ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2930/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2930/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei penale de față,

în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 371/2014 din 16

iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a admis contestația formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba

Iulia împotriva sentinței penale nr. 85 din 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul

Alba în Dosarul nr. 351/107/2014, pe care o desființează integral și, rejudecând:

S-a respins, ca nefondată, sesizarea Comisiei

de evaluare a aplicării legii penale mai favorabile, constituite în Penitenciarul

Aiud, cu referire la pedepsele aplicate condamnatului T.C. prin sentința penală

nr. 292 din 25 septembrie 2012 a Tribunalului Alba.

S-a luat act de manifestarea de voință

a condamnatului T.C. în sensul retragerii contestației formulate împotriva aceleiași

sentințe penale nr. 85 din 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul

nr. 351/107/2014.

În

baza art. 275 alin. (2) din noul C. proc. pen., a fost obligat

contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate în prezenta contestație.

În

baza art. 275 alin. (3) din noul C. proc. pen., restul cheltuielilor

avansate de stat în prezenta contestație au rămas în sarcina acestuia.

S-a acordat onorariul apărătorului din

oficiu al condamnatului în procedura prezentei contestații, în sumă de 100 RON,

care s-a avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat

că prin sentința penală nr. 85 din 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba

în Dosarul nr. 351/107/2014, s-au hotărât următoarele:

În

baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595

C. proc. pen. a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei

de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul

H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud privind pe condamnatul T.C. și,

în consecință:

S-a constatat că, prin sentința penală

nr. 292/2012 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul penal nr. 9197/107/2012,

definitivă prin decizia penală nr. 2774/2013, s-a aplicat condamnatului pedeapsa

rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C.

pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen.

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

C.

proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană a cărei

permis de conducere a fost anulat, în formă continuată, prev. de art. 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare spor.

S-a dispus descontopirea pedepsei în elementele

ei componente și a fost înlăturat sporul aplicat.

În

baza art. 4 C. pen. s-a constatat că infracțiunea prev. de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b)

pct. 18, cu aplic. art. 323 C. pen. a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare

a Legii nr. 289/2009.

În

baza art. 6 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin.

(1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396

10

C. proc. pen. a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea

prev. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen. la 5 ani închisoare.

În

baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

de 5 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3

luni închisoare și 9 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

la care adaugă sporul de 10 luni urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa

rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.

A fost dedusă din pedeapsă durata arestării

preventive de la 26 septembrie 2011 la 01 decembrie 2011 și perioada deja executată

din 02 decembrie 2011 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare

emise în baza sentinței nr. 292/2012 și emiterea unui nou mandat conform prezentei

sentințe.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții

ale sentinței penale anterioare.

În

baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a constatat următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului

Alba sub nr. 351/107/2014, Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale

mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului

Aiud a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea

dispusă prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul

penal nr. 9197/107/2012 definitivă prin decizia penală nr. 2774/2013 privind pe

condamnatul T.C.

S-a arătat, în acest sens, că prin sentința

penală nr. 292/2012 a Tribunalului Alba s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă

de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2) C. pen. din 1968 care în prezent este incriminată de art. 244

alin. (1), (2) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

În

baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de

executare a pedepsei închisorii din 20 septembrie 2013 de către Tribunalul Alba,

executarea pedepsei începând la data de 26 septembrie 2011.

Pedeapsa prevăzută de art. 244 alin.

(1), (2) C. pen. prevede maximul special de 5 ani, iar fapta prev. de art. 8 din

Legea nr. 29/2003 este dezincriminată.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 23 alin. (6) din

Legea nr. 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 292/2012 a Tribunalului

Alba pronunțată în dosarul penal nr. 9197/107/2012 definitivă prin decizia penală

nr. 2774/2013 s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare

ca urmare a contopirii, în baza art. 33, 34 C. pen. a următoarelor pedepse:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C.

pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen.

-

6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea prev.

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

C.

proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană a cărei

permis de conducere a fost anulat, în formă continuată, prev. de art. 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare spor.

În baza sentinței penale menționate s-a

emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 20 septembrie 2013 de către

Tribunalul Alba, executarea pedepsei începând la data de 26 septembrie 2011.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003,

inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup,

în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un

grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323

C. pen., iar conform art. 323 C. pen. din 1968 „fapta de a se asocia sau de a iniția

constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni,

altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma

a unei as fel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără

a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intra în scopul

asocierii. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni,

se aplica celor care au săvârșit infracțiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracțiune,

în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1). Nu se pedepsesc persoanele prevăzute

în alin. (1), care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită

și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intra în scopul asocierii.

Într-adevăr, cele două infracțiuni nu se

mai regăsesc incriminate în noul C. pen. (Legea nr. 286/2009), a reținut prima instanță.

Cum potrivit art. 4 teza I C. pen., legea

penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute

de legea nouă, prima instanță a constatat că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b) pct. 18, cu aplic.

art. 323 C.pen a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 289/2009.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod

proc. pen. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2) C. pen., prima instanță a analizat, în ordinea menționată, următoarele

aspecte:

ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea cauzei legale

de reducere prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. și a dispozițiilor privitoare

la recidiva postexecutorie,

ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.

mai favorabile, prima instanță a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute

de legea nouă pentru infracțiuniea de înșelăciune pentru care inculpatul a fost

condamnat, în stare de recidivă postexecutorie. În acest sens, prima instanță a

avut în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei cu închisoarea

s-a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968.

Astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1968 au corespondent în dispozițiile art. 396 alin.

(10) C. proc. pen., ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei

cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii,

potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., instituție similară

celei prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. din 1968, urmând a fi reținute

la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.

În ceea ce privește aplicarea legii penale

mai favorabile cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită în starea de

recidivă postexecutorie, instanța menționează că aceasta se face într-o singură

etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul

special din noua normă de incriminare, redus cu 1/3 potrivit dispozițiilor art.

375 alin. (1), (2) C: proc. pen., și ulterior majorat cu ½ din maximul special

astfel rezultat, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen.

Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

dispozițiile art. 215 alin. (1) și alin. (2) C. pen. din 1969 este reglementată

de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări

cu pedeapsa închisorii, în C. pen. din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de

la 3 la 15 de ani, iar în actualul C. pen. de la 1 la 5 ani.

Limitele de pedeapsă prevăzute de art.

244 alin. (1) și (2) C. pen., în urma aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

se încadrează între 8 luni și 3 ani și 4 luni, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor

art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., acestea se încadrează

între 1 ani și 5 ani.

Față de cele reținute, prima instanță a

constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul

special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul

de infracțiuni, prima instanță a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita

maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se

în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1)

lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de pedepsele de 5 ani închisoare,

6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 9

luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul

de 10 luni rezultă o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare.

Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului

de 7 ani și 6 luni închisoare depășește maximul special la care se poate ajunge

potrivit legii noi, prima instanță a redus pedeapsa aplicată la 5 ani și 10 luni

închisoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat,

în termen, contestație D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și condamnatul

T.C.

Prin contestația sa, D.I.I.C.O.T. a solicitat

desființarea sentinței și, în rejudecare, a se respinge sesizarea referitoare la

aplicarea legii penale mai favorabile, cu motivarea, în esență, că fapta de inițiere,

constituire, sprijinire a unui grup infracțional nestructurat sau de aderare la

un astfel de grup, incriminată prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, nu

a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a noului C. pen., regăsindu-se incriminată

de art. 367 din acest cod.

Prin contestația sa condamnatul a solicitat,

în principal, a i se reduce și mai mult pedeapsa, cu luarea în considerare a dispozițiilor

art. 74-76 C. pen. din 1969, referitoare la circumstanțele atenuante.

La termenul din 17 martie 2014, condamnatul

contestator a declarat, în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat

din oficiu, că își retrage contestația, semnând chiar o declarație în acest sens.

Curtea a constatat că, ulterior acestui

moment, condamnatul a arătat, fie implicit, prin depunerea a două memorii prin care

solicită să i se reducă pedeapsa, fie explicit, că înțelege să revină asupra manifestării

de voință exprimate la data de 17 martie 2014.

Art. 415 din noul C. proc. pen., la care

face trimitere expresă art. 425

1

alin. (3) din același cod și care reglementează

instituția retragerii căii de atac, nu prevede și posibilitatea revenirii asupra

acestei manifestări de voință. Pentru ca o astfel de manifestare de voință să nu

producă efecte ar trebui ca ea să nu fie făcută în condițiile de formă prescrise

de lege (ceea ce nu este cazul în speță, condamnatul renunțând la contestația sa

în fața instanței, în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat din oficiu)

sau să fie făcută de o persoană care nu se află în deplinătatea facultăților mintale,

ceea ce, din nou, nu este cazul în speță, instanța putând constata, prin propriile

simțuri și prin lipsa de la dosar a unor acte medicale care să ateste contrariul,

că domnul T.C. a făcut declarația de renunțare la contestație în deplină cunoștință

de cauză.

În

acest context, curtea, văzând că retragerea contestației s-a

făcut în condițiile art. 425

1

alin. (3) cu raportare la art. 415

alin. (1) din noul C. proc. pen., a luat act de manifestarea de voință a condamnatului

T.C. în sensul retragerii contestației formulate împotriva aceleiași sentințe penale

nr. 85 din 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 351/107/2014.

Analizând pe fond și în limitele învestirii

doar contestația D.I.I.C.O.T., Curtea a reținut următoarele:

Contestatorul se află în executarea mai

multor pedepse, aplicate prin trei sentințe penale diferite: sentința penală

nr. 202 din 28 aprilie 2010 a Judecătoriei Turda, sentința penală nr. 491 din

18 noiembrie 2011 a Judecătoriei Turda și sentința penală nr. 292 din 25

septembrie 2012 a Tribunalului Alba.

Prima instanță a fost sesizată cu aplicarea

legii penale mai favorabile doar cu privire la sentința penală nr. 292 din 25

septembrie 2012 a Tribunalului Alba, pronunțându-se doar cu privire la aceasta,

astfel că și Curtea va avea în vedere aceste limite ale învestirii.

Conform sentinței penale nr. 292 din

25 septembrie 2012 a Tribunalului Alba, contestatorul execută o pedeapsă rezultantă

principală de 7 ani și 6 luni închisoare ca urmare a contopirii unor pedepse aplicate

pentru fapte concurente, astfel:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b) pct. 18, cu aplic. art. 323

C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen.

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza I, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

C.

proc. pen.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană a cărei

permis de conducere a fost anulat, în formă continuată, prev. de art. 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare spor de contopire.

Curtea a constatat că, după intrarea în

vigoarea noului C. pen., în cazuri precum cel al contestatorului, pentru a se concluziona

dacă sunt incidente dispozițiile art. 6 din noul C. pen. referitoare la aplicarea

obligatorie a legii penale mai favorabile asupra pedepselor definitive, trebuie

să se cunoască răspunsul la o serie de întrebări legate de posibilitatea combinării

instituțiilor așa-numite autonome din cele două legi succesive, de modalitatea de

raportare la maximul special al pedepsei din legea nouă în cazul unor infracțiuni

continuate și de situația incriminării sau dezincriminări faptelor prevăzute ca

infracțiune de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări

curtea a suspendat, pe temeiul art. 476 alin. (4) din noul C. proc. pen., în două

rânduri judecarea prezentei contestații, până când Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a pronunțat cu privire la respectivele întrebări prin decizii de dezlegare a unor

probleme de drept.

Problema legată de posibilitatea combinării

instituțiilor așa-numite autonome din cele două legi succesive a fost tranșată de

Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor probleme

de drept în materie penală prin decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, în sensul că

în demersul de cercetare a condițiilor de incidență ale art. 6 din noul C. pen.

nu este posibilă combinarea unor instituții din legile penale succesive.

Problema legată de modul de raportare la

maximul special din legea nouă pentru o infracțiune săvârșită în forma continuată

a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea

unor probleme de drept în materie penală prin decizia nr. 7 din 26 mai 2014, în

sensul că prin maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă nu

se înțelege maximul special reglementat în partea specială a noului C. pen. sau

în legile speciale la care se adaugă sporul de 3 ani prevăzut de art. 35 alin.

(1) din noul C. pen., ci doar maximul special fără acest spor.

Problema legată de situația incriminării

sau dezmcriminări faptelor prevăzute ca infracțiune de art. 8 din Legea nr. 39/2003

a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea

unor probleme de drept în materie penală prin decizia nr. 12 din 02 iunie 2014,

în sensul că respectivele fapte nu au fost dezincriminate și ele se regăsesc incriminate

în dispozițiile art. 367 din noul C. pen.

Pornind de la dezlegările date de instanța

supremă problemelor de drept incidente în speță, curtea a procedat, într-o primă

etapă, la analiza incidenței art. 6 din noul C. pen. pentru fiecare infracțiune

în parte, după care, în a doua etapă, a contopit pedepsele obținute după prima etapă

conform regulilor sancționatorii ale concursului de infracțiuni din noul C.

pen., rezultanta astfel obținută fiind comparată cu rezultanta de 7 ani și 6 luni,

în executarea cărei se află inculpatul și, doar în cazul în care rezultanta obținută

conform legii noi va fi mai redusă decât cea definitiv aplicată, aceasta din urmă

va fi redusă la acea rezultantă nouă.

Prima etapă:

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire de grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit. b) pct. 18, cu

aplic. art. 323 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (conform

art. 367 alin. (1) combinat cu art. 43 alin. (5) din noul C. pen., cu aplic.

art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., maximul special prevăzut de legea nouă

este de 5 ani);

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen. cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C.

pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. depășește maximul special

prevăzut de legea nouă (conform art. 244 alin. (1) și (2) combinat cu art. 43

alin. (5) din noul C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din noul C. proc.

pen., maximul special prevăzut de legea nouă este de 5 ani), astfel că această pedeapsă,

în a doua etapă, va fi avută în vedere ca redusă la 5 ani;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată,

prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., nu depășește

maximul special prevăzut de legea nouă (conform art. 320 alin. (1) combinat cu

art. 43 alin. (5) din noul C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din noul C.

proc. pen., maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 teza

I, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art.

320

1

C. proc. pen., nu depășește maximul prevăzut de legea nouă (conform

art. 323 teza I combinat cu art. 43 alin. (5) din noul C. pen., cu aplic. art. 396

alin. (10) din noul C. proc. pen., maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,

prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)

C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., nu depășește maximul

prevăzut de legea nouă (conform art. 322 alin. (1) combinat cu art. 43 alin.

(5) din noul C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., maximul

special este de 3 ani);

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (conform

art. 327 alin. (1) combinat cu art. 43 alin. (5) din noul C. pen., cu aplic.

art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., maximul special este de 3 ani);

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de

către o persoană a cărei permis de conducere a fost anulat, în formă continuată,

prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., nu depășește maximul prevăzut de legea nouă (conform art. 335 alin. (2) combinat

cu art. 43 alin. (5) din noul C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din noul

C. proc. pen., maximul special este de 3 ani).

A doua etapă:

Contopind pedepsele de 5 ani închisoare,

5 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni

închisoare și 9 luni închisoare potrivit regulii prev. de art. 39 alin. (1)

lit. b) din noul C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni

închisoare (alcătuită din 5 ani pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor

de 1/3 din totalul de 7 ani și 6 luni al pedepselor ce nu se execută, adică un spor

de 2 ani și 6 luni).

Comparând rezultanta de 7 ani și 6 luni

obținută conform noii legi cu pedeapsa rezultantă aplicată de 7 ani și 6 luni s-a

observat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din noul C. pen., deoarece pedeapsa

rezultantă aplicată nu depășește pedeapsa rezultantă ce se putea aplica conform

legii noi.

Împotriva acestei decizii penale a declarat

cale de atac condamnatul T.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 03 noiembrie 2014.

În

memoriul depus inițial la dosar, T.C. a precizat că declară

recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 371/2014 din 16 iunie 2014 a Curții

de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, susținând că a fost

condamnat pentru o faptă care nu mai este incriminată de noul C. pen., arătând că

procurorul de ședință era incompatibil să participe la judecarea cauzei întrucât

a instrumentat cauza și, ulterior, a participat la judecata în fond.

În

cel de-al doilea memoriu depus la dosar a precizat că formulează

contestație împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba, motivat de faptul

că a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de lege, susținând,

de asemenea, că procurorul de ședință și completul de judecată se aflau într-o situație

de incompatibilitate și nu aveau posibilitatea să participe la soluționarea cauzei.

Examinând cauza de față, în baza actelor

și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată

că această cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 425

1

alin.

(7) C. proc. pen. contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă

niciunei căi de atac.

Prin urmare, în privința deciziei penale

atacate, pronunțată în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare

de atac.

Constituie atributul exclusiv al legiuitorului

reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează

plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată

de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care

au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac

și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

De asemenea, se constată că prezenta cale

de atac nu poate fi calificată drept recurs în casație, având în vedere dispozițiile

art. 434 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs

în casație hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor și a reabilitării.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de condamnatul T.C.

împotriva deciziei penale nr. 371/2014 din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Alba lulia,

secția penală și pentru cauze cu minori.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă condamnatul

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac

declarată de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 371/2014 din 16 iunie

2014 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă condamnatul la plata sumei de 400

RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 4

noiembrie 2014.