ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2015

Decizie nr. 1232/2015 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă - după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

(1969) raportat la art. 253 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

(1969) raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C., D., A. și E. și de părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. împotriva aceleiași sentințe. Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. și părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707 lei.

Au fost obligate părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli de judecată către stat. Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, la data de 18 mai 2015, condamnata D. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen., arătând, în esență, că instanța de apel nu a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 4 octombrie 2013 la zi, precum și faptul că mandatul de executare a pedepsei nr. 138 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în baza Sentinței penale nr. 117 din 03 octombrie 2013 a aceleiași instanțe a fost anulat de două ori, de către două instanțe diferite.

Cererea formulată de condamnata D. a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2015, cu termen la 08 iunie 2015, când, cu ocazia dezbaterilor, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță care a pronunțat Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015. Astfel învestită, examinând contestația la executare formulată de condamnata D., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre. Din cererea formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a hotărârii (Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanței de apel de a deduce perioada executată în baza Sentinței penale nr. 117 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de a anula mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, rămasă definitivă prin necontestare.

Verificând actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitei D., prin Sentința penală nr. 117 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea contestatoarei D. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui spor, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 05 mai 2015. Astfel, prin sentința menționată a fost condamnată inculpata D. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

și b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen. - după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu cele pentru care inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

prin Sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011, sentință penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatei prin sentința penală anterior menționată în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 253 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate inculpatei prin sentința anterior menționată cu cea aplicată în prezenta cauză în pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpata D. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui spor. Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele inculpatei și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată începând cu data de 4 octombrie 2013 și până la data de 11 decembrie 2013, data pronunțării sentinței din prezenta cauză.

Analizând, însă, Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentința anterior menționată, se constată că, deși la momentul pronunțării D. se afla încarcerată ca urmare a condamnării pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata pedepsei deja executate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv perioada de la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015, astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în cauză (având corespondent în art. 40 alin. (3) C. pen.), în conformitate cu care, în cazul infracțiunilor concurente, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate.

Or, în lipsa deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este lămurită durata sancțiunii rămase de executat. Ulterior intrării în vigoare a noului C. pen., prin Sentința penală nr. 125 din 28 martie 2014, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.

nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Gherla, reducând în baza art. 6 alin. (6) C. pen., pedeapsa complementară de 10 ani aplicată acesteia prin Sentința penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou mandat, respectiv din 15 aprilie 2014. Prin urmare, se observă că, prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele contestatoarei D. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței, mandat de executare a pedepsei care fusese deja anulat prin Sentința penală nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, rămasă definitivă prin necontestare,

și emis un nou mandat, respectiv din 15 aprilie 2014. În consecință, constatând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), va admite contestația la executare formulată de condamnata D. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei D. perioada executată de la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015 și va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, rămasă definitivă prin necontestare, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnata D., în sumă de 130 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite contestația la executare formulată de condamnata D. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011. Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei D. perioada executată de la 4 octombrie 2013 la 7 mai 2015. Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 125 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, rămasă definitivă prin necontestare, și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnata D., în sumă de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015. Procesat de GGC - NN