ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5807/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 587

din 21 iulie 2004, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) și

b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul

P.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 211 alin.

(2) lit. a) și b) alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., a condamnat

același inculpat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an

închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

A interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen. În baza acestor texte de lege a condamnat pe inculpatul N.M. la

o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a ambilor inculpați, iar în temeiul art. 88 C.

proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și

arestului efectiv din 29 ianuarie 2004 la zi.

În temeiul art. 14 și art.

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar la plata

sumei de 4.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile C.M. și C.E.

În temeiul art. 118 lit. b)

C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul N.M. un cuțit de bucătărie cu mâner

din plastic de culoare neagră, având o lungime de aproximativ 25 cm, de la

inculpatul P.A. o căciulă tip cagulă, având inscripția Charlotte Hornets, iar

de la ambii inculpați o pereche de mănuși de culoare vernil și bordo cu

inscripția Jian Mer Glov și o pereche de mănuși tricotate de culoare albă,

corpuri delicte înregistrate la poz. nr. 11/2004 al Tribunalului Timiș.

Din conținutul materialului

probator s-a reținut că, în ziua de 27 ianuarie 2004, inculpatul N.M. l-a

însoțit pe martorul H.M.I. în localitatea Sânnicolau Mare, la notariat, unde

acesta din urmă să întocmească actele de proprietate asupra unei locuințe pe

care a cumpărat-o de la familia C.M. și E. cu suma de 3000 Euro. Prezența

inculpatului la perfectarea acestor documente se explică prin simplul fapt că

el avea calitatea de martor al acestei tranzacții. La sosirea în comuna Cenad,

inculpatul și-a stabilit în memorie un plan prin care urma să intre în posesia

acestei sume de la cele ce au vândut proprietatea, respectiv C.M. și C.E. și

anume pătrunderea în locuința acestora, mascat, cu scopul de a le intimida și

obține în acest mod bani. În acest sens s-a deplasat la locuința inculpatului

P.A. căruia i-a propus participarea la comiterea acestei infracțiuni, urmând

apoi să împartă suma obținută. Fiind în nevoi financiare și „surâzându-i”

ideea, inculpatul P.A. a acceptat propunerea, însoțindu-l pe inculpatul N.M. la

comiterea faptei.

Un singur amănunt nu au

cunoscut autorii și anume că suma de 3000 Euro nu au încasat-o părțile vătămate

ci fiica uneia din părți, respectiv B.L., care plecase cu trenul în seara zilei

de 29 ianuarie 2004 la domiciliul său din Suceava. Necunoscând acest amănunt,

cei doi au așteptat lăsarea întunericului, iar în jurul orelor 21,00, s-au

deplasat la locuința viitoarelor victime pentru a-și pune în aplicare hotărârea

infracțională. Ajunși aici și-au pus pe față căciulile pe care inculpatul N.M.

le-a pregătit de la plecarea de acasă, și înarmat cu un cuțit au pătruns în

locuință unde s-au năpustit asupra bătrânilor amenințându-i cu cuțitul și

ștrangulându-i de gât cu palmele le-au cerut banii.

Cu toate că victimele le-au spus că nu

dețin sume de bani în locuință, inculpații nu s-au lăsat convinși astfel că, au

intensificat amenințările cu moartea, prin folosirea cuțitului de către

inculpatul N.M., dacă nu le vor ceda banii. Ca urmare a panicii create, partea

vătămată C.M. a fost de acord să le dea singurii bani din casă și anume aceia

obținuți din pensie, respectiv suma de 4.000.000 lei dintre care 1.000.000 lei

doar în bancnote de 10.000 lei, format din plastic.

Văzând că nu pot scoate mai

mulți bani de la ele, cei doi inculpați au părăsit locuința, nu înainte de a le

amenința pe victime că în cazul în care vor anunța organele de poliție vor

reveni punându-și în aplicare amenințarea de omor. Acesta este și considerentul

pentru care cele două părți vătămate nu au anunțat organele de poliție imediat

după comiterea faptei ci doar după două zile de la incident, la îndemnul

preotului din comună.

Prin decizia nr. 302 din 13

septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus

menționate.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată,

solicitând reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 1 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel a stabilit

în mod corect că, în raport de împrejurările în care au fost comise faptele,

încadrarea juridică ce a fost dată acestora, precum și vinovăția inculpatului,

pedepsele aplicate recurentului inculpat au fost dozate în mod corespunzător.

Susținerile inculpatului, în

sensul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal, ajutând organele judiciare să stabilească împrejurările în

care s-au comis faptele, mai ales în condițiile în care celălalt coautor a

negat constant săvârșirea acestora, precum și contribuția sa efectivă la

comiterea faptelor, respectiv faptul că celălalt inculpat a avut inițiativa infracțională,

au fost avute în vedere de instanță atunci când a aplicat pedepse în cuantumul

minim prevăzut de lege. Pe de altă parte, numărul faptelor, aflate în concurs

real, justifică aplicarea sporului de un an închisoare.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul –

inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 302/ A din

13 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 29 ianuarie 2004 la 8

noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2004.