ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3425/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3425/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 684 P.I.

din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații:

L.D.V. la pedepsele:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.

- câte 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 C.

pen.

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea

de 4 ani închisoare, sporită cu  6 luni închisoare, urmând ca inculpatul minor

să execute, în final, 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv de la 13 iunie 2003 la 25 iulie 2003.

V.M.G. la pedepsele:

- câte 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea,

la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să

execute, în total, pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 357

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 17 iunie

2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv pe timp de 30 zile de la pronunțare.

În baza art. 14, art. 16 și art. 346

C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul minor a fost obligat în

solidar cu părțile responsabile civilmente L.I.V. și L.E.M. la plata sumei de

1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.F., constatându-se

recuperat restul prejudiciului.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul minor a sumei totale de 2.450.000 lei

(1.300.000 lei + 1.150.000 lei) pentru care cumpărătorii de bună credință N.M.

și B.Șt.F. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la ambii inculpați a sumei de 1.200.000 lei pentru

care partea vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă.

S-a luat act că prejudiciile cauzate

părților vătămate G.O., O.A. și S.O. au fost recuperate.

În baza art. 191 alin. (2) și (3) C.

pen., inculpații au fost obligați, inculpatul minor în solidar și cu părțile

responsabile civilmente L.I.V. și L.E.M., la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de câte 5.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 12 iunie 2003,

inculpatul minor L.D.V. a urmărit-o pe partea vătămată C.F. și i-a smuls geanta

din mână, obiect pe care l-a aruncat după ce și-a însușit telefonul mobil aflat

înăuntru.

În noaptea de 29 mai 2003,

inculpații L.D.V. și V.M.G. au deposedat-o prin acte de violență pe partea

vătămată I.A. de poșetă, abandonând geanta după ce au sustras telefonul mobil.

Procedând în același mod, în noaptea

de 19 mai 2003, inculpații au deposedat-o și pe partea vătămată D.G.O. de

geanta și telefonul său mobil.

Într-o noapte din luna decembrie

2002, inculpatul L.D. a pătruns în camera colegei sale de internat S.O. și i-a

sustras telefonul mobil.

În același mod a procedat inculpatul

minor și în cursul lunii aprilie 2003, când a sustras telefoanele mobile ale

părților vătămate G.O. și O.A.

Inculpații L.D.V. și V.M.G. au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața

locului, planșe fotografice, dovezi de ridicare-predare a bunurilor, declarațiile

martorilor, declarațiile învinuiților și inculpaților.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 474/ A din 18 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de

inculpați, a înlăturat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 1.200.000

lei și, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare

inculpat a sumei de câte 600.000 lei pentru care partea vătămată D.G. nu s-a

constituit parte civilă.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului V.M.G. pentru 60 zile și s-a dedus prevenția acestuia la zi.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații V.M.G. și L.D.V.

Inculpatul V.M.G. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și înlăturarea prevederilor

circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât a fost

în eroare cu privire la vârsta celuilalt inculpat.

Totodată, s-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Prin motivele scrise, s-a mai

învederat nulitatea hotărârii judecătorești dispuse în apel pe motive de

compunere a completului de judecată și inexistența motivării acestei decizii

penale.

Temeiul juridic al recursului în

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 1, 9, 14, 17

1

C. proc. pen.

Recursul este întemeiat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare:

Criticile formulate în temeiul

dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 1 și 9 C. proc. pen., nu sunt

fondate.

Compunerea completului de judecată care

a soluționat cauza în apel respectă dispozițiile legale în materie, precum și

principiul unicității completului de judecată, neexistând vreo încălcare a

normelor procedurale care să atragă nulitatea hotărârii judecătorești.

Decizia penală este motivată

îndestulător și lămuritor, permițând verificarea din partea instanței de

judecată ierarhic superioară.

Circumstanța agravantă prevăzută de

art. 75 lit. c) C. pen., a fost reținută în mod temeinic și legal de către

instanțele de judecată, în cauză existând dovezi concludente, în sensul că

inculpatul V.M.G. a cunoscut împrejurarea că inculpatul L.D.V., colegul său de

internat, era minor la data comiterii faptelor (în acest sens, declarația

inculpatului V.M.G. în fața primei instanțe de judecată).

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea recurentului inculpat V.M.G., dar

este justificată reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia, în sensul

reducerii lor, deoarece cuantumul de 8 ani închisoare este prea mare în raport

de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar aplicarea sporului de

pedeapsă nu este oportună în raport de dispozițiile art. 52 C. pen.

Curtea constată că recurentul

inculpat a recunoscut faptele săvârșite la o vârstă puțin peste 18 ani, și, în

condițiile lipsei antecedentelor penale, o pedeapsă de câte 7 ani închisoare,

aplicată pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie comise

corespunde pe deplin atât datelor referitoare la persoana făptuitorului, cât și

celor privind pericolul social sporit al acțiunilor ilegale ale acestuia.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul declarat de inculpatul V.M.G. și să caseze hotărârile

atacate numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.

Dispozițiile art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate, ca și sporul de un an închisoare,

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare fiind descontopită în pedepsele

componente, respectiv în două pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru

comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen.

Pedepsele aplicate vor fi

modificate, în sensul reducerii de la câte 8 ani închisoare la câte 7 ani

închisoare, urmând ca inculpatul să execute în temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 16 iunie 2003

la 22 iunie 2004.

Inculpatul L.D.V. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Temeiul recursului în constituie

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Recurentul inculpat a săvârșit

într-un interval scurt de timp, de numai 6 luni de zile, trei infracțiuni de

tâlhărie și trei infracțiuni de furt calificat, dovedind perseverență și

abilitate în domeniul infracțional.

Având în vedere repetabilitatea

actelor de sustragere de bunuri, violența manifestată în unele cazuri,

temperamentul impulsiv, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului minor de 4 ani și 6 luni închisoare este just individualizată și

corespunde scopului preventiv-educativ al acesteia, potrivit art. 72 și art. 52

C. pen.

Pentru aceste motive, recursul

declarat de inculpatul L.D.V. urmează să fie respins ca nefondat.

Din durata pedepsei aplicate se va

deduce timpul arestării preventive de la 13 iunie 2003 la 25 iulie 2003.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art.

192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.M.G. împotriva deciziei penale nr. 474 A din 18 decembrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală

nr. 684 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș numai cu privire la pedepse.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen., precum și sporul de un an închisoare, privind pe

inculpatul V.M.G. și descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în

pedepsele componente, respectiv, în două pedepse de câte 8 ani închisoare,

aplicate pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) din același cod.

Modifică pedepsele aplicate

inculpatului V.M.G., în sensul că le reduce de la câte 8 ani închisoare (două

fapte), la câte 7 ani închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 și a art. 34 C.

pen., să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.D.V. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată, pentru

inculpatul V.M.G., timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iunie

2003, la 22 iunie 2004, iar pentru inculpatul L.D.V., timpul arestării

preventive de la 13 iunie 2003, la 25 iulie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat L.D.V.

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2004.