ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 11

martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul

R.R.

la câte 7 ani închisoare (două

fapte) pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen. (două fapte) și la 3 ani

și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat, pe lângă fiecare din pedepse, pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe

durata de câte 4 ani și respectiv, de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai

grea, de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul având de

executat 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă B.D. și la 1.900.000 lei, cu același titlu, către

partea civilă D.M.I.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată L.N.R. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 1 noiembrie 2002, după

orele 22,30, B.D., D.M.I. și L.N.R., călătoreau cu tramvaiul liniei 17 în

direcția Bucur - Obor. La un moment dat, inculpatul, însoțit de o altă

persoană, s-a apropiat de cei 3, i-a întrebat în ce cartier se află și, fără a

primi vreun răspuns, a scos un cuțit și le-a cerut să nu coboare din tramvai.

Speriați și de tonul agresiv întrebuințat de inculpat, tinerii nu au opus

rezistență, atunci când R.R. le-a căutat prin buzunare. Astfel, de la D.M.I.,

inculpatul a luat un telefon mobil și 100.000 lei, iar de la B.D., un telefon

mobil și 300.000 lei. Asupra lui L.N.R., inculpatul nu a găsit vreun bun sau

bani.

Înainte de a coborî din mijlocul de

transport, inculpatul și prietenul său i-au amenințat pe tineri să nu fie

urmăriți, iar în ziua următoare, ei au vândut telefoanele.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 301 din 26

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința, a descontopit pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare în pedepsele componente, a înlăturat sporul de pedeapsă de 6

luni închisoare și a majorat pedepsele aplicate inculpatului, de la câte 7 ani

închisoare (două pedepse), la câte 10 ani închisoare (două pedepse), pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen. (două fapte), și de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 5

ani închisoare pentru art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai

grea, de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Prin aceeași decizie, s-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, inculpatul a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă

greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, instanța de apel,

orientându-se la pedeapsa de executat de 10 ani închisoare, a considerat

pericolul social deosebit de ridicat al faptelor, două infracțiuni de tâlhărie

și o tentativă de tâlhărie, acestea fiind săvârșite într-un mijloc de transport

în comun și pe timp de noapte, dar și persoana făptuitorului, acesta având în

antecedente o faptă de furt și fiind nesincer pe parcursul desfășurării

procesului penal.

Dispunerea executării pedepsei prin

privare de libertate, se apreciază că va fi în măsură să realizeze scopul

acesteia, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.R., împotriva deciziei penale nr. 301/ A din 26 mai

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 noiembrie

2002, la 3 februarie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.