ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1088/2015

Decizia penală nr. 1088/2015

Asupra cauzei penale de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 16 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 595, 598 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 05 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/85/2010*.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, la data de 22 ianuarie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 335/57/2014, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului Aiud, sesizare privitoare la condamnatul A., apreciindu-se că față de persoana condamnatului sunt incidente disp. art. 6 N. C. pen., cu privire la pedeapsa principală, deoarece pedeapsa maximă prevăzută de noul C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune este de 3 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanța a constatat că cererea anterioară a fost soluționată prin sentința penală nr. 36 din data de 10 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2014, care a fost confirmată prin decizia penală nr. 961 din data de 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/57/2014), prin respingerea - ca nefondate - a

contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de către condamnatul A.

Curtea a mai constatat că, la fel ca în precedent, prezenta cauză are ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul - condamnat A., și care vizează aceeași sentință penală - nr. 27 din 05 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3702 din 04 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ce a fost deja soluționată o dată la Curtea de Apel Alba Iulia.

În

acest sens, Curtea a avut în vedere că inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.

Totodată, instanța a constatat că de la data intrării în vigoare a noului C. pen., 01 februarie 2014 și până în momentul analizat nu a intervenit nicio altă lege penală mai favorabilă .situației legale a condamnatului nici în sens restrâns, dar nici în sens larg (recurs în interesul legii sau hotărâre prealabilă de dezlegare a unor chestiuni de drept).

În

plus, instanța a reținut că, condamnatul a mai solicitat aplicarea art. 84-85 din Legea nr. 59/1934 prin care se urmărește schimbarea încadrării juridice date faptei, și, ca o consecință, reducerea pedepsei aplicate, una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat nefiind recunoscută de acesta. Or, pe calea contestației la executare se pot invoca doar aspecte ce vizează executarea pedepsei și nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei sau achitarea, situație ce presupune o reanalizare a fondului cauzei și încălcarea principiului autorității lucrului judecat.

Împotriva sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație condamnatul A. solicitând aplicarea prevederilor din Noul C. pen.

Temeiul de drept al acestei contestații fiind cel prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, prin care s-a soluționat cauza în fond și s-a pronunțat o soluție de condamnare.

Pentru ca o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei să poată forma caz de contestație la executare este necesar să se ivească în cursul executării pedepsei, deci o împrejurare ce nu poate fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare.

De altfel, nu este admis pe calea contestației la executare să se revină asupra unor dispoziții care au autoritate de lucru judecat.

În

ceea ce privește solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 6 C. pen. în această procedură, se constată că a mai fost promovată o contestație la executare fundamentată pe aceleași dispoziții, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 961 din data de 17 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, (Dosar nr. x/57/2014), în sensul respingerii - ca nefondate - a contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de către condamnatul A. Întrucât, printr-o hotărâre anterioară s-a statuat asupra incidenței dispozițiilor art. 6 C. pen. în mod definitiv, instanța este oprită a interveni în autoritatea de lucru judecat de care se bucură respectiva hotărâre.

Prin urmare, cauza de micșorare a pedepsei a operat în cursul judecății iar o nouă reducere a pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu mai poate avea loc în cursul executării pedepsei, fiind inadmisibilă.

Ca atare, critica condamnatului A. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi analizată pentru că s-ar pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive de condamnare, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestației la executare întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 597 și urm. C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, iar în temeiul

dispozițiilor art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 16 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 septembrie 2015.