ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 199/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1

) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, astfel încât, inculpatul s-a dispus să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 8 ani închisoare, s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2345/2003 a Judecătoriei sector 4 București și a dispus executarea în întregime a acestei pedepsei alături de pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul având de executat 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală, s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și la o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 420 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., prin sentința penală nr. 3211/2002 a Judecătoriei Medgidia și a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată de care inculpatul a beneficiat cu privire la pedeapsa de un an închisoare, aplicată conform sentinței penale nr. 3211/2002 a Judecătoriei Medgidia pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.

A contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată V.R.A. și a obligat în solidar pe inculpații B.A.C.B. și S.I.V. la plata sumei de 3 milioane lei către aceasta.

S-a constatat că partea vătămată K.A. și-a recuperat parțial prejudiciul și a luat act că aceasta, nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 17 alin. (3) C. proc. pen., inculpații B.A.C.B. și S.I.V. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 6.500.000 lei către partea vătămată M.R.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.I.V. a briceagului corp delict.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:

În același timp, inculpatul B.A.C.B. a împiedicat pe partea vătămată să se ridice de pe scaun.

Pentru a i se putea smulge telefonul mobil de la gât a intervenit și inculpatul V.V., care a amenințat-o cu cuțitul, i-a luat telefonul mobil care a rămas la inculpatul S.I.V., de unde a și fost ridicat și predat părții vătămate.

Telefonul nu a fost recuperat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații, care au cerut achitarea (V.V. și S.I.V.) prin aceia că nu sunt probe care să ateste vinovăția lor; în subsidiar, cei doi inculpați au cerut reducerea pedepselor, ca de altfel și inculpatul B.A.C.B.

Prin decizia penală nr. 866 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul V.V. și menținut pedeapsa de 7 ani aplicată faptei dedusă judecății și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după cum și revocarea suspendării pentru pedeapsa de un an închisoare și revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 420 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare; a contopit pedeapsa de un an cu restul de 420 zile și a dispus ca restul de 420 zile închisoare să fie la rândul lui contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I.V. și B.A.C.B.

S-a motivat această soluție, prin faptul că inculpatul V.V. s-a aflat într-o recidivă postcondamnatorie, când primul termen este format din mai multe condamnări, ceea ce impune, mai întâi, aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni și apoi cele de la recidivă.

În rest, probele au dovedit fără echivoc comiterea tâlhăriilor de către inculpați, iar pedepsele respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care, în principal, au susținut că nu au comis faptele reținute, iar în subsidiar, au cerut reducerea pedepselor prin constatarea circumstanțelor judiciare atenuante.

Criticile urmează a fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se că recursurile sunt nefondate pentru cele ce urmează:

Soluția de condamnare a inculpaților se bazează pe un vast probatoriu administrat în cauză și ea nu reprezintă consecința unei grave erori de fapt, care să conducă la achitarea așa cum au solicitat inculpații.

Chiar dacă inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, așa cum s-a întâmplat cu inculpații S.I.V. și B.A.C.B. sau nu au recunoscut faptele comise, situația inculpatului V., conduitele lor rămân fără relevanță în contextul probatoriului administrat.

Mai întâi, părțile vătămate au recunoscut din grup pe inculpați, semnalmentele descrise în declarații corespunzând celor prezentate de inculpați .

La recunoașterea din grup au participat martorii B.D. și D.F., declarațiile lor coroborându-se și cu celelalte probe administrate, respectiv, procesele-verbale de conducere la locul faptei și planșele fotografice efectuate.

Mai mult, cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului S.I.V. s-a găsit asupra acestuia cuțitul de care acesta s-a folosit pentru a o amenința pe partea vătămată K.A., precum și telefonul mobil sustras, procesul-verbal încheiat cu această ocazie coroborându-se cu actul prin care partea vătămată a recunoscut cuțitul cu care a fost amenințată de acest inculpat.

Pe de altă parte, recurentul inculpat S.I.V. a recunoscut comiterea faptelor în faza urmăririi penale, revenind în fața instanței asupra declarațiilor inițiale, dar alibiul prezentat nu l-a putut dovedi.

Deși inculpatul B.A.C.B. a afirmat că toți inculpații au participat la faptele reținute în sarcina lor, ulterior, în fața instanței, fără nici o justificare a revenit susținând că inculpatul S.I.V. este nevinovat.

În acest cadru probator instanțele au reținut corect vinovăția inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății, pronunțând soluții legale și temeinice.

Tot astfel, sunt și pedepsele aplicate, pedepse în limitele legale sancționatoare cu orientare spre limita minimă legală, sau la limita minimă legală deși, recurenții au avut conduite procesuale nesincere și oscilante în raport de faptele comise, iar inculpații B.A.C.B. și V.V. sunt recidiviști.

Pentru aceste considerente nu se pot reține în favoarea inculpaților circumstanțe judiciare atenuante și în consecință, pedepsele nu pot fi coborâte sub limita minimă legală.

Așa fiind, criticile sunt nefondate și în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile se vor respinge, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate se va computa arestarea preventivă la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.C.B., V.V. și S.I.V. împotriva deciziei penale nr. 866 din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 26 martie 2004 la 12 ianuarie 2005, pentru toți inculpații.

Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2005.