ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2016

Decizia nr. 200/2016

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 05 aprilie 2016 a fost înaintată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba lulia cererea formulate de Penitenciarul Rahova întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A..

În cuprinsul cererii s-a menționat că prin sentința penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, inculpatul A. a fost condamnat să execute o pedeapsă de 5 ani și 9 luni închispoare și 3.680,13 lei amendă penală, iar în baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestării preventive de la 03 februarie 2012 până la 05 aprilie 2012 și de la 21 iunie 2013 până la 09 mai 2014. în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., a dedus durata executată din pedeapsa anterioară concurentă de la 17 decembrie 2012 până la 20 iunie 2013.

Prin decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat apelul, menținându-se celelate dispoziții ale sentinței, însă omițându-se să se deducă perioada de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013 și de la data de 15 octombrie 2016 la zi (și nu de la 7 octombrie 2016).

Analizând cererea formulată de compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba lulia privind pe pe condamnatul A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

A dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive, cu începere din 3 februarie 2012 până în 5 aprilie 2012 și din 21 iunie 2013 până în 9 mai 2014 și de la data de 07 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016.

Totodată, s-a reținut că prin sentința penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de recunoaștere a hotărârii penale străine formulată de inculpatul A..

În baza art. 240 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată, a recunoscut hotărârea penală străină - Decizia corecțională a Curții de Apel din Colmar, Franța - Tribunalul de Înaltă Instanță din Strasbourg nr. EP125275 din 17 decembrie 2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii delictuale de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat de două

circumstanțe, în forma tentativei, comis în 16 decembrie 2012 în Duppigheim, Franța, faptă prev. de art. 311-4, 311-1, 31 1-14 din C. pen. francez, având ca echivalent infracțiunea de furt calificat în forma tentativei, prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1), ait. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului A. este cea consacrată prin legislația în vigoare după data de 1 februarie 2014, respectiv infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

A constatat că infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în fcormă continuată, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. din 1969 cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (trei acte materiale în dauna a trei persoane vătămate diferite) își găsește corespondentul în noua reglementare mai favorabilă, în conținutul a trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din trei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen., în trei infracțiuni de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A., recidivist post - executoriu, la pedepsele de:

-

1 an și 7 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen.

-

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen.

-

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu apl. art. 41 C. pen.

-

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedepsele de :

-

2.864,4 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 1706 din 26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/281/2013, definitivă prin neapelare în 8 iulie 2014.

- 2447,2 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 1439 din 5 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/281/2013, definitivă prin neapelare în 3 iunie 2014.

- 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală - Decizia corecțională a Curții de Apel din Colmar, Franța - Tribunalul de Înaltă Instanță din Strasbourg nr. EP/125275 din 17 decembrie 2012, recunoscută prin prezenta sentință.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e) rap. la art. 38 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., art. 40 alin. (5) C. pen.:

Au fost contopite pedepsele cu închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 ani și 9 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare.

Au fost contopite pedepsele cu amendă penală și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2.864,4 lei amendă penală, la care a adăugat un spor de 815,73 lei, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3.680,13 lei amendă penală.

A adăugat la pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare, pedeapsa de 3680,13 lei amendă penală, rezultând pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare și 3.680,13 lei amendă penală.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.

În temeiul art. 72 C. pen. , s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, cu începere din 3 februarie 2012 până în 5 aprilie 2012 și din 21 iunie 2013 până în 9 mai 2014.

În temeiul art. 40 alin. (3), C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata executată din pedeapsa anterioară concurentă, cu începere din 17 decembrie 2012 până în 20 iunie 2013.

Astfel, față de cererea formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba lulia și în raport cu dispozitivul sentinței penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive și a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

În ceea ce privește cea de-a doua solicitare, respectiv de a se deduce perioada de la 15 octombrie 2015 la 24 martie 2016 și nu perioada de la 7 octombrie la 24 martie 2016, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011, în baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar privind pe inculpatul A., luată prin Decizia nr. 1598 din 09 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011/a/36, cu măsura arestului preventiv, pe o perioadă de 30 de zile, față de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1 din 24 martie 2015, constatându-se că inculpatul A. a încălcat cu rea-credință obligațiile ce îi reveneau prin măsura controlului judiciar luată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1598 din 9 mai 2014, Dosar nr. x/57/2011/a36, părăsind România, în Spania, conform înscrisurilor trimise de IPJ Prahova, dovedind prin aceasta o conduită procesuală incompatibilă cu stadiul procesual al judecății cauzei.

Prin adresa din 13 octombrie 2015 a Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Înalta Curte, a fost sesizată cu cererea de confirmare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul A., prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. x/57/2011, precum și executarea Mandatului de Arestare Penală nr. 1 din 24 martie 2015, emis în baza acestei hotărâri judecătorești. S-a arătat că inculpatul A. a fost arestat la data de 07 octombrie 2015 în Ungaria și preluat de autoritățile române, la data de 15 octombrie 2015, ora 13,00, prin Punctul de Trecere a Frontierei Borș/Arad.

Astfel, prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011, în temeiul art. 231 alin. (1), alin. (4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost confimiată arestarea preventivă dispusă în lipsă față de inculpatul A., prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. x/57/2011, precum și executarea Mandatul de Arestare Penală, nr. 1 din 24 martie 2015, emis pe o perioadă de 30 de zile, de la data încarcerării.

În raport cu cele prezentate, Înalta Curte evidențiază că inculpatul A. a fost arestat la data de 07 octombrie 2015 în Ungaria și preluat de autoritățile române, la data de 15 octombrie 2015, ora 13,00, prin Punctul de Trecere a Frontierei, Borș/Arad iar, în acest sens, se impune ca perioada dedusă din durata pedepsei aplicată condamnatului A. să fie de la 7 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016.

În consecință, Înalta Curte va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. numai durata arestării preventive și a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013, cealaltă perioadă, respectiv de la 7 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016 fiind corect dedusă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba lulia, împotriva Deciziei penale nr. 114/A din data de 24 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/57/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe condamnatul A..

Va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive și a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

Va menține restul dispozițiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba lulia, împotriva Deciziei penale nr. 114/A din data de 24 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/57/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe condamnatul A.

Dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive și a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

Menține restul dispozițiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2016.