ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1908/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 pronunțată

la 27 mai 2002 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus condamnarea

inculpaților:

infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., la câte 12 ani

închisoare.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca

inculpatul să execute în final 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat

la art. 64 C. pen.

infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., la câte 10 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen., la 8 ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunea de

tâlhărie din prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea de tâlhărie pentru

care inculpatul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin

sentința penală nr. 425 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, rămasă

definitivă la 19 aprilie 2002 și în consecință, în temeiul art. 36 alin. (1) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9

ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 1 aprilie

2001 la zi, dispunându-se anularea vechiului mandat de executare și emiterea

unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, deducându-se din pedepsele aplicate, potrivit

art. 88 C. pen., reținerea și arestul preventiv începând cu 20 februarie 2002

la zi, pentru inculpatul M.V.C., iar pentru inculpații L.I., M.T. și C.F.

începând cu 20 februarie 2002 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., inculpații L.I., M.V.C. și B.F. au fost obligați

în solidar să plătească 5.900.000 lei daune materiale părții civile P.G., iar

inculpații M.V.C., L.I., M.T. și C.F., tot în solidar, la 3.947.000 lei daune

materiale și 2.000.000 lei daune morale în favoarea părților civile M.D. și C.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 3 octombrie 2000, după

ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații L.I., M.V.C. și B.F., la

propunerea primului, s-au deplasat în localitatea Cămărașu, jud. Cluj, la o

locuință izolată ce aparține părții vătămate P.G. Inculpatul L.I. a fost cel

care l-a scos pe bătrân din casă, l-a lovit, apoi toți trei inculpații l-au dus

în casă și, lovindu-l și amenințându-l, i-au furat suma de 1.700.000 lei și mai

multe bunuri din casă (îmbrăcăminte, obiecte electronice, păsări, alimente) în

valoare totală de 10.770.000 lei, parte din ele fiind recuperate în timpul

cercetărilor. Pentru restul bunurilor, P.G. s-a constituit parte civilă cu suma

de 5.900.000 lei.

Partea vătămată a suferit leziuni

pentru a căror vindecare a necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale.

Recunoașterile inculpaților s-au

coroborat cu declarațiile părții vătămate, cu raportul medico-legal, cu

raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică precum și cu procesul

verbal de reconstituire.

În noaptea de 15 martie 2001, aflați

sub influența băuturilor alcoolice, toți 4 inculpați, la propunerea

inculpatului M.V.C., s-au deplasat în localitatea Budești – Fânațe, la locuința

părților vătămate, soții M.D. și C. După ce au forțat ușa cu o furcă, au

pătruns în casă, l-au imobilizat pe M.D., așezându-l pe podea cu fața în jos și

apoi și pe soția sa. Din locuință au furat veselă, îmbrăcăminte, încălțăminte,

unelte agricole, alimente, valoarea totală a bunurilor fiind apreciată de

părțile vătămate la suma de 3.497.000 lei, cu care s-au constituit parte civilă

și cu suma de 2.000.000 lei, daune morale.

M.D. și M.C. au suferit leziuni

traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 4 - 5 zile și respectiv 5 - 6

zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații care au cerut reducerea pedepselor aplicate prin

reținerea de circumstanțe atenuante personale.

În motivarea apelurilor, inculpații

au arătat că au recunoscut faptele care li se reține în sarcină, sunt tineri și

regretă comiterea acestora.

Prin decizia penală nr. 230/ A din

10 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile ca nefondate,

considerând că instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a

pedepselor în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de

conținutul concret al faptelor comise care relevă un pronunțat pericol social

și ținând cont de elementele personale ale fiecărui inculpat, astfel că nu se impune

reținerea circumstanțelor atenuante personale.

Nemulțumiți de această hotărâre, cei

4 inculpați au atacat-o cu recurs pe care l-au înaintat Curții Supreme de

Justiție.

Ei au reiterat motivele din apel,

solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și aplicarea unor

pedepse mai mici, invocând drept temei, dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Instanțele au reținut, pe baza

materialului probator, o corectă situație de fapt și au pronunțat sau menținut

pedepse judicios aplicate.

Se reține că inculpații constituiți

în grup, au atacat pe timp de noapte, persoane în vârstă, pe care, după ce

le-au inspirat o mare temere, le-au lovit și le-au deposedat de bani și bunuri.

Toate aceste elemente conferă un grad ridicat de pericol social care necesită

un tratament penal ferm și riguros.

La acestea se mai adaugă datele

personale ale inculpatului L.I. care este recidivist tot pentru o infracțiune

de tâlhărie pentru care a fost condamnat în 1992 la 7 ani închisoare.

Inculpatul B.F. în timpul

minorității a fost internat într-un centru de reeducare pentru săvârșirea unei

fapte de tentativă de omor.

În raport de cele expuse, reținerea

circumstanțelor personale cu consecința reducerii pedepselor sub minimul

special ar fi cu totul nejustificată, prejudiciind realizarea scopului prevăzut

de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.F., C.F., L.I. și M.V.C., împotriva deciziei penale

nr. 230/ A din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepse prevențiile după

cum urmează: pentru B.F. de la 1 aprilie 2001, la 15 aprilie 2003, pentru C.F.

de la 21 februarie 2002, la 15 aprilie 2003, pentru L.I. de la 21 februarie

2002, la 15 aprilie 2003 și pentru M.V.C. de la 20 februarie 2002, la 15

aprilie 2003.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.