ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2015

Decizie nr. 1234/2015 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 10 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2015, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. privind Decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/57/2011.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că la data de 15 mai 2015 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a fost înregistrată sub nr. x/57/2015, cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2015, apărătorul ales al condamnatului a recalificat cererea formulată, ca fiind contestație la executare, precizând că prin Decizia penală nr. 163/A din 07 mai 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dat eficiență Sentinței penale nr. 78 din 07 martie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia prin care a fost admisă cererea formulată de condamnatul A. privind aplicarea Legii penale mai favorabile și nu a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 80/2014 emis de Curtea de Apel Alba Iulia.

Examinând cererea formulată, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și, având în vedere că prezenta nelămurire a intervenit în momentul pronunțării Deciziei penale nr. 163/A din 07 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței supreme. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 septembrie 2015, sub nr. 338/57/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 201 din 11 decembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011. A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și în totalitate încheierea din 18 decembrie 2013 și, rejudecând în fond, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă - după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969), a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă de 10 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

(1969) raportat la art. 253 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. (1969), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 253 1 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

(1969) raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, după executarea pedepsei principale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., C., D., A. și E. și de părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. împotriva aceleiași sentințe. Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. și părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. la plata cheltuielilor de judecată către intimata parte civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, în cuantum de câte 707 lei.

Au fost obligate părțile responsabile civilmente SC F. SRL Deva și Asociația G. la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli de judecată către stat. Au fost obligați inculpații B., C., D., A. și E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, la data de 15 mai 2015, condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., arătând, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus anularea mandatului din 19 mai 2014 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în baza Sentinței penale nr. 78 din 07 martie 2014 a aceleiași instanțe, prin care a fost admisă cererea formulată de condamnatul A. privind aplicarea Legii penale mai favorabile și, în baza căreia, în temeiul art. 6 alin. (6) teza I din noul C. pen., a fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de la 10 ani la 5 ani în raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) din noul C. pen. (pedeapsă aplicată prin Sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de aceeași instanță și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011).

Examinând contestația la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre. Din cererea formulată reiese că, în cauză, nelămurirea ivită se datorează omisiunii instanței de apel de a dispune, anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 80 din 19 mai 2014 emis în baza Sentinței penale nr. 78 din 27 martie 2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând actele dosarului se constată că, urmare a condamnării numitului A., prin Sentința penală nr. 117 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 4 octombrie 2013, executarea pedepsei arătate începând cu această dată.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus condamnarea contestatorului A. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în baza acestei hotărâri fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 8 mai 2015. Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele inculpatului, s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei, la rămânerea definitivă a sentinței, și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 4 octombrie 2013 și până la data de 11 decembrie 2013. Ulterior intrării în vigoare a noului C. pen., prin Sentința penală nr. 78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Curtea de Apel Alba Iulia a admis sesizarea formulată de condamnatul A. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reducând, în baza art. 6 alin. (6) teza I C. pen.,

pedeapsa complementară de 10 ani aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 117/2012 pronunțată de aceeași instanță (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011), la 5 ani, în raport de dispozițiile art. 66 alin. (1) C. pen., anulând mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 octombrie 2013 și dispunând emiterea unui nou mandat, respectiv din 19 mai 2014 a cărui executare a început tot de la 4 octombrie 2013. Prin urmare, se observă că, prin Sentința penală nr. 201 din 11 decembrie 2013, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/57/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia pe numele contestatorului A. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a sentinței, mandat de executare a pedepsei care fusese deja anulat prin Sentința penală nr. 78 din 27 martie 2014 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și emis un nou mandat din 19 mai 2014. În consecință,

constatând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011. Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 78 din 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 7 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2011. Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 78 din 27 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 16 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 35 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015. Procesat de GGC - NN