetei, însușindu-și-o.

După comiterea faptei, inculpatul a

găsit în interiorul poșetei un telefon mobil, un card B., un număr de 7 bonuri

de masă în valoare de 350.000 lei și o umbrelă de dimensiuni mici. Întrucât

umbrela și cardul nu-i erau de folosință, inculpatul le-a abandonat,

folosindu-se doar de bonurile de masă și telefon, pe care le-a vândut în orașul

Târgu-Mureș unei persoane rămasă necunoscută.

În dimineața zilei de 26 iunie 2003,

în jurul orelor 5,00, în timp ce se deplasa pe str. Torontalului din Timișoara,

inculpatul N.G. a zărit-o pe partea vătămată S.K., care se deplasa în fața sa, iar

atunci când a ajuns la intersecția cu str. Liege și-a pus cagula pe cap,

sărindu-i în față. Profitând de elementul surpriză, inculpatul i-a smuls poșeta

de pe umăr, părăsind apoi în fugă locul faptei.

Activitatea infracțională a

inculpatului a luat sfârșit la data de 24 noiembrie 2003, cu comiterea ultimei

infracțiuni de tâlhărie asupra părții vătămate N.I., fiind surprins în flagrant

de mai mulți martori.

Astfel, în seara zilei de 24

noiembrie 2003, în jurul orelor 23,30, în timp ce partea vătămată se deplasa pe

str. Albinelor din Timișoara, a fost surprinsă de către inculpat care venise în

urma sa și care, profitând de întunericul de afară, i-a smuls cu putere poșeta

pe care aceasta o purta pe umăr și în care se găseau acte personale, un telefon

mobil și produse cosmetice. Țipetele de ajutor ale victimei au fost auzite de

martorii C.C., C.A. și P.V., care au pornit în urmărirea autorului. Văzând că

este încolțit, inculpatul a aruncat poșeta în fugă, ea fiind recuperată de

victimă, care fugea și ea în urma martorilor.

În final, inculpatul a fost ajuns

din urmă de către următori și imobilizat, fiind apoi predat unui echipaj de

poliție, care trecea prin zonă.

Inculpatul a declarat apel,

criticând sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, susținând că

prima instanță nu a dat eficiența corespunzătoare circumstanțelor atenuante

judiciare, ce rezultă din dosar.

Prin decizia penală nr. 207 din 10

iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul ca nefondat, a menținut

starea de arest a inculpatului și a dedus arestarea preventivă în continuare,

până la zi. Totodată, instanța l-a obligat pe apelant să plătească statului

suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând, ca și în apel, greșita individualizare

a pedepsei. A susținut că este suferind de epilepsie cu tulburări psihice,

respectiv, comportamentale și manifestate prin reacții impulsiv-explozive; are,

conform expertizei psihiatrico-legală efectuată în cauză, discernământul mult

diminuat raportat la faptele imputate, că a avut o bună comportare ca student

la Facultatea de medicină veterinară din Timișoara și că a acoperit

prejudiciile cauzate, ceea ce constituie circumstanțe atenuante, solicitând

reducerea pedepselor sub minimul special, chiar dacă s-a reținut concursul de

infracțiuni ca o cauză de agravare a pedepsei rezultante.

Critica este nefondată.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză, se constată că instanțele de judecată au reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele

administrate.

Încadrarea juridică a faptelor este

de asemenea, corectă.

Totodată și individualizarea

pedepselor este corectă.

Împrejurările favorabile

inculpatului invocate de acesta au fost avute în vedere de prima instanță,

stabilind pedepsele la nivelul minimului special.

În același timp, instanța, raportând

aceste împrejurări la celelalte elemente, respectiv, la gravitatea faptelor la

numărul lor, la modul cum au fost săvârșite și la pregătirea intelectuală a

inculpatului, a apreciat corect că nu se impune a se reține circumstanțe

atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen.

Se mai constată că sporul de

pedeapsă de un an închisoare, aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., este

justificat față de gravitatea ridicată a infracțiunilor aflate în concurs.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat,

urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Totodată, se va deduce din pedeapsa rezultantă,

timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003, la data prezentei decizii

și a-l obliga pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G., împotriva deciziei penale nr. 207 din 10 iunie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003 la 21

octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.