ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 201/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 859 din 14 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6142/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.Șt., la 7 ani închisoare, pentru fapta de tâlhărie săvârșită împotriva părții vătămate P.R.F. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare, pentru fapta de tâlhărie săvârșită împotriva părții vătămate B.C.

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 5 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării preventive începând de la data de 14 octombrie 2004 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 10 milioane lei către partea civilă P.R.F. S-a luat act că partea vătămată B.C.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în natură. Instanța a reținut, în esență, că la datele de 12 august 2004 și 14 august 2004, în timpul nopții, inculpatul a deposedat prin violență verbală și prin amenințare cu un cuțit pe părțile vătămate B.C. și P.R.F., de bunuri (câte un telefon mobil), unul dintre aceste bunuri fiind valorificat de inculpat cu suma de 4.500.000 lei. Prin decizia penală nr. 667 din 31 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Curtea de apel a apreciat că vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni a fost stabilită pe baza unor probe certe administrate în cursul procesului penal, iar pedepsele au fost corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul. Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și anume, reducerea pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile criticate fiind legale și conforme probelor administrate în cauză. Înalta Curte reține că la stabilirea pedepselor pentru săvârșirea celor două infracțiuni, precum și a pedepsei rezultante (7 ani și 5 luni închisoare), ambele instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere, în esență, atât gravitatea celor două fapte săvârșite cu violență de inculpat, cât și persoana inculpatului, infractor primar, stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei (7 ani închisoare).

Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului începând de la data de 14 octombrie 2004 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 667 din 31 august 2005 a Curții de Apel București. secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 octombrie 2004 la 13 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2006.