ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 23/RC/2017

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, între alte, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de:

- 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

A constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus prezenta condamnare sunt comise în stare de recidivă post - condamnatorie raportat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 111/1997 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 1681/2001 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în executarea căreia se află în prezent inculpatul.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (1969) aplicată prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care aplică sporul de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

A adăugat pedeapsa rezultată de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2321 zile (6 ani, 5 luni și 11 zile), rezultând pedeapsa de 9 ani 11 luni și 11 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pe care o va executa în final inculpatul.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (identică în conținut cu pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicată pentru condamnările anterioare contopite).

S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa anterioară de 7 ani și 6 luni închisoare care constituie primul termen al recidivei, perioadele din 2 decembrie 1996-17 decembrie 1997, 27 aprilie 2001-1 iunie 2001 (care nu se deduc din pedeapsa rezultantă).

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 9 ani 11 luni și 11 zile închisoare, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, cu începere din 23 ianuarie 2011 și până în 8 martie 2011, precum și perioada executată din pedeapsa anterioară rămasă de executat, respectiv 28 ianuarie 2014-5 decembrie 2014.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut cu începere din 2 mai 2011, ora 17,05 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut cu începere din 2 mai 2011, ora 17,10 și până în 3 mai 2011, ora 2,50.

Pe latura civilă, în temeiul 19 și art. 397 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 22 și următoarele din Legea nr. 136/1995:

S-a constatat că persoana vătămată D. reprezentată de E., din localitatea Colonne, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin restituirea în 4 februarie 2011, a tractoarelor.

S-a constatat că persoana vătămată F., reprezentată de G., din localitatea Villers, Franța nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură, prin restituirea tractoarelor.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H., cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria, cu domiciliul procesual ales în Oradea, la Societatea Civilă de Avocați I., cu sediul în Oradea, jud. Bihor.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 20 mai 2011, cu privire la sumele de 4130 euro, 31 lei și 66.000 forinți ridicate de la inculpatul A.

S-a dispus restituirea către partea civilă H. a sumei totale de 32.840 euro, 210 lei și 97.500 forinți și s-a constatat că suma de 32.840 euro a fost depusă în contul Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism (Direcția Generală a Finanțelor Publice - Municipiul București) deschis la Banca Comercială Română Lipscani, cu ordinul de încasare numerar din 27 mai 2011.

S-a constatat că suma de 211 lei a fost depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București, sector 2, cu chitanța din 30 mai 2011 și că suma de 97.500 forinți este depusă la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel Alba Iulia.

Au fost obligați în solidar inculpații J., K., L., M., N., O., P. și A. să plătească părții civile H. suma de 343 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând diferența dintre suma de bani restituită părții civile H. și prejudiciul integral de 40.000 euro.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri, aflate la Camera de Corpuri delicte a Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba: plăcuțe metalice cu serii falsificate, ridicate de la tractorul, cumpărat de martorul R., de la tractorul cumpărat de partea civilă S. și de la utilajul cumpărat de martorul T., bunuri indisponibilizate prin ordonanța de instituire a sechestrului din 20 mai 2011; etichete autocolante cu caracteristici tehnice și date de identificare ale tractoarelor; platbandă, provenită de la tractorul; două legături chei pentru tractor, una cu trei chei și două brelocuri și una cu două chei si un breloc; platbandă de la tractor; poanson cu litera „O”, de formă paralelipipedică, cu dimensiunile 1,7/1,7/11,8 cm, folosită.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a plăcuțelor de identificare metalice cu serii falsificate, ridicate de la tractorul, cumpărat de martorul R., de la tractorul cumpărat de partea civilă S. și de la utilajul Caterpillar cumpărat de martorul T., bunuri indisponibilizate prin ordonanța de instituire a sechestrului din 20 mai 2011 și aflate la Camera de Corpuri delicte a Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2010din 30 mai 2011 al Direcției de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, între alții, a inculpaților: A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g, i și al.4 C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.; B. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu mențiunea că încadrările juridice au avut în vedere prevederile în vigoare la acea dată, ale C. pen. (1969) și ale legilor speciale în forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014.

În fapt, s-a reținut că de circa doi ani, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat de către inculpații U. și V. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu consecințe deosebit de grave în țări a Uniunii Europene precum Franța, Italia, Olanda și Grecia. Ca membri ai grupării au fost recrutați inculpații X., Z. și Y., aceștia având atribuția de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare și depozitare folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracție, identificarea și neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPS. După executarea tuturor acestor operațiuni, cei trei membri ai grupului organizat au executat efectiv operațiunea de sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei au comunicat telefonic liderilor grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricație, numărul actelor de utilizare și starea fizică a acestora, precum și dacă sunt prevăzute cu accesorii (încărcător frontal, grape etc.). Cei doi lideri le-au comunicat celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase, în sensul că puteau fi ușor valorificate „la negru” și sumele care puteau fi obținute erau importante. După toate acestea, U. și V. au identificat în rețeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi Internaționale de Mărfuri, firme de transport care dețineau mijloace de transport adecvate. Apoi, au intrat în contact cu reprezentantul firmei respective și au solicitat efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte țări din Uniunea Europeană către România, precizând locul și data încărcării utilajelor.

Odată comis furtul, inculpatul X., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante și al unui CD, a falsificat o comandă către firma de transport, o factură și o scrisoare de trăsură, pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele de poliție sau reprezentanți ai autorității vamale, șoferul să poată justifica transportul. Imediat după ce echipa de hoți a comunicat inculpaților U. și V. marca și tipul utilajelor sustrase, aceștia au căutat cumpărători interesați de achiziționarea acestora. Totodată, de menționat a fost faptul că echipa de hoți era direcționată, spre exemplu, pe teritoriul Franței, de către inculpatul V., acesta cunoscând mai multe locații în care firme care comercializează utilaje le păstrează sau ferme mai mari care dețin astfel de utilaje agricole. Furturile au fost comise de către echipa de hoți pe timp de noapte și prin folosirea de chei potrivite primite anterior de la inculpatul U. Astfel, după constituirea grupului infracțional organizat, în cadrul căruia au acționat anterior și alți membri, au fost comise mai multe furturi calificate, din interceptările și înregistrările telefonice efectuate autorizat în cauză rezultând sustragerea mai multor utilaje din Austria și Franța. Ultimul furt a fost comis din Franța, din zona Dijon, în noaptea de 07/08 decembrie 2010.

Anterior, în data de 01 decembrie 2010, inculpații X., Z. și Y. au plecat în Franța cu autoturismul primului inculpat, înmatriculat în Franța, condus de inculpatul Y.. În paralel, inculpatul V. i-a propus inculpatului A.A., administrator al SC Translogistic SRL Arad, firmă ce are ca obiect de activitate efectuarea de transporturi interne și internaționale de mărfuri, să efectueze un transport de utilaje agricole din Franța, plătindu-i suma de 1.000 euro în avans, prețul total la care s-au înțeles inițial fiind de 2.200 euro. Ulterior, din discuțiile telefonice purtate între inculpații V. și U. a rezultat, de fapt, că înțelegerea cu inculpatul A.A. cu privire la transport a ajuns la un total de 5.500 euro, acesta fiind de fapt un indiciu clar că inculpatul A.A. știa deja că va transporta utilaje furate. Această împrejurare a rezultat și din faptul că a mers personal, conducând autotrenul împreună cu angajatul său, inculpatul B. Există de asemenea discuții telefonice purtate între liderii grupului infracțional, echipa de hoți și inculpatul A.A. cu privire la transmiterea unei comenzi false către firma administrată de inculpat pentru ca acesta să poată justifica transportul la un eventual control efectuat de organele de poliție sau de autoritățile vamale. Între aceleași persoane au existat discuții și cu privire la falsificarea unor documente de proveniență și de transport, respectiv a facturii fiscale și a scrisorii de trăsură, din toate rezultând în mod fals că utilajele furate au fost cumpărate de la o firmă de specialitate din Franța.

În urma activitățile desfășurate, s-a stabilit că gruparea infracțională a fost sprijinită de inculpații P., A., ambii din Satu-Mare și O. din Bistrița. Aceștia au fost cunoscuți de membrii grupării infracționale ca și persoane cu relații în rândul celor care doreau să achiziționeze utilaje furate. Cei trei au sprijinit gruparea prin aceea că, imediat după comiterea furtului, liderii grupării, M. și K., contactau telefonic pe inculpatul P., căruia îi comunicau tipul de utilaje furate și principalele caracteristici ale acestora, respectiv anul de fabricație, starea tehnică, orele de funcționare, eventuale dotări opționale, funcție de care exprimau un anumit preț. Ulterior, inculpatul P. împreună cu inculpații A. și O. au contactat persoanele interesate să achiziționeze utilajele sustrase, comunicau informațiile despre acestea primite de la liderii grupării și stabileau un nou preț de vânzare mai mare, diferența reprezentând o parte a câștigului lor ilicit. Cealaltă parte a câștigului ara reprezentată de procentul solicitat autorilor furturilor din suma pretinsă de către aceștia.

În același mod s-a acționat pentru sustragerea a trei tractoare marca John Deere de la o fermă din Franța. Astfel, în luna ianuarie 2011, între membrii grupării a apărut ideea unui nou furt, dezvoltând în acest sens diferite acte preparatorii. Liderii grupării, inculpații M. și K. au purtat mai multe discuții cu inculpatul P., în cadrul cărora anunțau intenția de a se deplasa în Franța, în scopul sustragerii de tractoare agricole. Mai mult, cei doi inculpați l-au înștiințat pe P. că au fost în Franța, au identificat mai multe astfel de tractoare de dimensiuni mari, respectiv putere de peste 120 CP și chiar au încercat să le sustragă, însă nu au reușit întrucât nu au avut rampe de încărcare adecvate și acestea au cedat sub greutatea utilajelor. P. a spus că va face demersuri pentru a procura rampe adecvate, fapt pentru care, la data de 16 ianuarie 2011, M. și K. i-au contactat pe inculpatul N. și pe numitul C.C., cărora le-a cerut să se deplaseze la Satu-Mare să contacteze pe inculpatul P. și să ridice de la acesta rampele pentru încărcarea utilajelor în TIR. C.C. și N. s-au deplasat la Satu-Mare în noaptea de 16/17 ianuarie 2011, însă P. nu a reușit să procure rampele respective, motiv pentru care au revenit la Alba-Iulia. În ziua de 17 ianuarie 2011, K. a procurat astfel de rampe prin intermediul inculpatul L., rampe transportate de către C.C. și N. împreună cu inculpatul M., în parcarea hanului „x”, unde se afla staționat capul tractor aparținând societății administrate de N., cap tractor la care era atașată o semiremorcă. Rampele au fost încărcate în semiremorcă, iar în cursul nopții de 17 ianuarie 2011, N., însoțit de D.D., s-a deplasat cu TIR-ul în Germania pentru a transporta marfă în baza unei comenzi reale. Conform înțelegerii prealabile cu liderii, inculpații M. și K., după descărcarea în Germania, aceștia urmau să se deplaseze cu autotrenul în Franța, în zona orașului Nancy, pentru a se întâlni cu aceștia. Au existat convorbiri telefonice între liderii coordonatori și inculpatul N., din cadrul cărora a rezultat clar că acesta din urmă cunoștea că se deplasează în Franța pentru a transporta utilaje furate. Mai mult, încă din România, M. și K. i-au plătit lui N. un avans în lei de circa 1.000 euro, din suma totală de 7.000 euro, stabilită inițial.

La rândul său, inculpatul P. i-a contactat pe ceilalți doi intermediari, respectiv pe inculpații A. și O., comunicându-le datele obținute de la membrii grupării, respectiv modelul utilajelor furate și caracteristicile tehnice, purtând discuții cu aceștia referitoare la prețul pretins și variantele de comercializare către diferiții clienți pe care îi aveau.

Imediat după comiterea furtului, conform înțelegerii prealabile dintre liderii grupării, M. și K., cu transportatorii utilajelor furate, inculpații D.D. și N., pe de o parte și cu inculpații P., O. și A., pe de altă parte, utilajele au fost transportate cu autotrenul în zona orașului Debrecen din Republica Ungaria, localitate în care s-au întâlnit și membrii grupării cu cei trei intermediari în noaptea de 21/22 ianuarie 2011.

La data de 22 ianuarie 2011, cele trei tractoare au fost vândute unui cetățean maghiar, respectiv numitului H., din orașul Debrecen, care comercializează autoturisme și utilaje second-hand. Acesta din urmă a cunoscut faptul că utilajele sunt furate și a fost de acord să plătească intermediarilor suma de 40.000 euro pentru toate cele trei tractoare. Ulterior, banii au fost împărțiți între inculpații care au sprijinit grupul infracțional organizat și membrii grupării, fiecăruia revenindu-i o anumită sumă. De altfel, cu ocazia depistării acestora în punctele de frontieră Borș și Valea lui Mihai, asupra acestora a fost găsită suma totală de 39.340 euro (J. - 2.000 euro; K. - 6.500 euro; L. - 2.500 euro; M. - 8.000 euro; N. - 4.000 euro, O. - 4.200 euro; P. - 8.010 euro și A. - 4.130 euro). Inculpatul D.D. urma să primească o parte din suma găsită asupra inculpatului N..

Inculpații P., A. și O. le-au spus membrilor grupului infracțional organizat că au obținut de la cumpărătorul maghiar doar suma de 25.000 euro, din care au cerut o parte pentru intermedierea vânzării, împărțind între ei și diferența de 15.000 euro până la suma de 40.000 euro obținută în realitate de la cumpărător.

De menționat este faptul că, la fel ca și grupul infracțional organizat din care s-au desprins, liderii grupării infracționale nou formată, respectiv inculpații M. și K. au folosit un laptop și o imprimantă pentru a contraface documente de proveniență și de transport a utilajelor furate, pentru a crea aparența unui transport legal de marfă pe ruta Franța - România. Mai mult, au contrafăcut o ștampilă cu amprenta unei societăți comerciale franceze, ștampilă pe care o foloseau la contrafacerea documentelor. Aceasta a fost găsită la percheziția corporală asupra inculpatului L.

Proprietara tractoarelor este F. din com. Vroville, reprezentată de către numitul G. născut în Franța, fiind sustrase un tractor, culoare verde, înmatriculat la 09 martie 2007; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004; un tractor, culoare verde, înmatriculat la 19 aprilie 2004. Prejudiciul produs este în valoare totală de 159.307 euro. Toate cele trei tractoare au fost restituite părții vătămate de către autoritățile maghiare (fila 28, vol. I).

Instanța de fond a reținut că inculpatul E.E. îl cunoaște din anul 1991 pe inculpatul B., în prezent acesta din urmă având gradul de locotenent-colonel și fiind șeful Serviciului Județean de Informații Alba din cadrul Serviciului Român de Informații În timpul efectuării stagiului militar de către inculpatul E.E., pe inculpatul B. l-a cunoscut și martora F.F., pe atunci prietena inculpatului E.E. După satisfacerea stagiului militar și căsătoria inculpatului E.E. cu martora F.F., aceștia au ținut legătura o scurtă perioadă de timp cu familia inculpatului B., după care relațiile au devenit din nou apropiate abia în urmă cu circa 2 ani.

Pe la începutul lunii februarie 2011, aflând din presă și din discuțiile purtate în municipiul Alba-Iulia că se instrumentează un dosar penal având ca obiect tractoare și alte utilaje sustrase din țări membre ale Uniunii Europene de către membrii unui grup infracțional organizat, care ulterior sunt valorificate în România, și conștient fiind de implicarea sa în acest dosar, inculpatul E.E. l-a căutat pe inculpatul B. și i-a relatat faptul că a cumpărat și el un tractor de la membrii grupului infracțional organizat și i-a solicitat sprijinul, aceasta și în contextul în care inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni cu suspendarea executării pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, constând în cumpărarea unui camion provenit din furt.

Inculpatul B. i-a spus inculpatului E.E. că va vorbi cu comisarul șef G.G., șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia, că-l va pune în legătură cu acesta pentru a lămuri situația juridică a utilajului menționat. Inculpatul B. a luat legătura cu șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia și, ca urmare, acesta din urmă a avut o discuție cu inculpatul E.E., care a prezentat actele utilajului, constatându-se că acesta provine dintr-un furt comis de inculpații H.H., K. și I.I., motiv pentru care utilajul a fost indisponibilizat.

După o perioadă de timp, inculpatul E.E. i-a comunicat martorei F.F. că s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. la sediul Serviciului Român de Informații Alba, întrebându-l pe acesta la ce poate să se aștepte și primind asigurări că nu se va întâmpla nimic grav dacă a fost sincer cu comisarul șef G.G. de la poliție.

În data de 04 aprilie 2011, inculpatul E.E. s-a internat la o clinică privată de recuperare psihică din localitatea Vințișoara, județul Alba, în condiții pe care le vom expune în continuare, mai târziu.

Ulterior, inculpatul B. i-a confirmat inculpatului E.E. că a vorbit cu ofițerul de poliție despre aceasta. În continuare, martora a mai fost de două ori la domiciliul inculpatului B., trimisă de fiecare dată de către inculpatul E.E. care se afla internat în clinică. De fiecare dată, martora se interesa dacă sunt noutăți și reitera rugămintea ca inculpatul B. să facă tot ceea ce poate să nu vină „mascații” la locuința sa. Inculpatul B. i-a dat de înțeles martorei că a vorbit cu comisarul șef G.G. despre acest lucru și că nu vor veni „mascații” la locuința sa.

În data de 10 aprilie 2011, după ce a purtat o discuție, la clinică, între comisarul șef G.G. și inculpatul E.E., acesta din urmă i-a cerut din nou soției sale să meargă acasă la inculpatul B. pentru a-l întreba dacă sunt probleme noi, având în vedere că recunoscuse cu acel prilej cumpărarea altor două tractoare de la membrii grupului infracțional organizat. Martora l-a sunat pe inculpatul B., iar acesta i-a spus că o primește. Odată ajunsă acasă la inculpat, martora i-a relatat discuțiile purtate de soțul ei cu comisarul șef G.G., aducându-i totodată la cunoștință împrejurarea că, deja, organele de poliție au ridicat cele două tractoare la numitul S., căruia inculpatul E.E. i le vânduse după ce le cumpărase de la hoți.

Împrejurarea că inculpatul E.E. i-a spus inculpatului B. anterior și despre cele două tractoare a rezultat și din declarația dată de către inculpatul E.E., în care arată că i-a spus cu circa trei săptămâni înainte de a spune organelor de poliție, plângându-se chiar inculpatului B. că, dacă ar spune organelor de poliție despre aceste utilaje, ar pierde terenurile și banii plătiți în contul tractoarelor pe de o parte (35.000 euro) și pe de altă parte suma de 150.000 lei cu care ar trebui să-l despăgubească pe numitul S. Cu ocazia discuției, inculpatul B. l-a sfătuit pe inculpatul E.E. să nu declare nimic despre cele două tractoare și să aștepte să vadă cum evoluează ancheta, urmând să spună doar dacă se va afla. Acest fapt a fost confirmat și de discuțiile purtate ulterior de către inculpatul E.E. cu comisarul șef G.G. la datele de 10, 11,14,15 și 17 aprilie 2011 discuții care au fost înregistrate autorizat în mediu ambiental:

Contextul în care s-au purtat toate discuțiile între inculpați și martori a fost foarte relevant, în sensul că, în data de 14 aprilie 2011, discuțiile au fost purtate în timpul efectuării percheziției domiciliare și ale efectuării audierilor la sediul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, iar cele din data de 15 aprilie 2011, s-au purtat înaintea, în timpul și ulterior judecării propunerii de arestare preventivă. În concluziile sale, procurorul de ședință a făcut referire la inculpatul B., despre care acesta a aflat în mod evident, aceasta rezultând din modul conspirat în care s-a întâlnit apoi, în data de 17 aprilie 2011, cu martora F.F., căreia i-a și atras atenția că bănuiește că îi sunt interceptate convorbirile telefonice.

În data de 19 aprilie 2011, inculpatul B. a fost la locuința din Micești a familiei F., unde a găsit-o pe mama numitei F.F. și pe fiica minoră a acesteia, spunându-le acestora să-i transmită sus-numitei să-l viziteze seara la domiciliu. Din discuția telefonică purtată la ora 22:22:33 între susnumită și inculpat a rezultat că acesteia îi era teamă să mai meargă casă la inculpatul B., astfel fiind sfătuită și de mama sa. În cursul aceleiași zile de 19 aprilie 2011, inculpatul a mai discutat la telefon cu numita F.F., din conținutul discuțiilor rezultând că cei doi erau preocupați ca nu cumva să le fie interceptate și înregistrate convorbirile telefonice. Astfel, inculpatul B. a cerut mai multe date numitei F.F. cu privire la telefonul și cartela folosite, aceasta spunându-i că le-a cumpărat în data de 17 aprilie 2011, după întâlnirea de la locuința familiei J.J. și nu le-a mai folosit decât pentru convorbiri cu avocații. În cuprinsul acelorași discuții, inculpatul B. i-a atras atenția numitei F.F. să spună, dacă va fi întrebată, că duminica (17 aprilie 2011), la întâlnirea de la familia J.J., au fost niște italieni care s-au interesat de firma sa.

În data de 20 aprilie 2011, telefonic, inculpatul B. s-a interesat la numita F.F. ce s-a discutat în legătură cu el la instanță, cu ocazia judecării propunerii de arestare, în data de 15 aprilie 2011. A solicitat și numărul de telefon al avocatului K.K., pe care l-a sunat ulterior, întrebându-l același lucru. Numitei F.F. i-a sugerat că a trecut pe la ei doar o dată, de două ori pe an, întrebând-o insistent dacă din dosar sau din discuțiile cu avocatul ori cele telefonice purtate de ea cu E.E. rezultă că i-ar fi dat sau i-ar fi făcut ceva. În data de 22 aprilie 2011, numita F.F. a fost chemată telefonic de către inculpat la sediul Direcției Județene de Investigație Alba, ulterior cei doi întâlnindu-se la punctul de control acces, fără ca sus-numita să fie trecută în vreun registru și au purtat din nou discuții legate de dosar. Și anterior inculpatul B. a manifestat precauție în relația cu inculpatul E.E. și martora F.F., aceasta rezultând din faptul că a folosit patru numere de telefon mobil sau fix, pentru a ține legătura cu aceștia, precum și din împrejurarea că, în data de 15 aprilie 2011, nu a folosit procedura regulamentară de acces în sediul Serviciului Român de Informații, neînregistrând vizita martorei F.F.

Astfel, sfaturile date de către inculpatul B. inculpatului E.E. și martorei F.F. de a nu recunoaște în fața organelor de urmărire penală cumpărarea și înlesnirea valorificării a cinci utilaje agricole provenite din furt, au fost apreciate ca fiind un ajutor intelectual dat în scopul zădărnicirii urmăririi penale, fază a procesului penal în care se urmărește aflarea adevărului.

O altă formă de ajutor acordat inculpatului E.E. a constat în inacțiunea inculpatului B. care nu a încunoștințat organele de urmărire penală, despre care știa că cercetează implicarea inculpatului E.E. în activitatea infracțională, cu privire la informațiile aflate de la inculpat, nerespectând astfel chiar o obligație legală, respectiv cea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991, care prevede că informațiile privind săvârșirea unor infracțiuni sunt aduse la cunoștința organelor de urmărire penală de către organele de informații.

Un alt act de ajutor făcut pentru zădărnicirea urmăririi penale a constat în atenționarea făcută de inculpatul B. martorei F.F. cu privire la posibilitatea interceptării convorbirilor telefonice ale acesteia, fiind de natură să împiedice organele de urmărire penală în aflarea adevărului, având în vedere că martora a purtat până atunci mai multe discuții telefonice din care rezulta activitatea infracțională desfășurată de E.E. și a eventualelor alte persoane implicate în cumpărarea sau înlesnirea valorificării utilajelor provenite din furt.

Toate acțiunile și inacțiunile inculpatului B. au fost în contextul în care acesta cunoștea împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru o fapta similară, neexistând astfel nici măcar posibilitatea ca inculpatul să creadă că E.E. este nevinovat. Acțiunea inculpatului B. de a-i asigura pe inculpatul E.E. și pe martora F.F. de faptul că va interveni pe lângă comisarul șef G.G. pentru a nu se efectua o percheziție cu forțe speciale la domiciliul lor intră în categoria actelor de ajutor moral acordat acestora pentru îngreunarea urmăririi penale. În aceeași categorie au intrat și asigurarea constantă pe care le-a dat-o că nu se pune problema arestării preventive și că a avut discuții în legătură cu cele două probleme cu ofițerul de poliție, creându-le impresia că „a rezolvat” aceste lucruri cu șeful Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia. De altfel, inculpatul B. chiar l-a contactat în acest sens pe comisarul șef G.G. și i-a sugerat că, pentru a obține rezultate maxime în anchetă, ar trebui să-i promită inculpatului E.E. că nu va efectua o descindere cu forțe din cadrul Detașamentului Poliției de Intervenție Rapidă la domiciliul său și că nu se pune problema arestării, împrejurare care rezultă din raportul întocmit de ofițerul de poliție.

O altă solicitare a inculpatului E.E. a fost transmisă de către inculpatul B. comisarului șef G.G., respectiv aceea de a-l introduce în echipa care va efectua activități la domiciliul inculpatului E.E. pe inculpatul C., subcomisar de poliție în cadrul Biroul pentru Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia, despre care cunoștea că este foarte bun prieten cu inculpatul E.E. Este evident că atunci când a făcut acest lucru, inculpatul B. cunoștea că este o mare probabilitate ca inculpatul C. să nu-și îndeplinească în mod corect atribuțiunile de serviciu în cazul în care ar fi făcut parte din echipă.

Toate aceste activități de ajutor acordat inculpatului E.E. au fost făcute de inculpatul B., care, având în vedere domeniul în care activează, cunoștea faptul că, dacă inculpatul E.E. recunoaște implicarea în toate operațiunile cu utilaje provenite din furt, s-ar proba întreaga activitate infracțională, s-ar contura starea de pericol și vinovăția inculpatului, caz în care s-ar pune problema unor măsuri preventive, a trimiterii în judecată și a obligării la repararea prejudiciului.

Și implicarea inculpatului B. în găsirea și recomandarea insistentă a unui anumit avocat constituie un act de ajutorare întrucât depășește prin repetabilitate și intensitate recomandarea firească de a-ți angaja un apărător într-o cauză penală. Mai mult, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B. a avut deja discuții cu avocatul pe care l-a recomandat și că acesta cunoaște speța. Este important de menționat că avocatul L.L., despre care este vorba, nu era angajat în cauză până la acel moment, fiind astfel foarte probabil ca speța să-i fi fost prezentată chiar de inculpatul B.

După luarea măsurii preventive față de inculpatul E.E. și înainte cu o zi de judecarea recursului, la data de 20 aprilie 2011, inculpatul B. a întocmit un raport personal clasificat la nivelul „Secret de serviciu”, prin care a recunoscut, în parte, informațiile de care a luat cunoștință, recunoscând practic acțiunile sale de ajutorare a inculpatului E.E. și implicarea în aceleași acțiuni a inculpatului C., denaturând însă motivațiile sale și contextul în care susține că a acționat, conținutul raportului fiind în contradicție cu restul probelor administrate în cauză. De altfel, în raport, inculpatul B. a susținut că nu a pretins și nu a primit niciun fel de favoruri, bani sau alte obiecte și nu a exercitat niciun fel de presiune sau intervenție la nivelul vreunei instituții implicate în derularea cercetărilor penale, fapt contrazis în totalitate de actele de la dosar.

Din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre cei doi, interceptate și înregistrate autorizat, a rezultat că au o relație foarte apropiată, fiind „ca frații”, așa cum spun unul despre celălalt. Relațiile apropiate dintre cei doi au rezultat și din faptul că, din probele administrate s-a stabilit că aceștia au închiriat o garsonieră în municipiul Alba-Iulia, pe care o foloseau împreună, cheltuielile de întreținere și chiria fiind achitate în totalitate de către inculpatul E.E. Mai mult, din raportul inculpatului B. a rezultat că inculpatul E.E. i-a relatat că prietenul său cel mai bun, inculpatul C., are probleme familiale, urmând să divorțeze și că au existat discuții între aceștia cu privire la posibilitatea ca inculpatul E.E. să-i cumpere inculpatului C. un apartament. Deși ofițerul nu a făcut parte din colectivul delegat să desfășoare activități în cauză, prin natura atribuțiilor de serviciu putea să obțină informații utile cauzei. În situația în care acest lucru s-a realizat, era obligat, în virtutea acelorași atribuții de serviciu, să raporteze de îndată, ierarhic, despre informațiile obținute, faptele și persoanele la care acestea făceau referire. Inculpatul C. a intrat în posesia unor informații cu mare valoare operativă, apte să conducă la identificarea mai multor persoane implicate în activitatea infracțională, probarea acesteia și tragerea la răspundere a celor vinovați. În virtutea prieteniei dintre cei doi, inculpatul E.E. i-a povestit inculpatului C. încă de la momentul în care publicul a avut cunoștință de instrumentarea cauzei prin intermediul mass-media, despre implicarea sa în „afacerile” cu tractoare furate de inculpatul H.H. și alții. Inculpatul E.E. i-a povestit cu lux de amănunte despre implicarea sa, despre celelalte persoane implicate, inculpatul C. spunându-i că nu lucrează în dosar, că nu are acces la acesta, dar că se ocupă alți colegi și că va încerca să-l țină la curent cu ceea ce află despre derularea anchetei.

Inculpatul C. a avut astfel cunoștință despre întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpatul E.E., însă nu și-a informat colegii și conducerea Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia. Mai mult, în data de 02 aprilie 2011, la nivelul Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia s-a pus problema efectuării de activități procedurale în data de 05 aprilie 2011, constând în efectuarea de percheziții, ridicarea de persoane, conducerea acestora la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara și efectuarea de audieri. În aceste împrejurări, inculpatul C. l-a contactat telefonic, în mai multe rânduri, în perioada 02 - 04 aprilie 2011, pe inculpatul E.E., s-a întâlnit cu acesta în mod repetat, i-a divulgat informația privind declanșarea efectuării de activități procedurale în dosar, văzând și o listă cu numele a 14 persoane, despre care E.E. i-a spus că a primit-o de la avocata unei persoane cercetate în cauză și că acele persoane urmează a fi reținute. După ce inculpatul C. a văzut lista, inculpatul E.E. s-a dus la cealaltă persoană de încredere, inculpatul B., căruia i-a arătat-o, spunându-i că a aflat de la inculpatul C. că riscă o pedeapsă între 10 și 20 de ani închisoare. De altfel, domiciliul inculpatului B. i-a fost indicat chiar de inculpatul C., din interceptările convorbirilor telefonice rezultând cu certitudine că acesta din urmă a cunoscut despre sprijinul promis inculpatului E.E. de către inculpatul B..(discuțiile telefonice din 02 aprilie 2011, ora 19:44:49 și din 03 aprilie 2011, ora 18:05:44). Printre numele de pe listă s-a aflat și cel al inculpatului E.E. Inculpatul B. a păstrat lista și, la serviciu, a confruntat-o cu ordonanțele provizorii emise de procuror și cu încheierile instanței prin care s-a autorizat efectuarea de interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice în dosar, constatând cu această ocazie că parte din persoanele trecute pe listă figurează și în autorizațiile de interceptare. Nici în aceste condiții, inculpatul B. nu a informat organele de urmărire penală și nici șefii ierarhici, deși în condițiile în care îi spusese lui E.E. că o are de la inculpatul C., ar fi trebuit să-i fie evidentă cel puțin o scurgere de informații din cadrul structurii de poliție, care ar fi trebuit adusă la cunoștința organelor abilitate. Cu ocazia unei dintre întâlniri, inculpatul E.E. i-a spus inculpatului C. că a văzut două mașini cu polițiști care îl urmăresc, însă subcomisarul i-a spus că nu știe nimic cu privire la aceasta. După toate acestea, inculpatul E.E., discutând și cu soția sa, s-a hotărât să se interneze la clinica privată de recuperare psihică din localitatea Vințișoara, lucru care s-a și întâmplat în data de 04 aprilie 2011, pentru a împiedica astfel, după părerea sa, efectuarea percheziției la domiciliul său, audierea și luarea unor măsuri preventive.

Inculpatul C. a fost una dintre puținele persoane care a cunoscut faptul că inculpatul E.E. s-a internat la o clinică privată și a continuat să aibă contacte telefonice și chiar să-l viziteze pe acesta din urmă la spital. Și direct și telefonic, inculpatul C. l-a asigurat pe inculpatul E.E. că totul este în regulă. În data de 10 aprilie 2011, după discuția dintre comisarul șef G.G. și inculpatul E.E., în care acesta a recunoscut și tăinuirea celor două tractoare, vândute ulterior lui S., a fost vizitat la spital de către inculpatul C. Acesta din urmă a luat cunoștință despre mărturisirile făcute de inculpatul E.E. și despre faptul că nici cu această ocazie nu a recunoscut totul, respectiv nu spus nimic cu privire la cele trei tractoare, a căror vânzare a intermediat-o între inculpatul H.H. și numitul M.M., împrejurările de comitere a acestor fapte și despre aceea că, la acea dată, cumpărătorul M.M. făcea presiuni asupra inculpatului pentru răscumpărarea celor trei utilaje contra sumei de 51.000 euro. De asemenea, inculpatul C. a fost informat de către inculpatul E.E. cu privire la faptul că, a doua zi, acesta din urmă se va prezenta la sediul Biroului de Combaterea Crimei Organizate Alba-Iulia pentru a pune la dispoziția organelor de anchetă acte de interes în ceea ce privește cele două tractoare vândute numitului S. și pentru a oferi explicații cu privire la această tranzacție ilicită. În aceste condiții, inculpatul C. i-a spus că trebuie să declare în amănunt cele întâmplate vis-a-vis de cele două utilaje, fără însă a stabili să recunoască întreaga activitate infracțională care îi era cunoscută. La data de 13 aprilie 2011, inculpatul E.E. a fost contactat de inculpatul C., care i-a cerut să se întâlnească la stația de carburanți OMV din Alba-Iulia. Cu ocazia întâlnirii, inculpatul C. i-a povestit că, a doua zi, dimineață, va avea loc acțiunea poliției, fiind vizate persoanele implicate în furturile și comercializarea de utilaje furate. Acesta i-a recomandat inculpatului E.E. să se întoarcă la clinică, spunându-i că participă la acțiune și că îl va suna a doua zi în jurul orelor 08:30 - 09:00, să-i spună dacă totul este în regulă și dacă poate să părăsească clinica. Inculpatul E.E. i-a comunicat această împrejurare soției sale, F.F., după care s-a deplasat la clinică, unde a găsit doar personalul auxiliar și, fără a se reinterna, s-a dus în camera pe care o ocupase anterior. Cu această ocazie, inculpatul a discutat în două rânduri la telefon cu amanta sa, numita N.N., căreia i-a spus că inculpatul C. l-a avertizat că a doua zi este acțiunea și că, din acest motiv, rămâne peste noapte la clinică, așteptând ca dimineața să fie sunat de polițist pentru a primi „undă verde” de la acesta.

De cele mai multe ori, când inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpatul E.E. pentru a-i comunica date de interes cu privire la evoluția anchetei, a încercat să realizeze aceste întâlniri în mod conspirat, respectiv în locuri unde nu puteau fi văzuți și evitau ca la aceste întâlniri să fie prezente și alte persoane, aspecte care rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice realizate în cauză. Prin acțiunea de a-l îndruma pe inculpatul E.E. să nu spună organelor de urmărire penală despre întreaga activitate infracțională, învățându-l să recunoască doar ceea ce observă că este deja cunoscut, inculpatul C. l-a ajutat pe acesta pentru a zădărnici urmărirea penală. Din toate cele de mai sus a rezultat că inculpații B. și C. l-au ajutat pe inculpatul E.E. pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală, având cunoștință de faptul că acesta face parte dintr-un grup infracțional organizat cercetat în prezenta cauză. Această împrejurare a rezultat în mod evident că dosarul a fost mediatizat în două rânduri, cu ocazia efectuării de rețineri și arestări preventive în cauză, precum și din faptul că inculpatul E.E. le-a relatat de alte persoane implicate în dosar. De altfel, în virtutea atribuțiilor de serviciu, ambii inculpați au cunoscut competența materială a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Mai mult, inculpații B. și C. au luat cunoștință de conținutul listei cu 14 persoane cercetate și, prin inacțiunea lor, respectiv prin omisiunea încunoștințării organelor de urmărire penală, l-au favorizat atât pe inculpatul E.E., cât și pe alți membri ai grupului infracțional organizat.

Astfel, această inacțiune a celor doi inculpați a constituit în fapt o sprijinire a grupului infracțional organizat pentru a scăpa de răspunderea penală și a păstra produsul infracțiunii. Inculpatul B. a recunoscut că nu a procedat conform atribuțiilor de serviciu, nerespectând astfel nici dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991, singura apărare invocată fiind aceea că a ales să gestioneze situația în mod amiabil, pe motiv că nici nu avea suficiente elemente pentru a informa șefii ierarhici sau organele de urmărire penală. Inculpatul C. a arătat în declarația dată că recunoaște faptele în materialitatea lor, dar susține că nu a avut intenția de a îngreuna și zădărnici urmărirea penală. Așa cum se arată însă în literatura de specialitate, infracțiunea de favorizarea infractorului se poate comite chiar și cu intenție indirectă.

În cursul judecății, s-au depus și s-au administrat probe, materializate în următoarele mijloace de probă: vol. I dos. fond (fila 124 - adresa SC O.O. SRL Frumușeni, jud. Arad, împuternicit al P.P., Olanda din care rezultă că societatea nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat în natură, prin restituirea tractoarelor, în 19 mai 2011; fila 217 - declarația R.R. Grecia, din care a rezultat că persoana vătămată se constituie parte civilă cu 172.000 lei, echivalentul a 42.000 euro, pentru utilajul nerecuperat - excavator tip încărcător; 16.400 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru utilajul deja recuperat plus contravaloarea stricăciunilor aduse acestuia, care se vor preciza ulterior; cheltuieli de judecată, neprecizate; filele 227, 228, 229 - factura de achiziție și CMR pentru utilajul achiziționat de R.R. Grecia; fila 253 - declarația persoanei vătămate H., cetățean maghiar din Ungaria, de constituire parte civilă împotriva inculpaților P., A. și O. cu suma de 40.000 euro, achitată de el pentru utilaje. Suma de 40.000 euro a fost indisponibilizată prin instituirea sechestrului la data flagrantului, partea civilă solicitând încetarea măsurii asiguratorii și restituirea sumei; filele 265, 266 - persoana vătămată R.R. a formulat cerere de ridicare a sechestrului și de restituire a excavatorului; fila 274 - dovada plângerii penale depuse de R.R. la Poliție în Grecia în 12 decembrie 2010, după constatarea furtului utilajelor); vol. II dos. fond (fila 423 - declarația părții civile S.S. din conținutul căreia rezultă că a cumpărat un Fendt de la I.I., utilajul a fost indisponibilizat, a fost păgubit și pretinde 32.500 euro; filele 424, 425- declarația persoanei vătămate T.T., prin SC U.U. SA, prin subrogare în drepturile asiguratului V.V., Franța se constituie parte civilă cu suma de 32.343,75 euro fără T.V.A., reprezentând contravaloarea tractorului, sustras în 31 martie 2009 împreună cu alte 2 utilaje de la ferma X.X. plus dobânda legală de la data de 11 iunie 2009 (data plății indemnizației de asigurare) și până la plata integrală a debitului; filele 443, 444 - plângerea penală a lui Z.Z. din Italia, netradusă, privind sustragerea excavatorului în 16 februarie 2008; fila 541 - 544, declarația persoanei vătămate SC Y.Y. SRL Bistrița ce constituie parte civilă împotriva lui A.A. cu suma de 93.249, 74 lei daune materiale (86.000 lei prețul plătit pentru tractorul cumpărat, 7.249,74 lei piese și accesorii montate), cumpărat de la A.A.A. în 22 noiembrie 2010, bun ridicat de Poliție. Acesta a fost furat din Olanda, în 24-25 octombrie 2010, de la un depozit din Tilburg, Olanda; fila 546 - contract vânzare - cumpărare a tractorului între A.A.A. și SC Y.Y. SRL; fila 548 - plângerea persoanei vătămată SC Y.Y. SRL Bistrița, prin care solicită lăsarea în custodie a tractorului și reintrarea în posesie a bunurilor - piese montate de firmă pe utilaj, piese în valoare de 11.149,74 lei. (tractorul, indisponibilizat, dar nu sechestrat); fila 553 - factura pt. tractor agrotron, vânzător B.B.B. Italia, cumpărător R., preț 18.560 euro; fila 570 - procesul verbal de indisponibilizare a tractorului de la C.C.C.; fila 580 - declarația societății de asigurări D.D.D., Franța, subrogat în numele asiguratului E.E.E. din Brans, Franța, de constituire parte civilă cu suma de 26.130 euro fără T.V.A., reprezentând contravaloarea tractorului sustras în 9/10 iunie 2010 plus dobânda legală cu începere din 10 octombrie 2010 (data plății indemnizației), până la plata integrală a debitului plus cheltuieli de judecată; filele 623 - 630, dovada plății sumei asigurate de către D.D.D. Franța către E.E.E.; filele 636 - 637, ancheta preliminară a autorităților franceze la locul furtului comis în dauna lui E.E.E.; fila 619 - plângerea penală a persoanei vătămate Z.Z., titularul societății F.F.F. Italia, care a reclamat furtul în noaptea de 16/17 februarie 2008 a unui excavator); vol. III dos. fond (fila 786 - declarația părții civilă Z.Z. - Italia, de constituie parte civilă cu suma de 40.000 euro - valoare utilaj și restituirea utilajului, care a fost indisponibilizat în 26 aprilie 2011, vol. XVI d.u.p., filele 386, 387, în custodia lui T. din Șard, 50.000 euro beneficiu nerealizat, prin nefolosirea utilajului pe o perioadă mai mare de 3 ani și 10.000 euro daune morale; fila 799 - plângerea penală a lui G.G.G. care a reclamat sustragerea în 24-27 decembrie 2010, excavatorului; fila 924 - cerere nouă R.R. Grecia, de restituire a utilajului sechestrat; fila 935 - declarație inculpat A.A.A.; fila 936 - declarație inculpat H.H.H. ; fila 937 - declarație inc. I.I.I.); vol. IV dos. fond (fila 1055 - declarație învinuit J.J.J.; fila 1077 - declarație inculpat U.; fila 1079 - declarație inculpat Y.; fila 1080 - declarație inculpat Z.; fila 1082 - declarație inculpat M.; fila 1166 - adresă Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența pașapoartelor - Instituția Prefectului, jud. Maramureș - lui H.H.H. nu i s-a retras pașaportul; fila 1412 - note de ședință ale părții civile SC R.R. Grecia); vol. V dos. fond (fila 1469 - încheierea din 1 februarie 2012 - au fost admise cererile părților civile Z.Z., K.K.K. și R.R. privind ridicarea sechestrului asigurator și restituirea bunurilor, pune în vedere părțile să păstreze bunurile până la soluționarea cauzei; filele 1596 - 1630 - cerere și acte doveditoare ale T.T., prin SC U.U. SA subrogat în drepturile asiguratului V.V., solicită în principal: restituirea în natură a tractorului, obligarea în solidar a inculpaților la suma reprezentând pie