ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2006

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/ PI din

9 mai 2005, Tribunalul Timiș, secția penală, a condamnat, printre alții, pe

inculpații:

- D.M.V. și

- C.S.,

- la câte 3 pedepse de câte 7 ani

închisoare, fiecare, pentru săvârșirea unui număr de trei infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

În temeiul art. 20 raportat la art.

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit.

a) C. pen., aceiași inculpați au fost condamnați, la pedeapsa de câte 3 ani și

6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele pentru cei doi inculpați urmând să

execute, fiecare, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu câte un

an închisoare, respectiv, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, fiecare.

S-au aplicat prevederile art. 71 C.

pen., raportate la art. 64 din același cod, referitoare la pedeapsa accesorie.

S-a menținut arestarea preventivă

pentru cei doi inculpați și a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului

preventiv de la 15 septembrie 2004, la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de

280 dolari S.U.A. către partea civilă V.M., cu titlu de despăgubiri civile, iar

inculpatul D.M.V. a fost obligat și la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă S.G.

S-a luat act că prejudiciul cauzat

părților vătămate F.R., C.A. și M.P.V. a fost recuperat.

Instanța a reținut că, în seara

zilei de 14 septembrie 2004, cei doi inculpați, inculpatul minor B.F. împreună

cu învinuitul B.B., prin amenințări și violențe, i-au deposedat pe părțile

vătămate V.M.G. (de un telefon mobil marca Motorola E 365 cu cameră foto, în

valoare de 230 dolari S.U.A.), C.A. (de un telefon mobil marca Motorola C 250

în valoare de 3.500.000 lei), M.P. (de un telefon mobil marca Alcatel 311) și

pe F.R. de un alt telefon mobil aparținând R.F., restituit, ulterior, acesteia.

Inculpații D.M.V. și C.S. l-au susținut pe inculpatul minor B.F., fiind alături

de el în acțiunile violente de deposedare de bunuri, exercitând intimidarea

părților vătămate. Pentru această activitate, inculpatul C.S. a primit de la B.F.

telefonul mobil Motorola C 250, iar inculpatul D.M.V. a primit telefonul mobil Alcatel

311, telefonul Motorola E 365 fiind reținut de inculpatul minor B.F.

A doua zi, inculpatul D.M.V. a vândut

telefonul mobil părții civile S.G., care s-a constituit parte civilă cu 500.000

lei, după ridicarea telefonului și restituire către partea vătămată M.P.V. De

asemenea, a fost restituit și telefonul mobil aparținând părții vătămate C.A., rămânând

nerecuperat telefonul Motorola E 365 aparținând părții civile V.M.

S-a reținut și tentativa la tâlhărie

săvârșită asupra părții vătămate F.R., telefonul mobil fiind restituit la scurt

timp proprietarei F.R.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel toți cei trei inculpați.

Prin decizia penală nr. 344/ A din 20

octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați (apeluri vizând, în principal,

nevinovăția lor, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei).

Instanța de apel a reținut că vinovăția

inculpaților a rezultat în mod indubitabil din toate probele administrate iar pedepsele

au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., avându-se în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite de inculpați cât

și persoana inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat

recurs inculpații C.S. și D.M.V.

Recursurile vizează cazul prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), inculpații solicitând

reducerea pedepsei.

Examinând motivul de recurs în

raport cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile art. 72 C. pen.,

Înalta Curte constată netemeinicia recursurilor, pentru considerentele ce

urmează:

Inculpații au solicitat aplicarea art.

74 și 76 C. pen., și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Înalta Curte constată că nici una

dintre împrejurările care, potrivit art. 74 C. pen., pot fi considerate

circumstanțe atenuante, nu există în cauză, întrucât: inculpații au săvârșit

câte 4 fapte penale de tâlhărie care prezintă un grad sporit de pericol social,

fiecare, nu au avut o atitudine sinceră, contestând săvârșirea faptelor.

Pe de altă parte, sporirea pedepsei

cu un an este justificată în raport de prevederile art. 34 C. pen., referitoare

la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, în final, stabilindu-se

o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru fiecare, pedeapsă apropiată de minimul

special prevăzut de art. 211 alin. (2

1

) C. pen. (7 ani închisoare).

În consecință, recursurile declarate

de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă perioada arestării preventive, pentru fiecare inculpat, începând

de la 15 septembrie 2004, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de câte 220 RON, din care suma de câte 100 RON,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.S. și D.M.V. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din

20 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 27

ianuarie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2006.