ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3424/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 543 din 6

iunie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

S.M. la 3 pedepse de câte 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen. (3 fapte), la 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru aceeași infracțiune,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., la 7 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi,

pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C.

pen., la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și e) din același

cod și la 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării acelorași drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final inculpatul

având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400 dolari S.U.A. sau c/v

în lei la cursul oficial din ziua plății, și 48.000.000 lei.

Pe latură civilă, s-a constatat că

părțile vătămate D.G., Z.M., T.S. și T.E., nu au pretenții față de inculpat și

acesta a fost obligat să plătească despăgubiri civile, astfel:

- părții civile, D.V., suma de

9.000.000 lei;

- părții civile, P.D.A., suma de

15.000.000 lei;

- părții civile B.D., suma de

5.000.000 lei.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 2 octombrie 2001,

inculpatul, îmbarcat într-un autoturism în care se mai aflau 3 tineri (trimiși

în judecată într-un alt dosar), s-a deplasat în zona Lacul Tei, aici observând

când D.V. și-a parcat mașina.

Instantaneu, inculpatul s-a apropiat

de vehicul, a spart geamul portierei dreapta față și a sustras geanta aflată pe

banchetă, în prealabil el amenințând-o pe proprietara bunului.

În aceeași manieră, inculpatul a

sustras, la data de 22 martie 2001, geanta lui P.D.A.

La 17 iunie 2001, inculpatul,

îmbarcat într-un autoturism Dacia 1300 de culoare crem, a urmărit autoturismul

condus de D.G. și când aceasta a staționat, i-a spart geamul și a sustras de pe

banchetă, geanta.

În aceeași manieră, la data de 20

iunie 2001, Z.M., aflată la volanul autoturismului propriu, a fost urmărită și

când a staționat, a sesizat că un tânăr ale cărui semnalmente corespundeau

inculpatului, i-a spart geamul, a deschis portiera stânga spate și i-a luat de

pe banchetă, o geantă.

La 15 octombrie 2001, T.S.,

îmbarcată în autoturismul fiicei sale ce staționa pe o stradă din sectorul 2 al

Capitalei, a sesizat că s-au apropiat doi bărbați, unul din ei a tras-o din

vehicul, a trântit-o pe iarbă, iar celălalt, prin geamul deschis, a sustras

geanta aflată pe bancheta stânga față.

T.E., la data de 26 octombrie 2001, în timp ce parca

autoturismul personal pe Șos. Colentina, a sesizat că un tânăr i-a spart geamul

dreapta față și instantaneu, i-a furat sacoșa, după care s-a îndepărtat în

grabă cu un vehicul ce-l aștepta în apropiere.

La 26 noiembrie 2001, B.D., ce

staționa cu autoturismul propriu, a sesizat că un tânăr i-a spart geamul

dreapta față și i-a furat geanta.

Toate persoanele vătămate, reținând

semnalmentele persoanei care le-a sustras gențile în maniera arătată, au

recunoscut în prezența martorilor asistenți, că cel în cauză era inculpatul,

poza lui fiindu-le prezentată de organele de poliție.

De asemenea, persoanele vătămate

l-au indicat în mod constant pe S.M. fie ca autor, fie ca participant la

faptele reținute.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 404 din 15 iulie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare

invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 14

C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii și

s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72

C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Art. 34 lit. b) C. pen., prevede că

în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu

închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la

maximul ei special.

Raportând la cauză acest text de

lege, se reține că instanța, aplicând inculpatului pedepse cu închisoarea în

limita textului incriminator, a stabilit executarea pedepsei cea mai grea,

sporită cu un an închisoare, ea având în vedere multitudinea de fapte săvârșite

de inculpat, pericolul social grav al acestora, cât și atitudinea lui pe

parcursul desfășurării procesului penal.

Ca atare, cuantumul pedepsei de

executat a fost individualizat cu luarea în considerare a tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză neexistând nici o împrejurare care să

constituie circumstanță atenuantă, astfel cum prevede art. 74 C. pen.

Dispunerea executării pedepsei în

regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul pedepsei,

acela al prevenției generale și speciale, scop prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 404 A din 15 iulie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 6 ianuarie 2002, la 22 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2004.