Decizia nr. 1908/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 107 a Tribunalului Bistrița-Năsăud

L.I., pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., la câte 12 ani închisoare. Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

M.V.C., pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la câte 10 ani închisoare. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

M.T., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

C.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

B.F., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la 8 ani închisoare. S-a constatat că infracțiunea de tâlhărie din prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 425 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la 19 aprilie 2002 și în consecință, în temeiul art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 1 aprilie 2001 la zi, dispunându-se anularea vechiului mandat de executare și emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, deducându-se din pedepsele aplicate, potrivit art. 88 C. pen., reținerea și arestul preventiv începând cu 20 februarie 2002 la zi, pentru inculpatul M.V.C., iar pentru inculpații L.I., M.T. și C.F. începând cu 20 februarie 2002 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații L.I., M.V.C. și B.F. au fost obligați în solidar să plătească 5.900.000 lei daune materiale părții civile P.G., iar inculpații M.V.C., L.I., M.T. și C.F., tot în solidar, la 3.947.000 lei daune materiale și 2.000.000 lei daune morale în favoarea părților civile M.D. și C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 3 octombrie 2000, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații L.I., M.V.C. și B.F., la propunerea primului, s-au deplasat în localitatea Cămărașu, jud. Cluj, la o locuință izolată ce aparține părții vătămate P.G. Inculpatul L.I. a fost cel care l-a scos pe bătrân din casă, l-a lovit, apoi toți trei inculpații l-au dus în casă și, lovindu-l și amenințându-l, i-au furat suma de 1.700.000 lei și mai multe bunuri din casă (îmbrăcăminte, obiecte electronice, păsări, alimente) în valoare totală de 10.770.000 lei, parte din ele fiind recuperate în timpul cercetărilor. Pentru restul bunurilor, P.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.900.000 lei. Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale. Recunoașterile inculpaților s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate, cu raportul medico-legal, cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică precum și cu procesul verbal de reconstituire. În noaptea de 15 martie 2001, aflați sub influența băuturilor alcoolice, toți 4 inculpați, la propunerea inculpatului M.V.C., s-au deplasat în localitatea Budești – Fânațe, la locuința părților vătămate, soții M.D. și C. După ce au forțat ușa cu o furcă, au pătruns în casă, l-au imobilizat pe M.D., așezându-l pe podea cu fața în jos și apoi și pe soția sa. Din locuință au furat veselă, îmbrăcăminte, încălțăminte, unelte agricole, alimente, valoarea totală a bunurilor fiind apreciată de părțile vătămate la suma de 3.497.000 lei, cu care s-au constituit parte civilă și cu suma de 2.000.000 lei, daune morale. M.D. și M.C. au suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 4 - 5 zile și respectiv 5 - 6 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații care au cerut reducerea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante personale. În motivarea apelurilor, inculpații au arătat că au recunoscut faptele care li se reține în sarcină, sunt tineri și regretă comiterea acestora. Prin decizia penală nr. 230/ A din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile ca nefondate, considerând că instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de conținutul concret al faptelor comise care relevă un pronunțat pericol social și ținând cont de elementele personale ale fiecărui inculpat, astfel că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante personale. Nemulțumiți de această hotărâre, cei 4 inculpați au atacat-o cu recurs pe care l-au înaintat Curții Supreme de Justiție. Ei au reiterat motivele din apel, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și aplicarea unor pedepse mai mici, invocând drept temei, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile declarate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse. Instanțele au reținut, pe baza materialului probator, o corectă situație de fapt și au pronunțat sau menținut pedepse judicios aplicate. Se reține că inculpații constituiți în grup, au atacat pe timp de noapte, persoane în vârstă, pe care, după ce le-au inspirat o mare temere, le-au lovit și le-au deposedat de bani și bunuri. Toate aceste elemente conferă un grad ridicat de pericol social care necesită un tratament penal ferm și riguros. La acestea se mai adaugă datele personale ale inculpatului L.I. care este recidivist tot pentru o infracțiune de tâlhărie pentru care a fost condamnat în 1992 la 7 ani închisoare. Inculpatul B.F. în timpul minorității a fost internat într-un centru de reeducare pentru săvârșirea unei fapte de tentativă de omor. În raport de cele expuse, reținerea circumstanțelor personale cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special ar fi cu totul nejustificată, prejudiciind realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.