ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizie nr.

1234/2015

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63

din 10 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr.

x/57/2015, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C.

proc. pen. a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție competența de soluționare a contestației

la executare formulată de condamnatul A. privind Decizia penală nr.

163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/57/2011.

Pentru a

pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că

la data de 15 mai 2015 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a fost

înregistrată sub nr. x/57/2015, cererea de contopire a pedepselor

formulată de condamnatul A. La termenul de judecată din data de 10

septembrie 2015, apărătorul ales al condamnatului a recalificat

cererea formulată, ca fiind contestație la executare, precizând

că prin Decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 Înalta Curte de

Casație și Justiție nu a dat eficiență Sentinței

penale nr. 78 din 07 martie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia prin care a

fost admisă cererea formulată de condamnatul A. privind aplicarea

Legii penale mai favorabile și nu a dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei nr. 80/2014 emis de Curtea de Apel Alba Iulia.

Examinând

cererea formulată, curtea de apel a constatat că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și, având în

vedere că prezenta nelămurire a intervenit în momentul

pronunțării Deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea instanței supreme.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 14 septembrie 2015, sub nr. 338/57/2015.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin Decizia

penală nr. 163/A din 7 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței

penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 și a încheierii de

ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțate de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția  penală și pentru cauze cu minori, în

Dosarul nr. x/57/2011.

A fost

desființată, în parte, sentința penală atacată și

în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând în fond, a

fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o

funcție publică pe durata maximă - după executarea pedepsei

principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le

repune în individualitatea lor.

În baza art.

290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la

pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.

36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C.

pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită

pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani

închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție

publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248

1

C. pen. (1969), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. (1969) raportat la art. 253

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (1969) și de 5 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute,

în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe

durata maximă, după executarea pedepsei principale.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C., D., A.

și E. și de părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva

și Asociația G. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost

obligați inculpații B., C., D., A. și E. și

părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația

G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte

civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului

Hunedoara, în cuantum de câte 707 lei.

Au fost

obligate părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și

Asociația G. la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli de judecată

către stat.

Au fost

obligați inculpații B., C., D., A. și E. la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei, din care suma de câte 300

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii, la data de 15 mai 2015, condamnatul A. a formulat

contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus anularea

mandatului din 19 mai 2014 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în baza Sentinței

penale nr. 78 din 07 martie 2014 a aceleiași instanțe, prin care a

fost admisă cererea formulată de condamnatul A. privind aplicarea

Legii penale mai favorabile și, în baza căreia, în temeiul art. 6

alin. (6) teza I din noul C. pen., a fost redusă pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile de la 10 ani la 5 ani în

raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) din noul C. pen. (pedeapsă

aplicată prin Sentința penală nr. 117/2012 pronunțată

de aceeași instanță și rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011).

Examinând

contestația la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte

constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva

executării unei hotărâri penale se poate face contestație când

se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu

dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la

instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Din cererea

formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită se

datorează omisiunii instanței de apel de a dispune, anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 80 din 19 mai 2014 emis în baza

Sentinței penale nr. 78 din 27 martie 2014, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Verificând

actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitului

A., prin Sentința penală nr. 117 din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3002 din

03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, a fost

emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 4 octombrie 2013,

executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior,

prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost

îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18

decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai

2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

s-a dispus condamnarea contestatorului A. la o pedeapsă rezultantă de

5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de

executare a pedepsei închisorii din 8 mai 2015.

Totodată,

a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de

Curtea de Apel Alba Iulia pe numele inculpatului, s-a dispus emiterea unui nou

mandat de executare conform prezentei, la rămânerea definitivă a

sentinței, și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada executată începând cu data de 4 octombrie 2013 și până

la data de 11 decembrie 2013.

Ulterior

intrării în vigoare a noului C. pen., prin Sentința penală nr.

78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție), Curtea de Apel Alba Iulia a admis sesizarea

formulată de condamnatul A. cu privire la aplicarea legii penale mai

favorabile, reducând, în baza art. 6 alin. (6) teza I C. pen., pedeapsa

complementară de 10 ani aplicată acestuia prin Sentința

penală nr. 117/2012 pronunțată de aceeași

instanță (rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de

dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a

pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou

mandat, respectiv din 19 mai 2014 a cărui executare a început tot de la 4

octombrie 2013.

Prin urmare,

se observă că, prin Sentința penală nr. 201 din 11

decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de

ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu

minori în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a fost anulat

mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel

Alba Iulia pe numele contestatorului A. și s-a dispus emiterea unui nou

mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței, mandat

de executare a pedepsei care fusese deja anulat prin Sentința penală

nr. 78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție) și emis un nou mandat din 19 mai 2014.

În

consecință, constatând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va

admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva

Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

x/57/2011.

Va anula

mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale

nr. 78 din 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin

Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art.

275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

contestației la executare vor rămâne în sarcina statului, iar

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în

sumă de 35 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva

Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

x/57/2011.

Anulează

mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale

nr. 78 din 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin

Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare

rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă

de 35 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.

Procesat

de GGC - NN