ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2015

Decizia

nr.

1017

/2015

Asupra cauzei penale de față, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 163/A din 07

mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 și a încheierii

de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011.

A fost desființată, în parte, sentința

penală atacată și în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând

în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și

interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă - după executarea

pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care

le repune în individualitatea lor.

În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969),

art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin.

(2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin

prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o

funcție publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa

o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații B., C., D., A. și E. și de părțile responsabile civilmente

SC F. SRL Deva și Asociația Misionar Umanitară G. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați inculpații B., C., D.,

A. și E. și părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația Misionar

Umanitară G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul

Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707

RON.

Au fost obligate părțile responsabile civilmente

SC F. SRL Deva și Asociația Misionar Umanitară G. la plata sumei de câte 600

RON, cheltuieli de judecată către stat.

Au fost obligați inculpații B., C., D.,

A. și E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 RON,

din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, la data de 15

mai 2015, condamnatul B. a formulat contestație la executare,

întemeiată pe dispozițiile art. 598 C.

proc. pen., arătând, în esență, că instanța de apel nu a dedus din pedeapsa aplicată

perioada executată de la 04 octombrie 2013 la zi.

Cererea formulată de condamnatul B. a fost

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2015, cu termen la 02 iunie

2015, când, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales a apreciat incident cazul de

contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., instanța

investită la acel moment arătând, însă, că, în raport cu solicitarea petentului,

respectiv deducerea pedepsei executate, este aplicabil cazul prevăzut de art. 598

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și nu cel indicat de apărare, situație în care competența

de soluționare a cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța care

a pronunțat decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile

art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel investită, examinând contestația

la executare formulată de condamnatul B., Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face

contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută

sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598

alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva

hotărâre.

Din cererea formulată reiese că, în cauză,

nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a hotărârii (sentința penală

nr. 201 din 11 decembrie 2013) se datorează omisiunii instanței de apel de a deduce

perioada executată în baza sentinței penale nr. 117 din 03 octombrie 2012 a Curții

de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând actele dosarului se constată

că, urmare a condamnării numitului B., prin sentința penală nr. 117 din 03 octombrie

2012 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 3002 din 03

octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă

rezultantă de 5 ani închisoare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii

nr. 136 din 04 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior, prin sentința penală nr. 201

din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din

data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală

și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, s-a dispus condamnarea contestatorului B. la o pedeapsă rezultantă

de 5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a

pedepsei închisorii nr. 229 din 08 mai 2015.

Astfel, prin sentința menționată a fost

condamnat inculpatul B. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), în condițiile

art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) - după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată,

prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C .pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 3 ani închisoare

și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă de 10 ani,

în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 253 C. pen. (1969) - după

executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat

la art. 253 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). S-a constatat

că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu cele pentru care

inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) prin sentința

penală nr. 117 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în

Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3002 din 03

octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au fost descontopite pedepsele

aplicate inculpatului prin sentința penală menționată în elementele componente care

au fost repuse în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare pentm săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969),

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b C. pen. (1969) pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de conflict de interese,

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). În baza art. 36 alin. (1) C.

pen. (1969), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin.

(2) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate

inculpatului prin sentința sus-menționată și cele aplicate în prezenta cauză în

pedepsele cele mai grele, urmând ca în final inculpatul B. să execute pedeapsa de

5 închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție

publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale, fără aplicarea vreunui

spor. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (1969), în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71

C. pen. (1969).

Totodată, a fost anulat mandatul de executare

a pedepsei nr. 136 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele

inculpatului și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă

a sentinței. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând

cu data de 04 octombrie 2013 și până la data de 11 decembrie 2013, data pronunțării

sentinței din prezenta cauză.

Analizând, însă, decizia penală nr. 163/A

din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. x/57/2011, prin care a rămas definitivă sentința anterior menționată,

se constată că, deși la momentul pronunțării B. se afla încarcerat ca urmare a condamnării

pentru fapte concurente, în dispozitivul acesteia s-a omis a se deduce durata pedepsei

deja executate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 136 din

04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv perioada de la 04

octombrie 2013 la 07 mai 2015, astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (3)

C. pen. (1969), lege apreciată mai favorabilă în cauză [având corespondent în

art. 40 alin. (3) C. pen.], în conformitate cu care, în cazul infracțiunilor concurente,

dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa stabilită prin hotărârea

anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate. Or, în lipsa

deducerii corespunzătoare a pedepsei executate anterior, nu este lămurită durata

sancțiunii rămase de executat.

În consecință, constatând incidente dispozițiile

art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C.

proc. pen. raportat la art. 36 alin. (3) C. pen. (1969), va admite contestația la

executare formulată de condamnatul B. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07

mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. x/57/2011.

Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată

condamnatului B. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015, va anula

mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 201

din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și

pentru cauze cu minori, definitivă prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și va dispune

emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare

vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

condamnatul B., în sumă de 130 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată

de condamnatul B. împotriva deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011.

Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată

condamnatului B. perioada executată de la 04 octombrie 2013 la 07 mai 2015.

Anulează mandatul de executare a pedepsei

închisorii emis în baza sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă

prin decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform

prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

contestației la executare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru condamnatul B., în sumă de 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 iulie 2015.