ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat apelul formulat de petentul Ș.C. împotriva Sentinței penale nr. 602/2014 din 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția penală în Dosar nr. 18115/306/2014 și a obligat apelantul petent la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În esență, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 602 din data de 15 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 18115/306/2014, Judecătoria Sibiu, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 464 din C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.C. cu privire la Sentința penală nr. 685 din data de 5 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8842/306/2013 al Judecătoriei Sibiu și a obligat revizuentul la plata sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului revizuentul Ș.C. criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.

S-a reținut, în esență că toate cererile de revizuire au fost respinse și a fost obligat la plata unor consistente sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că apelul exercitat de revizuentul Ș.C. este nefondat pentru considerentele ce urmează.

În baza propriei sale analize Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că la data de 24 noiembrie 2014, Ș.C. a adresat Judecătoriei Sibiu o cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 685 din data de 5 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 8842/306/2013.

S-a reținut că, prin sentința respectivă, Judecătoria Sibiu respinsese ca nefondată plângerea formulată de petentul Ș.C. împotriva Rezoluției procurorului din data de 5 aprilie 2013, dată în Dosarul nr. 1237/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și menținuse soluția dată de procuror.

Împotriva acestei sentințe, revizuent apelant a mai exercitat calea de atac extraordinară a revizuirii, respinsă ca inadmisibilă.

S-a constatat că apelul revizuentului este nefondat, întrucât așa cum corect a stabilit Judecătoria Sibiu că revizuirea unei sentințe penale care a avut ca obiect o plângere împotriva rezoluției procurorului este inadmisibilă.

Curtea de Apel Alba Iulia, analizând apelul exercitat de revizuent, a observat că potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) și (2) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre persoane.

S-a reținut că, din interpretarea acestor dispoziții dar și din analiza cazurilor de revizuire expres enunțate în cuprinsul art. 453 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

În acest sens s-a invocat și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XVII din data de 19 martie 2007) care a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. a) și b) C. proc. pen. (din 1968, s.n.) este inadmisibilă. Soluția își păstrează valabilitatea și în prezent sub imperiul noului C. proc. pen.

Prin urmare s-a constatat că, cererea de revizuire formulată de Ș.C. vizează o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria Sibiu, hotărâre prin care a fost respinsă o plângere împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată.

Împotriva Deciziei penale nr. 11 l/A din data de 4 februarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat al doilea apel revizuentul Ș.C.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a. celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității căii de atac, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor apeluri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că revizuentul Ș.C. a formulat o cerere de apel împotriva unei hotărâri care a mai fost atacată cu apel și soluționată prin Decizia penală nr. 111/A din data de 4 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, astfel că, prin promovarea acestei căi de atac, noul apel declarat încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul Ș.C. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul Ș.C. împotriva Deciziei penale nr. 111/A din data de 4 februarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2015.