ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizie nr.

1232/2015

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 163/A din

7 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 201 din 11

decembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 18

decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011.

A fost

desființată, în parte, sentința penală atacată și

în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând în fond, a

fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o

funcție publică pe durata maximă - după executarea pedepsei

principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le

repune în individualitatea lor.

În baza art.

290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la

pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.

36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C.

pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită

pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani

închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică

pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26

C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la

art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969) și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969) și interzicerea

dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă,

după executarea pedepsei principale.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C., D., A.

și E. și de părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva

și Asociația G. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost

obligați inculpații B., C., D., A. și E. și

părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația

G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte

civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului

Hunedoara, în cuantum de câte 707 lei.

Au fost

obligate părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și

Asociația G. la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli de judecată

către stat.

Au fost

obligați inculpații B., C., D., A. și E. la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei, din care suma de câte 300

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii, la data de 18 mai 2015, condamnata D. a formulat

contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 C.

proc. pen., arătând, în esență, că instanța de apel nu

a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 4 octombrie

2013 la zi, precum și faptul că mandatul de executare a pedepsei nr.

138 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în baza Sentinței

penale nr. 117 din 03 octombrie 2013 a aceleiași instanțe a fost

anulat de două ori, de către două instanțe diferite.

Cererea

formulată de condamnata D. a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba

Iulia sub nr. x/57/2015, cu termen la 08 iunie 2015, când, cu ocazia

dezbaterilor, instanța din oficiu a invocat excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia în raport de

dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., și în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la

art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare

a contestației la executare formulată de condamnată în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță

care a pronunțat Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015.

Astfel

învestită, examinând contestația la executare formulată de

condamnata D., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva

executării unei hotărâri penale se poate face contestație când

se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu

dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la

instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Din cererea

formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită cu

ocazia punerii în executare a hotărârii (Sentința penală nr. 201

din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanței de apel de a

deduce perioada executată în baza Sentinței penale nr. 117 din 3

octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă

definitivă prin Decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, precum și de a anula

mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 125 din

28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, rămasă definitivă prin necontestare.

Verificând

actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitei

D., prin Sentința penală nr. 117 din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3002 din

03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., a

fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013,

executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior,

prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost

îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18

decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai

2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, s-a dispus condamnarea contestatoarei D. la o

pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și b) C. pen.,

după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui

spor, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei

închisorii din 05 mai 2015.

Astfel, prin

sentința menționată a fost condamnată inculpata D. la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen. și b) C. pen., în condițiile art. 65

alin. (2) C. pen. - după executarea pedepsei principale, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice în formă calificată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că fapta ce face obiectul

prezentei cauze este concurentă cu cele pentru care inculpata a fost

condamnată la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. prin

Sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011, sentință

penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002

din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei prin

sentința penală anterior menționată în pedepsele componente

care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la

art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la infracțiunea de conflict de interese

prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 253

1

C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și

complementare aplicate inculpatei prin sentința anterior

menționată cu cea aplicată în prezenta cauză în pedepsele

cele mai grele, urmând ca în final inculpata D. să execute pedeapsa de 5

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale,

fără aplicarea vreunui spor. Au fost interzise inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Totodată,

a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de

Curtea de Apel Alba Iulia pe numele inculpatei și s-a dispus emiterea unui

nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată începând

cu data de 4 octombrie 2013 și până la data de 11 decembrie 2013,

data pronunțării sentinței din prezenta cauză.

Analizând,

însă, Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentința

anterior menționată, se constată că, deși la momentul

pronunțării D. se afla încarcerată ca urmare a condamnării

pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata

pedepsei deja executate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii

din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv perioada de

la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în

cauză (având corespondent în art. 40 alin. (3) C. pen.), în conformitate

cu care, în cazul infracțiunilor concurente, dacă infractorul a

executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară,

ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. Or, în lipsa

deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este

lămurită durata sancțiunii rămase de executat.

Ulterior

intrării în vigoare a noului C. pen., prin Sentința penală nr.

125 din 28 martie 2014, rămasă definitivă prin necontestare,

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis

sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței

aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.

nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Gherla, reducând în baza art. 6 alin.

(6) C. pen., pedeapsa complementară de 10 ani aplicată acesteia prin

Sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia (rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de

dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a

pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou

mandat, respectiv din 15 aprilie 2014.

Prin urmare,

se observă că, prin Sentința penală nr. 201 din 11

decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de

ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a fost anulat

mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel

Alba Iulia pe numele contestatoarei D. și s-a dispus emiterea unui nou

mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței, mandat

de executare a pedepsei care fusese deja anulat prin Sentința penală

nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori, rămasă definitivă prin necontestare, și

emis un nou mandat, respectiv din 15 aprilie 2014.

În

consecință, constatând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat

la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), va admite contestația la executare

formulată de condamnata D. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai

2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Va deduce din

pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei D. perioada executată

de la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015 și va anula mandatul de executare a

pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală

și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr.

163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, precum și mandatul de

executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 125 din

28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, rămasă definitivă prin necontestare, și va dispune

emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art.

275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina

statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

condamnata D., în sumă de 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

contestația la executare formulată de condamnata D. împotriva

Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

x/57/2011.

Deduce din

pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei D. perioada executată

de la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015.

Anulează

mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale

nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă

prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței

penale nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, rămasă definitivă prin

necontestare, și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform

prezentei hotărâri.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare

rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnata D., în sumă

de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.

Procesat

de GGC - NN