ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5639/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 454/ P din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 9872/P/2004, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.V., la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 7 (șapte) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pe seama inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, inculpatul P.A.V.

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare cu executare în detenție. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.B., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, cu executarea în detenție. A interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a celor doi inculpați iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate arestul preventiv din 27 octombrie 2004, la zi pentru inculpatul C.D.B.

și din 28 octombrie 2004 la zi pentru inculpatul P.A.V. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpatul C.D.B. și a sumei de 4.250.000 lei de la inculpatul P.A.V., sume dobândite în urma săvârșirii infracțiunii. A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate D.M.T. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.A.V. la 8.000.000 lei către partea civilă C.M. cu titlu de daune materiale. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 737/P/2004 înregistrat la această instanță sub nr. 9872/ P din 22 decembrie 2004, au fost trimiși în judecată inculpații P.A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și C.D.B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 16 octombrie 2004, în jurul orelor 19,30, partea vătămată C.M. se deplasa împreună cu numita B.A.M. în zona complexului B.M. Inculpatul P.A. a văzut cele două femei, s-a apropiat de ele pe la spate și observând lănțișorul de aur la gâtul numitei C.M., i-a smuls lanțul de la gât, rupându-i și bluza. Apoi inculpatul a luat-o la fugă în direcția bijuteriei R.G. Ulterior inculpatul a vândut lanțul respectiv contra sumei de 3 milioane lei martorului P.M., cel din urmă vânzând la rândul său lanțul unei persoane necunoscute.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000.000 lei. În data de 21 octombrie 2004, partea vătămată D.M.T., a reclamat faptul că, în aceea zi, în jurul orelor 15,30, a fost deposedată prin violență de lănțișorul de aur de la gât de un individ care a strâns-o de gât și a târât-o pe trotuar în prezența unei alte persoane care-l însoțea. Cu ocazia recunoașterii din grup, partea vătămată a recunoscut pe inculpatul C.D., ca fiind complicele celui care i-a sustras lănțișorul de la gât. În data de 27 octombrie 2004, în barul T. din incinta Gării de Nord a fost depistat inculpatul C.D., iar la data de 28 octombrie 2004, a fost depistat și inculpatul P.A. la identificarea din grup efectuată, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul P.A.

ca fiind cel care prin violență i-a smuls lănțișorul de la gât, în data de 21 octombrie 2004, în timp ce se deplasa pe str. Calea Șagului din Timișoara. Conform unei înțelegeri anterioare, inculpații s-au prezentat la Casa de Amanet N.A. S.R.L. din Timișoara unde inculpatul P.A. a primit suma de 4.900.000 lei, un milion revenindu-i inculpatului C.D., iar restul inculpatului P.A. În urma acestei tranzacții, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 311 din 21 octombrie 2004. În data de 26 octombrie 2004, inculpatul C.D. s-a prezentat la casa de amanet, a achitat suma de bani datorată și a ridicat lanțul pe care ulterior l-a vândut numitului P.M. de unde a fost recuperat și predat părții vătămate.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, deoarece prejudiciul a fost acoperit prin restituire. Din probatoriul administrat în cauză: declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor, declarațiile martorilor asistenți, actele în baza cărora a fost predat și ridicat lanțul de la fapta 2, dovada recuperării prejudiciului de la fapta 2, declarațiile inculpaților, instanța a reținut aceeași stare de fapt și de încadrare juridică precum cea din rechizitoriul parchetului. Pe parcursul procesului penal inculpatul P.A. a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina sa, recunoaștere, care se coroborează cu toate mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei în sensul vinovăției inculpatului.

În ce privește pe inculpatul C.D., acesta a dat declarații contradictorii în cele două faze ale procesului penal. Astfel, în declarațiile din faza de urmărire penală, arată că inculpatul P.A. i-a spus că o să smulgă lănțișorul de la gâtul părții vătămate D.M., iar el a fost de acord să se întâlnească ulterior cu aceasta într-un bar din zona Maria Timișoara pentru a vinde lănțișorul sustras. În cursul cercetării judecătorești, același inculpat a arătat că, deși a văzut când inculpatul P.A. a săvârșit fapta de tâlhărie, el nu a avut cunoștință că acesta o să acționeze pentru comiterea infracțiunii, a continuat drumul și abia ulterior săvârșirii infracțiunii s-a înțeles cu inculpatul P.A. să vândă lănțișorul știind că provenea din tâlhărie.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 262/ A din 20 iulie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și cei doi inculpați, toți criticând hotărârea numai cu privire la modul de individualizare a pedepselor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.V.A., cerând să-i fie redusă pedeapsa. Recursul este nefondat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile comise de acesta. Pedeapsa aplicată acestui inculpat a fost bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele ținând cont de gravitatea faptelor, de modul în care a fost concepută și realizată activitatea infracțională și de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.A. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 6 octombrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2005.