ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1018/2015

Decizia nr. 1018/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Alba luli, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă -după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C., D., A. și E. și de părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația Misionar Umanitară G. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. și părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația Misionar Umanitară G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707 RON.

Au fost obligate părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația Misionar Umanitară G. la plata sumei de câte 600 RON, cheltuieli de judecată către stat.

Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 RON, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, la data de 26 iunie 2015, condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că instanța de apel nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, operațiune obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) raportat la art. 87 alin. (1) C. pen. (1969).

Examinând contestația la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Din cererea formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a hotărârii (sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanței de apel de a deduce perioada executată în baza sentinței penale nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitului A., prin sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139 din 04 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior, prin sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea contestatorului A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232 din 08 mai 2015.

Astfel, prin sentința menționată, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă de 10 ani, în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 253

1

C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentm săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). S-a constatat că faptele care fac obiectul cauzei sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) prin sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală menționată în elementele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253' C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului prin sentința sus-menționată și cele aplicate în prezenta cauză în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui spor. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. (1969).

Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 139 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba lulia pe numele inculpatului, s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei, la rămânerea definitivă a sentinței, și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 04 octombrie 2013 și până la data de 11 decembrie 2013, data pronunțării sentinței din prezenta cauză.

Ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, prin sentința penală nr. 78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Curtea de Apel Alba lulia a admis sesizarea formulată de condamnatul A. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reducând, în baza art. 6 alin. (6) teza I C. pen., pedeapsa complementară de 10 ani aplicată acestuia prin sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de aceeași instanță (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139 din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou mandat, respectiv nr. 80 din 19 mai 2014 a cărui executare a început tot de la 04 octombrie 2013.

Pe de altă parte, analizând decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, se constată că, deși la momentul pronunțării A. se afla încarcerat ca urmare a condamnării pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata pedepsei deja executate în baza sentinței penale nr. 117/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, respectiv perioada de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în cauză [având corespondent în art. 40 alin. (3) C. pen.], în conformitate cu care, în cazul infracțiunilor concurente, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. Or, în lipsa deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este lămurită durata sancțiunii rămase de executat.

În consecință, constatând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) [art. 40 alin. (3) C. pen.], va admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2015.